ICCJ. Decizia nr. 1073/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1073/2007
Dosar nr. 109/1/2006
Şedinţa publică din 8 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC M.L.T. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC A. SRL TÂRGU MUREŞ, SC A., filiala de D.F.E.E.T.S. şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului nr. 62/2001 încheiat de pârâtele E. pe de o parte şi SC A. în calitate de proprietar al postului de transformator nr. 2 G. şi SC A. SRL ca chiriaş al postului, constatarea desfiinţării SC A. SA Acatari prin lichidare judiciară şi inexistenţa unui proprietar al postului de transformator G. 2; obligarea pârâţilor să încheie un nou contract de furnizare a energiei electrice, între E. şi reclamantă, eventuale daune pentru pagubele suferite prin întreruperea furnizării energiei electrice.
Tribunalul Comercial Mureş, prin sentinţa nr. 23 din 26 noiembrie 2004, a respins acţiunea reclamantei faţă de pârâta SC A. SRL pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei iar faţă de SC E. SA şi SC A. SRL pentru lipsa de interes a reclamantei în raport de cele două pârâte. În legătură cu prima excepţie instanţa de fond a reţinut că SC A. SRL nu este parte în contractul nr. 62/2001 a cărui nulitate se cere şi nici proprietarul transformatorului nr. 2 G. sau a suprafeţei de teren pe care se află acesta. S-a mai reţinut că postul de transformare a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2001 în favoarea SC A. SRL astfel că SC A. SRL nu se află în raporturi juridice cu reclamanta. În ce priveşte a doua excepţie, instanţa de fond a stabilit că reclamanta a încheiat contractul 397/2003 cu SC A. SRL pentru furnizarea energiei electrice la ferma nr. 4 G.
Sentinţa nr. 23 din 26 noiembrie 2004 a fost confirmată de Curtea de Apel Târgu Mureş care prin Decizia nr. 56/2005 a respins, ca nefondat, apelul reclamantei SC M.L.T. SRL şi cererea de intervenţie în interesul apelantei formulată de B.S.I. Instanţa de apel a analizat criticile apelantei reclamante şi a stabilit că aceasta este terţ în raport de intimaţii pârâţi şi că instanţa nu se poate substitui acestora din urmă pentru a-i determina să stabilească raporturi juridice. A mai reţinut instanţa de apel că prin contractul de vânzare cumpărare, reclamanta a dobândit ferma din Comuna G. de la SC A. SA societate în lichidare la acea dată, că nu s-a stabilit vreo obligaţie de a asigura furnizarea energiei electrice, în condiţiile în care postul de transformare fusese vândut încă din 28 decembrie 2000 către SC A. SRL, iar aceasta la rândul său l-a vândut la 28 decembrie 2001, societăţii A.
A conchis instanţa că nu se poate dispune nulitatea contractului nr. 62/2001 întrucât acesta şi-a încetat efectele prin semnarea unui nou contract între proprietarul postului de transformare SC A. şi SC E. la data de 1 noiembrie 2003.
Şi criticile privind al doilea capăt de cerere au fost înlăturate întrucât cu facturile fiscale s-a demonstrat că postul de transformare a fost vândut de proprietar iniţial către A. şi apoi către SC A. În fine s-a stabilit că pârâta E. nu poate fi obligată să încheie un contract de furnizare a energiei electrice pentru că reclamanta nu poate avea calitatea de consumator în lipsa deţinerii unui post de transformare a energiei electrice, ci de subconsumator caz în care trebuie să încheie contract cu proprietarul postului de transformare nr. 2 G., respectiv cu SC A. SRL.
Împotriva deciziei nr. 56/2005 pronunţată de Curtea de apel Târgu Mureş a declarat recurs, reclamanta SC M.L.T. SRL TÂRGU MUREŞ care a solicitat în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., trimiterea cauzei pentru rejudecare întrucât instanţele nu au soluţionat fondul litigiului ci s-au oprit asupra excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei SC A. SRL şi a lipsei de interes a societăţii reclamante în susţinerea acţiunii.
