ICCJ. Decizia nr. 1637/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1637/2007
Dosar nr. 4271/202/2006
Şedinţa publică din 3 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 31 iulie 2006, reclamantul C.R.A.D.A.I.C. Bucureşti cheamă în judecată pe pârâta SC S.T. SRL Ciocăneşti solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la achitarea sumei reprezentând remuneraţia artiştilor interpreţi sau executanţi pentru utilizarea fonogramelor de distribuitorii prin cablu în perioada 1 ianuarie 2003 – 1 noiembrie 2003 şi 1 iulie 2004 – 30 aprilie 2005, obligarea pârâtei la achitarea sumei reprezentând penalităţi legale de întârziere la plată a obligaţiilor ce se vor stabili în urma efectuării expertizei contabile, precum şi să dispună publicarea integrală a sentinţei în mijloacele de comunicare în masă, respectiv în două ziare cu tiraj la nivel naţional, pe cheltuiala pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 1790 din 19 septembrie 2006, Tribunalul Călăraşi constată natura comercială a litigiului, admite excepţia necompetenţei materiale a tribunalului de a soluţiona în primă instanţă prezenta cauză şi declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călăraşi, reţinând că litigiul nu are ca obiect dreptul de autor asupra operei, ci dreptul derivând din difuzarea acesteia, precum şi că una dintre părţi are calitatea de comerciant fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 56 C. com. şi cele ale art. 1 pct. 1 şi ale art. 2 pct. 1 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 3350 din 24 noiembrie 2006, Judecătoria Călăraşi admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Călăraşi invocată de reclamantă, declină competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Călăraşi şi, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Călăraşi şi Tribunalul Călăraşi, suspendă soluţionarea cauzei şi dispune înaintarea dosarului Curţii de Apel Bucureşti, reţinând că din economia Legii nr. 8/1996 (art. 7, 13, 92 alin. (1), art. 121, art. 131 şi art. 1311, art. 1231 şi art. 124 – art. 135) reiese că obiectul prezentei cauze îl constituie un drept conex dreptului de autor, respectiv drepturile patrimoniale aferente dreptului de autor, astfel că, fiind vorba de „procesele şi cererile în materie de creaţie intelectuală", conform dispoziţiilor art. 2 lit. e) C. proc. civ., competenţa de soluţionare revine în primă instanţă tribunalului.
Prin sentinţa comercială nr. 10 din 16 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia civilă, reţinând că pretenţiile reclamantului se întemeiază pe dispoziţiile Legii nr. 8/1996 modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, astfel că litigiul dedus judecăţii are caracter civil şi nu comercial, reclamantul urmărind valorificarea drepturilor conexe dreptului de autor, în cauză fiind deci incidente prevederile art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ.
Împotriva sentinţei de mai sus pârâta declară recurs solicitând instanţei, în principal, să constate nulitatea hotărârii având în vedere că a fost pronunţată în şedinţă publică pe data de 16 ianuarie 2007, iar judecata cauzei a avut loc în şedinţa de la 16 februarie 2007 cum rezultă din practicaua hotărârii. Cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită, în subsidiar, admiterea recursului, constatarea caracterului comercial al litigiului şi, pe cale de consecinţă, modificarea hotărârii recurate în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călăraşi, faţă de cuantumul pretenţiilor, ca instanţă comercială.
În motivarea recursului său recurenta critică instanţa pentru greşita aplicare a legii, aceasta ignorând că remuneraţiile pe care reclamantul intimat le pretinde sunt solicitate în baza HG nr. 143/2003 şi că acestea reprezintă drepturi derivând din difuzarea operei prin retransmisie prin cablu, solicitate de la un comerciant, pentru care plata oricărei sume de bani, indiferent cu ce titlu, către un terţ, reprezintă un fapt de comerţ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamantul intimat invocă excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a soluţiona cauza ce are ca obiect drepturi de proprietate intelectuală, iar pe fondul recursului solicită respingerea acestuia ca nefondat, litigiul având caracter civil întrucât priveşte drepturi conexe drepturilor de autor reglementate de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, aşa cum sunt acestea definite în art. 152 din menţionata lege, situaţie faţă de care competenţa de soluţionare a fost corect stabilită de instanţă ca revenind Tribunalului Călăraşi, secţia civilă.
Cât priveşte excepţia nulităţii hotărârii atacate, ridicată de recurentă, intimatul consideră că aceasta trebuie respinsă, fiind în cauză doar o eroare materială evidentă.
Recursul este fondat.
Examinând hotărârea recurată din perspectiva excepţiei invocate de recurentă, se constată că şedinţa Camerei de Consiliu a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a avut loc la data de 16 februarie 2007, dosarul Curţii de Apel Bucureşti, iar pronunţarea s-a făcut la 16 ianuarie 2007, aşa cum se menţionează pe pagina 3 a sentinţei şi în minuta consemnată pe verso a aceluiaşi dosar, la dosarul cauzei neexistând o încheiere de îndreptare din oficiu a erorii materiale potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel fiind, neputându-se stabili cu precizie când a fost judecată cauza şi când a fost pronunţată sentinţa, Curtea urmează a accepta excepţia invocată de recurentă şi dând eficienţă şi dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, sentinţa recurată urmează a fi casată iar cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC S.T. SRL com. Ciocăneşti, jud. Călăraşi împotriva sentinţei civile nr. 10 din 16 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleeaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1860/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 431/2007. Comercial → |
|---|
