ICCJ. Decizia nr. 612/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.612/2006
Dosar nr. 16061/1/2005
Dosar vechi nr. 3923/2005
Şedinţa publică din 14 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.M.B. a chemat în judecată, la data de 3 decembrie 1999, pe pârâta A.L.B. Bucureşti, pentru a fi obligată la plata sumei de 1.068.451.246 lei taxă de concesiune şi majorări, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2386 din 17 aprilie 2000, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a admis excepţia de netimbrare a cererii pentru toate capetele de cerere, deci insuficienta timbrare invocată de pârâtă, anulând acţiunea reclamantei ca insuficient timbrată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 1364 din 1 noiembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de repunere în termen, a admis excepţia şi a respins apelul reclamantei, ca tardiv formulat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 19 din 13 ianuarie 2004, a admis recursul reclamantei, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, reţinând că procesul verbal de comunicare a hotărârii instanţei de fond este lovit de nulitate în raport de art. 92 şi 100 C. proc. civ., situaţia în care apelul reclamantei nu era tardiv şi trebuiau examinate motivele invocate.
După casare, prin Decizia civilă nr. 315 din 18 aprilie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul reclamantei, a anulat hotărârea instanţei de fond, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile perioadei decembrie 1994 – decembrie 1996, respingând cererea pentru obligarea la plată pentru această perioadă. A fost admisă în parte acţiunea reclamantei, pârâta fiind obligată la plata următoarelor sume: pentru tronsonul 1 taxă concesionare: 255.870.532 lei, majorări de întârziere 180.059.962 lei; penalităţi de întârziere 37.762.723 lei; profit minim garantat 1997 – 2002 de 326.983.815 lei cu 381.465.975 lei majorări de întârziere; pentru tronsoanele 2, 3, 4 – taxă de concesiune de 661.204.390 lei; majorări de întârziere de 472.936.675 lei; penalităţi de întârziere de 95.611.071 lei; profit minim garantat de 1.016.855.939 lei; majorări de întârziere de 2.648.477.634 lei.
Prin Decizia nr. 658 din 12 septembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de lămuriri şi completare a deciziei de mai sus.
Împotriva acestor din urmă hotărâri judecătoreşti, reclamanta a declarat două recursuri, solicitând, în esenţă, obligarea pârâtei şi la plata penalităţilor aferente cotei de profit minim garantat, prevăzute de OG nr. 11/1996 cu modificările ulterioare, privind executarea creanţelor bugetare, respectiv şi pentru anii 1997 şi 1998 omişi de instanţe.
Recursul reclamantei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat potrivit contractului de asociere din 13 august 1992 privind terminarea lucrărilor de construcţii, punerea în funcţiune şi exploatarea blocului din ansamblul B., prin care s-a convenit achitarea unei taxe anuale de concesionare şi a cotei parte de profit în cazul exploatării distincte stabilindu-se şi o clauză penală potrivit art. 1066 C. civ.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentei reclamante privind obligarea pârâtei şi la plata de penalităţi de întârziere aferente cotei de profit minim garantat, se constată că în mod corect instanţa de apel nu a angajat răspunderea contractuală a pârâtei, întrucât acestea nu rezultă că au fost prevăzute expres prin convenţia părţilor.
De altfel, bazându-se pe verificările contabile efectuate prin raportul de expertiză, instanţa de apel a acordat pentru acest capăt de cerere majorările de întârziere aferente.
Cu alte cuvinte, instanţa de apel, constatând neîndeplinirea obligaţiilor asumate de pârâtă a angajat corespunzător răspunderea contractuală a acestuia atât în ce priveşte taxele de concesiune cât şi cota de profit în conformitate cu clauzele contractuale exprese stabilite de părţi, pentru perioada 1997 – 2002, susţinerile recurentei din cererea de îndreptare fiind corect respinse.
În consecinţă, recursurile reclamantei se privesc ca nefondate şi vor fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.M.B. prin P.G., împotriva deciziei comerciale nr. 658 din 12 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 14 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 625/2006. Comercial. Refuz eliberare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 61/2006. Comercial → |
|---|