În susţinerea recursului, reclamanta a invocat motivele prevăzute de art. 304 alin. (8) şi (9) C. proc. civ., pe care nu le-a dezvoltat şi argumentat separat aşa cum dispune art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
În legătură cu prima excepţie, recurenta a susţinut că SC A. SRL este parte în contractul nr. 62/2001 în calitate de consumator-cumpărător şi că până la data introducerii acţiunii (24 noiembrie 2003) s-a comportat ca proprietar al postului de transformare şi ca furnizor de curent electric, facturându-i costul curentului electric.
Cu privire la interesul în promovarea acţiunii recurenta a susţinut că deţine Ferma IV G., că desfăşoară activitate în acest imobil chiar dacă la Oficiul Registrului Comerţului nu are înregistrat punct de lucru, că a dobândit ferma la 15 decembrie 2001 în urma licitaţiei publice de la pârâta SC A. SA şi că la data licitaţiei i s-a promis că va achiziţiona şi postul de transformare aflat pe imobilul său. Prin urmare faptul că trebuie să beneficieze de curent electric reprezintă interesul pe care pârâtele l-au contestat. În susţinerea interesului său pentru promovarea acţiunii, recurenta a mai arătat că i-a fost livrat curent electric de A. în baza contractului nr. 62/2001 deşi această societate vânduse în decembrie 2001 postul de transformare societăţii A. SRL, că acest contract a fost înlocuit cu un alt contract nr. 3190/2003 încheiat de SC E. cu pârâta SC A. şi că SC A. a dobândit dreptul de furnizare a energiei electrice pentru ferma G. deşi aceasta este proprietatea sa. În fine, a arătat că SC A. nu are nici un spaţiu în ferma agricolă G. şi că până la încheierea contractului nr. 3190/2003 SC A. nu avea dreptul legal să furnizeze curent electric, acest drept aparţinând SC A.
Recursul este nefondat.
Recurenta şi-a întemeiat criticile pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., fără să le dezvolte şi să le argumenteze separat nerespectând astfel cerinţa de formă prevăzută sub sancţiunea nulităţii de art. 3021 lit. c) C. proc. civ. Art. 304 alin. (1) C. proc. civ., stipulează expres că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Potrivit pct. 8, Decizia este nelegală când instanţa interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Ipoteza textului nu se regăseşte în criticile formulate de recurentă întrucât aşa cum corect au reţinut cele două instanţe în cauză s-a cerut în primul petit să se constate nulitatea absolută a contractului nr. 62/2001, încheiat între SC E. şi SC A. SRL, care la acea dată era proprietarul postului de transformare.
Întrucât s-a solicitat nulitatea absolută a unui contract în care recurenta nu era parte trebuia să se demonstreze că au existat cauze contemporane momentului încheierii contractului care atrag sancţiunea solicitată. Or, susţinerile recurentei se referă la cauze ulterioare acestui moment şi mai mult la data introducerii acţiunii, contractul nr. 62/2001 a cărui nulitate s-a solicitat îşi încetase efectele ca urmare a încheierii unui contract de furnizare a energiei electrice între E. şi proprietarul postului de transformare SC A. în calitate de consumator principal (contractul nr. 3010 din 1 noiembrie 2003 care nu a făcut obiectul cererii în primă instanţă). În contextul arătat nu se poate reţine că soluţia pronunţată este rezultatul schimbării înţelesului sau naturii actului dedus judecăţii şi că astfel s-a soluţionat greşit excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a fostului proprietar al postului de transformare.
Împotriva evidenţei, recurenta a susţinut că nu există un proprietar al postului de transformare nr. 2 G. ca urmare a desfiinţării SC A. SA prin lichidare judiciară deşi a încheiat contractul nr. 397/2003, cu proprietarul acestui post SC A. SRL pentru furnizarea energiei electrice, contract care a constituit şi obiectul altui litigiu datorită sistării furnizării curentului electric de către SC A. SRL, litigiul fiind soluţionat irevocabil în favoarea sa conform deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2851 din 6 octombrie 2006 aceste dovezi aflate la dosar confirmă încă o dată faptul că dezlegarea dată excepţiei privind lipsa calităţii procesuale a fostului proprietar al postului de transformare este corectă.
