ICCJ. Decizia nr. 1622/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1622/2007
Dosar nr. 12983/1/2006
Şedinţa publică din 3 mai 2007
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 martie 2005, reclamantul F.M. cheamă în judecată pe pârâtele SC P. SRL Ploieşti şi SC T.I. SRL Sibiu solicitând instanţei să dispună constatarea nulităţii absolute a actului de dezmembrare încheiat de pârâta SC P. SRL, autentificat sub nr. 1652 din 7 martie 2005, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1656 din 7 martie 2005 încheiat între pârâţi, suspendarea procedurii de intabulare a dreptului de proprietate în favoarea pârâtei SC T.I. SRL asupra terenului în suprafaţă de 31.036 mp. situat în intravilanul Municipiului Ploieşti, având număr cadastral provizoriu, în tarlaua 65 din parcelele de la A 8/1 la A 8/6 şi de la A 8/20 la A 8/25, categoria de folosinţă arabil, având ca vecini pe DN 1 Ploieşti - Braşov, SC R.D. SA, SC S. SRL, rest proprietate vânzătoare şi domeniul public al municipiului Ploieşti, precum şi suspendarea procedurii de înscriere a actului de dezmembrare şi de înscriere a dreptului de proprietate asupra terenului de 27,481 mp., rămas după dezmembrare, al SC P. SRL, ce formează obiectul dosarului nr. 5704 şi nr. 5705 la Biroul de C.F. Ploieşti.
Prin sentinţa nr. 89 din 3 martie 2006 Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ admite în parte acţiunea formulată de reclamant, constată nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1654 din 7 martie 2005 încheiat între pârâte, respinge capătul de cerere privind constatarea nulităţii actului de dezmembrare autentificat sub nr. 1652 din 7 martie 2005 încheiat de pârâta SC P. SRL, ca neîntemeiat, şi capătul de cerere privind procedura de intabulare ca rămas fără obiect.
Pentru a decide astfel, instanţa reţine, în esenţă, că menţionatul contract de vânzare cumpărare încheiat între pârâte este nul absolut, întrucât a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor conform cărora sunt interzise înstrăinările sub orice formă a terenurilor cu privire la titlul cărora există litigii pe rolul instanţelor judecătoreşti, pe toată durata soluţionării respectivelor litigii, art. 15 alin. (2) din Legea nr. 54/1998 menţionând expres că înstrăinările de terenuri încheiate cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. (1) din aceeaşi lege, sunt nule, iar înstrăinarea terenului obiect al contractului în litigiu s-a făcut la 7 martie 2005 când pe rolul Judecătoriei Ploieşti era dosarul nr. 3840/2005, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 4918 din 7 iunie 2005, litigiul fiind purtat între aceleaşi părţi, şi în cartea funciară era înscrisă interdicţia de înstrăinare şi notat litigiul cu privire la titlul de proprietate asupra terenului în discuţie, prin încheierea nr. 1355 a Judecătoriei Ploieşti, Biroul de C.F., cu începere din 23 noiembrie 2004, deci anterior datei contractului de vânzare cumpărare în cauză, situaţie cunoscută şi pârâtei vânzătoare şi pârâtei cumpărătoare; mai reţine instanţa că actul de dezmembrare nu reprezintă o înstrăinare în sensul art. 15 din Legea nr. 54/1998, terenul existând în patrimoniul aceleiaşi societăţi, şi, deci, nu are a fi declarat nul.
Apelurile declarate de pârâte împotriva sentinţei instanţei de fond sunt respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 169 din 26 iunie 2006, instanţa reţinând că în C.F. erau notări cu privire la terenul de 32.307,16 mp. obiect al contractului de vânzare cumpărare (încheierea de notare nr. 1361/2004), că prin sentinţa civilă nr. 4918 din 7 iunie 2005 pronunţată de Judecătoria Ploieşti şi rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 185 din 27 februarie 2006 a Tribunalului Prahova s-a dispus, între altele, rectificarea C.F. nr. 4411 a Municipiului Ploieşti în sensul că se dispune înscrierea interdicţiei de înstrăinare şi notarea litigiului cu privire la titlul de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 58.517 mp. (teren ce include şi suprafaţa înstrăinată de 31.036,00 mp.) începând cu data de 23 noiembrie 2004, conform încheierii nr. 1355/2004 a Judecătoriei Ploieşti, Biroul de C.F., situaţie faţă de care, cu aplicarea dispoziţiilor art. 15 din legea 54/1998, în mod corect instanţa de fond a constatat nulitatea contractului de vânzare cumpărare în litigiu.
Împotriva deciziei instanţei de apel declară recurs ambele pârâte.
Cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., pârâta SC T.I. SRL solicită instanţei admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, ca nelegală, în sensul admiterii apelului său împotriva sentinţei instanţei de fond şi respingerea acţiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului său recurenta pârâtă susţine că Decizia atacată nu cuprinde motivele de respingere a fiecărei critici formulate în apel, motivarea instanţei fiind superficială şi lapidară, precum şi că instanţa de apel a nesocotit prevederile art. 31 din Legea nr. 7/1996, în sensul că nu a ţinut seama de faptul că la data încheierii contractului de cumpărare a terenului acesta era liber de orice sarcină sau interdicţie, cu excepţia sechestrului instituit în favoarea D.G.F.P. Ploieşti, că instanţa a susţinut nelegal că rectificarea cărţii funciare are efect retroactiv, producând efecte din momentul înscrierii menţiunii, în speţă de la 23 noiembrie 2004, ignorând că prin Decizia nr. 3007 din 13 octombrie 2005, Curtea de Apel Ploieşti a stabilit irevocabil că acţiunea în rectificarea C.F. nu are nici legătură şi nici vreo înrâurire asupra constatării nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare obiect al litigiului de faţă, că în mod nelegal susţine instanţa că în speţă sunt incidente prevederile art. 15 din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, întrucât acţiunea în simulaţie formulată de reclamant nu priveşte terenul obiect al contractului de vânzare cumpărare, iar litigiul evocat nu priveşte titlul de proprietate al recurentei, care vizează o suprafaţă de doar 31.036,00 mp. şi nu terenul de 58.517 mp., cum eronat susţine instanţa criticată.
Invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recurenta pârâtă SC P. SRL solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului său şi schimbării în tot a sentinţei instanţei de fond şi respingerea, pe fondul pricinii, a cererii principale şi a cererii incidente în constatarea nulităţii absolute, ca neîntemeiată, iar a cererii accesorii de suspendare a procedurii de intabulare a dreptului de proprietate al cumpărătoarei, respectiv de înscriere a actului de dezmembrare şi a terenului rămas după dezmembrare, ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
În esenţă, recurenta pârâtă SC P. SRL, în motivarea recursului său, critică instanţa de apel pentru a fi formulat o decizie care cuprinde motive străine de natura pricinii, susţinând că menţionata instanţă a încălcat principiul contradictorialităţii luând în considerare un certificat de grefă depus după închiderea dezbaterilor, precum şi că Decizia recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 54/1998, care nu sunt incidente în cauză, terenul dezmembrat vândut fiind liber de orice sarcină, cu excepţia sechestrului instituit în favoarea D.G.F.P. Prahova, care-şi exprimase anterior acordul cu privire la înstrăinare, precum şi a dispoziţiilor art. 34 teza 1 din Legea nr. 7/1996 ca şi ale art. 49 şi următoarele din aceeaşi lege.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul reclamant solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, Decizia recurată fiind legală şi temeinic motivată, dată cu respectarea principiului contradictorialităţii şi a dispoziţiilor legale pertinente cauzei, respectiv, în principal, ale art. 15 din Legea nr. 54/1998 coroborate cu cele ale art. 5 alin. (2) din Legea nr. 247/2005.
La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte ridică din oficiu excepţia necompetenţei materiale a instanţelor comerciale cu privire la care recurenta SC T.I. SRL s-a pronunţat în sensul că litigiul este de natură civilă, de competenţa, deci, a instanţelor civile, în timp ce intimatul reclamant consideră că, fiind purtat între comercianţi, este de natură comercială.
Examinând litigiul din unghiul de vedere al excepţiei invocate se constată că prin obiectul său, care vizează nulitatea absolută a unui contract de vânzare de teren, operaţie ce nu cade în obiectul de activitate autorizat al societăţilor comerciale părţi la contract, precum şi un act de dezmembrare a unui teren aparţinând unei societăţi comerciale, ca şi intabularea dreptului de proprietate asupra unor terenuri, acesta nu are o natură comercială, actele vizate neputând fi calificate ca acte obiective de comerţ prevăzute de art. 3 C. com. şi nici ca acte subiective de comerţ, avute în vedere de art. 4 C. com., deoarece, deşi sunt încheiate între comercianţi, respectiv societăţile comerciale, recurente pârâte, natura acestora este civilă, ele neputând fi incluse în categoria actelor autorizate a fi săvârşite de societăţile comerciale în cauză, în exerciţiul obiectului lor de activitate prevăzut în actul constitutiv.
Cum actele şi faptele juridice puse în discuţie prin acţiunea introductivă de instanţă sunt de natură civilă, chiar dacă acestea au fost săvârşite de comercianţi, dar, în afara obiectului lor de activitate, natura litigiului este civilă atrăgând, deci, competenţa materială a instanţelor civile.
Cum Decizia recurată, ca şi sentinţa instanţei de fond, a fost dată de o instanţă comercială, deci cu încălcarea competenţei instanţelor civile, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursurile pârâtelor urmează a fi admise şi, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (3) coroborate cu ale art. 313 C. proc. civ., Decizia atacată a instanţei de apel şi sentinţa instanţei de fond urmează a fi casate, iar cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare în fond, în primă instanţă, Tribunalului Prahova. secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale a instanţelor comerciale.
Admite recursurile pârâtelor SC T.I. SRL Sibiu şi SC P. SRL Ploieşti.
Casează Decizia nr. 169 din 26 iunie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi sentinţa civilă nr. 89 din 3 martie 2006 a Tribunalului Prahova şi trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă Tribunalului Prahova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1626/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1387/2007. Comercial → |
|---|
