ICCJ. Decizia nr. 1387/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1387/2007
Dosar nr. 15060/2/2005
Şedinţa publică din 19 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la 8 ianuarie 2003, pe rolul Judecătoriei sector 5 Bucureşti, trimisă spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC C. SA Bucureşti a formulat, conform precizărilor din 10 ianuarie 2005, cerere pentru lăsarea în deplină proprietate şi posesie şi evacuarea pârâtelor SC E.T.I.E. SRL Bucureşti, SC E.S.M. SRL Bucureşti, Municipiul Bucureşti şi Asociaţia de Proprietari, Splaiul Independenţei, din imobilul constând dintr-o suprafaţă de 16,24 mp. denumit „Cameră de R." situat la parterul blocului X.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a menţionat că spaţiul în litigiu este parte integrantă a activului M.C., care prin Decizia 55/1979 şi Ordinului M.C.I. 12/1985 a fost dat spre administrare I.C.S.
Urmare Legii nr. 15/1990 şi H.G nr. 834/1991, magazinul Confortul a fost trecut în proprietatea SC C.
În prezent, spaţiul de 16,24 mp. este ocupat abuziv de cele două societăţi comerciale pârâte, în baza unui contract de asociere cu Primăria Municipiului Bucureşti, care nu este proprietara imobilului.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 1273 din 21 martie 2005, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a respins acţiunea pe această excepţie, invocată din oficiu.
Instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada calităţii de proprietar asupra spaţiului revendicat. Că, prin adresa nr. 2555 din 12 iulie 1995, SC P.B. SA a precizat că a elaborat în 1987 proiectul pentru blocul X, Splaiul Independenţei cu destinaţia de locuinţe (nivelurile 1-8) iar la subsol, parter, mezanin – beneficiar M.C.I., iar pentru camera radioficare, beneficiar a fost D.G.D.A.L.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti. secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 796 din 25 noiembrie 2005.
S-a reţinut, în pronunţarea deciziei atacate, că reclamanta nu a făcut dovada deţinerii în administrare a imobilului, anterior anului 1990 că, l-a dobândit de la D.G.D.A.L. şi că, în temeiul art. 20 din Legea 15/1990 a devenit proprietar.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici.
- greşit s-au înlăturat actele de dobândire a proprietăţii asupra spaţiului comercial din bl. X, în care se cuprindea şi „camera de R." în litigiu. În 1993, spaţiile s-au închiriat şi apoi cu contractul nr. 4686 din 29 martie 1995 s-au vândut către B.I.R., contract desfiinţat ulterior, prin hotărâre judecătorească, imobilul revenind SC C. SA.
- adresa proiectantului din 1995 privind elaborarea proiectului, cu menţiunea destinaţiei spaţiului către D.G.D.A.L., nu poate constitui o dovadă privind proprietatea.
Recursul este întemeiat şi urmează să fie admis pentru următoarele considerente.
În acţiunea în revendicare, petentul trebuie să dovedească proprietatea asupra bunului imobil.
În dovedirea proprietăţii, se pot invoca orice acte care atestă dreptul, dobândirea proprietăţii asupra bunului revendicat.
Reclamanta a depus, anexă la acţiune, mai multe înscrisuri în dovedirea dreptului de proprietate.
Astfel, prin Ordinul M.C.I. nr. 12/1986, în baza Decretului nr. 55/1979, s-a aprobat realizarea unor spaţii comerciale (latura de Nord a B-dul Victoria Socialismului) beneficiar fiind I.C.S. Bucureşti.
Lucrările executate s-au recepţionat de SC C. Bucureşti, cu procesul verbal de recepţie nr. 3 din 12 noiembrie 1990 şi prin procesul verbal nr. 90/1990 s-au pus în funcţiune obiectivele şi s-au trecut în evidenţa patrimonială a I.C.S.
Prin apariţia Legii nr. 15/1990, bunurile aflate în administrarea I.C.S. au trecut în proprietatea acestei unităţi, fiind dobândit şi dreptul de proprietate asupra terenului X conform procesului verbal din 20 iunie 2004 a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei.
Ca urmare, prin încheierea Biroului C.F. al Judecătoriei sector 5, cu nr. 14658 din 10 iulie 2002, a fost înscris dreptul de proprietate al reclamantei în Cartea funciară.
În toate aceste înscrisuri privind edificarea imobilului şi transmiterea dreptului de proprietate de la I.C.S., la SC C. SA, constituită urmare Legii nr. 15/1990, nu se face nici o menţiune că, din spaţiile comerciale cuprinse în X, este exclus spaţiul în litigiu, de 16.25 mp., care ar fi în proprietatea Primăriei, respectiv D.G.D.A.L.
Aceste înscrisuri depuse de reclamantă anexă la acţiune, atestă proprietatea reclamantei şi o îndreptăţesc să formuleze acţiune în revendicare şi, ca urmare, fără temei instanţa de fond a ridicat din oficiu şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, respingând, pe această excepţie acţiunea. Este criticabilă pe acest temei şi respingerea apelului reclamantei.
Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul va fi admis, Decizia atacată în apel precum şi sentinţa instanţei de fond urmând să fie casate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Tribunalul Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C. SA Bucureşti.
Casează Decizia nr. 796 din 25 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi sentinţa civilă nr. 1273 din 21 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1622/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 743/2007. Comercial → |
|---|