Al doilea motiv invocat de recurentă care vizează aplicarea greşită a legii, nu a fost argumentat în concret, recurenta nedemonstrând în ce constă lipsa de temei legal şi care sunt dispoziţiile legale greşit aplicate.
Totuşi la pct. II din motivele de recurs, reclamanta recurentă s-a referit la interesul său în promovarea şi susţinerea acţiunii de fond.
În consecinţă, din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., se va examina critica privind admiterea excepţiei lipsei de interes pentru promovarea de către reclamanta recurentă.
Fiind o excepţie de fond, absolută şi peremtorie, instanţele au examinat probele aflate la dosar în raport de obiectulcererii dedus judecăţii şi au constatat corect că demersul reclamantei în justiţie nu se sprijină pe un interes actual, personal şi direct, întrucât interesul evocat nu este în legătură cu pretenţia formulată, cu dreptul subiectiv civil afirmat ori cu o situaţie juridică legală pentru a cărei realizare calea justiţiei este obligatorie.
Din acest punct de vedere s-a stabilit corect că la data sesizării instanţei de fond contractul nr. 62/2001, în care recurenta era parte, îşi încetase efectele şi că recurenta a devenit parte în contractul de furnizare a energiei electrice nr. 397/2003 încheiat cu SC A. SRL proprietarul transformatorului.
Prin urmare, chiar dacă recurenta a devenit proprietara fermei IV G. conform contractului aflat la dosar, care este ulterior contractului de furnizare a energiei electrice nr. 62/2001, prin acel contract nu a dobândit şi proprietatea asupra transformatorului care se afla în patrimoniul SC A. SRL. Că este aşa, rezultă şi din demersurile făcute de A. fostul proprietar al postului de transformator pentru medierea acestei situaţii între E. şi SC A. şi SC M.L.T. SRL pentru ca acestea din urmă să devină consumator principal.
Rezultă că la data introducerii acţiunii, recurenta era beneficiara unui contract de furnizare a energiei electrică, că demersul său privea o posibilitate tehnică viitoare care s-a materializat în anul 2005 prin obţinerea unui aviz de racordare dat de E., astfel că toate aceste probe demonstrează lipsa de interes la data introducerii acţiunii pentru a solicita nulitatea absolută a unui contract în care nu era parte şi care oricum nu dădea naştere la raporturi juridice directe între furnizorul de energie E. şi SC M.L.T. SRL. Deasemenea, tot corect s-a reţinut că la data introducerii acţiunii proprietarul transformatorului era SC A. SRL astfel că în condiţiile date în care recurenta încheiase deja contractul de furnizare cu această societate nu exista nici un suport pentru a se constata că nu există un proprietar al P.T.Z. nr. 2 G.. Nu în ultimul rând contractul său nr. 397/2003 încheiat cu SC A. SRL a fost confirmat sub aspectul efectelor sale în urma soluţionării în mod irevocabil a unui litigiu dintre părţile contractante (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2851/2006). Este evident din susţinerile recurentei că aceasta urmăreşte să încheie contract direct cu SC E. şi astfel să aibă calitatea de consumator şi nu de subconsumator dar demersul său în legătură cu posibilitatea de a primi curent prin postul de transformare P.T.Z. nr. 2 G. nu se poate baza pe un contract inexistent sub aspectul efectelor sale.
În legătură cu celelalte susţineri ale recurentei întrucât acestea exprimă puncte de vedere referitoare la soluţiile pronunţate, care nu vizează nelegalitatea,nu se impun a fi analizate.
În consecinţă, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.L.T. SRL TÂRGU MUREŞ, împotriva deciziei nr. 56/ A din 5 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1074/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1009/2007. Comercial → |
|---|
