ICCJ. Decizia nr. 1860/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1860/2007
Dosar nou nr. 15204/1/2005
Dosar vechi nr. 3708/2005
Şedinţa publică din 17 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 mai 2004, reclamanta SC H. SA Vaslui cheamă în judecată pe pârâtul B.M. solicitând instanţei să dispună anularea carnetului C.E.C. nr. 657401 – 35050 emis de Sucursala C.E.C. SA Vaslui pe numele pârâtului, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară şi restituirea sumei de 42.843.000 lei înscrisă pe acest carnet nominal.
Prin sentinţa civilă nr. 130 din 25 februarie 2005 pronunţată în litigiu comercial, Tribunalul Vaslui admite excepţia puterii lucrului judecat pentru capătul unu din cerere referitor la constatarea nulităţii absolute a carnetului C.E.C., în cauză reţinând că, prin sentinţa civilă nr. 728 din 7 mai 2004, Tribunalul Vaslui a respins acţiunea aceleiaşi reclamante privind nulitatea absolută a aceluiaşi carnet emis de C.E.C., soluţia fiind menţinută prin Decizia civilă nr. 265 din 6 septembrie 2004 de către Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ şi devenită irevocabilă prin neexercitarea recursului.
Prin aceeaşi sentinţă civilă nr. 130 din 25 februarie 2005, Tribunalul Vaslui respinge excepţia puterii lucrului judecat privind capătul doi din cererea reclamantei prin care aceasta a cerut obligarea pârâtului la restituirea ca plată nedatorată a sumei de 42.843.000 lei, respinge excepţia litispendenţei invocată de pârât, admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de acelaşi pârât privind capătul doi din cererea reclamantei de restituire ca plată nedatorată a sumei de 42.843.000 lei şi, pe cale de consecinţă, respinge ca prescrisă acţiunea reclamantei privind obligarea pârâtului la restituirea ca plată nedatorată a sumei menţionate.
Pentru a decide astfel, instanţa reţine că acţiunea în repetirea plăţii ca acţiune patrimonială trebuie intentată în termenul de prescripţie de drept comun care începe să curgă din momentul efectuării plăţii, moment al naşterii dreptului la acţiune în restituirea plăţii nedatorate conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) raportat la dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, reglementări prin referire la care în cauza de faţă termenul de prescripţie a început să curgă la data de 10 august 2000, data primei depuneri de 10.862.479, respectiv de 27 octombrie 2000, data ultimei depuneri de 31.980.151 lei, iar acţiunea reclamantei a fost introdusă la 24 mai 2004, peste termenul de prescripţie de 3 ani împlinit succesiv în funcţie de data înscrierii operaţiunilor pe carnet, respectiv la 10 august şi 27 octombrie 2003, termenul de prescripţie fiind împlinit chiar dacă ar susţine reclamanta că dreptul privind restituirea plăţii nedatorate s-ar fi născut la 1 martie 2001 când Tribunalul Vaslui, prin Decizia civilă nr. 182/ R din 1 martie 2001 a redus cuantumul sumei de 45.340.017 lei datorate pârâtului la 14.133.009 lei.
Prin Decizia nr. 75 din 27 iunie 2005, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, respinge apelul formulat de apelanta reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond, reţinând că termenul de prescripţie s-a împlinit şi a început să curgă de la data depunerilor sumelor la C.E.C., aşa cum a stabilit instanţa de fond, şi nu de la 26 septembrie 2001 când prin Decizia civilă nr. 848/ A din 26 septembrie 2001 s-a admis apelul împotriva sentinţei civile nr. 7483 din 18 decembrie 2000 a Judecătoriei Vaslui şi s-a modificat sentinţa în sensul reducerii validării popririi de la 45.886.514 lei la 14.633.000 lei, cum susţine apelanta.
Mai reţine instanţa de apel şi corecta aplicare a art. 166 C. proc. civ., de către instanţa de fond când a stabilit că prin sentinţa civilă 728 din 7 mai 2004 a Tribunalului Vaslui menţinută prin Decizia civilă nr. 265 din 6 septembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, devenită irevocabilă prin neexercitarea recursului, s-a respins, cu autoritate de lucru judecat cererea privind nulitatea absolută a carnetului C.E.C. în litigiu.
Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs, însuşit de lichidatorul său judiciar, solicitând admiterea acestuia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, criticând instanţa pentru greşita aplicare a dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958, arătând că acţiunea introductivă de instanţă a fost formulată înainte de împlinirea termenului de prescripţie care, aşa cum a reţinut Curtea de Apel Iaşi prin Decizia nr. 265 din 6 septembrie 2004, aflată la dosar, curge de la data la care pârâtul intimat ar încasa depozitul C.E.C., or pârâtul a lichidat carnetul încasând suma nedatorată la data de 9 iulie 2004.
Recurenta critică instanţa de apel şi pentru eronata interpretare a actului dedus judecăţii, instanţa schimbând înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia când a admis excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile 728 din 7 mai 2004 a Tribunalului Vaslui, menţinută de Decizia civilă nr. 265 din 6 septembrie 2004, devenită irevocabilă prin nerecurare, cu privire la nulitatea absolută a carnetului C.E.C., în condiţiile în care cauza de faţă are în vedere stabilirea nulităţii absolute a menţionatului carnet în baza principiului îmbogăţirii fără just temei, litigiul având deci o altă cauză decât acţiunea cu privire la care s-a pronunţat sentinţa nr. 728 din 7 mai 2004 în care s-a invocat eroarea dirimantă ca temei de nulitate absolută, nefiind îndeplinite astfel cerinţele art. 1201 C. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul pârât solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat.
Dând eficienţă dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va încadra dezvoltarea de către recurentă a motivelor de recurs în motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Examinând recursul reclamantei sub aspectul criticii referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor de lege privind prescripţia extinctivă a dreptului material la acţiune al reclamantei se constată că aceasta este întemeiată.
În acest sens se reţine că prin Decizia nr. 182/ R din 1 martie 2001, Tribunalul Vaslui modifică sentinţa nr. 5352 din 10 octombrie 2000 a Judecătoriei Vaslui în sensul reducerii sumei pe care reclamanta este obligată să o achite pârâtului de la 45.340.017 lei la 14.133.009 lei, iar prin O.P. nr. 1 din 8 octombrie 2001, emis în baza deciziei nr. 848/ A din 26 septembrie 2001 prin care Tribunalul Vaslui validează poprirea înfiinţată de pârât asupra contului reclamantei deţinut la terţul poprit B.C.R., sucursala Vaslui, în limita sumei de 14.133.009 lei, reclamanta achită pârâtului suma menţionată.
Cum pârâtul a înţeles să încaseze pe lângă suma legal stabilită ca datorată de 14.133.009 lei şi sumele depuse anterior de reclamantă pe carnetul C.E.C. în litigiu, acestea din urmă la data de 9 iulie 2004, procedând şi la lichidarea respectivului carnet la aceeaşi dată, sumele fiind însă nedatorate, dreptul recurentei reclamante la repetirea plăţii nedatorate s-a născut la această dată, astfel că introducerea acţiunii la 24 mai 2004 s-a făcut mult înainte de împlinirea termenului de prescripţie, dat fiind că, potrivit dispoziţiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958 „prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea", dispoziţiile citate aplicându-se „prin asemănare şi în cazul îmbogăţirii fără just temei" cum a avut loc, în cazul de faţă, pentru pârâtul intimat care şi-a sporit patrimoniul cu o sumă încasată fără temei.
Astfel fiind, se constată că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor de lege când a apreciat că instanţa de fond a constatat corect că acţiunea reclamantei fusese introdusă după împlinirea termenului de prescripţie şi a respins acţiunea reclamantei recurente ca prescrisă, soluţia fiind păstrată ca legală şi temeinică de către instanţa de control judiciar, situaţie faţă de care, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul reclamantei împotriva deciziei instanţei de apel, care urmează a fi modificată în sensul că urmează a fi admis apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei instanţei de fond care urmează a fi desfiinţată, iar cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare în fond la Tribunalul Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC H. SA Vaslui prin lichidator judiciar SC E.I. SRL Huşi împotriva deciziei nr. 75 din 27 iunie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleeaşi părţi formulat împotriva sentinţei civile nr. 130 din 25 februarie 2005 a Tribunalului Vaslui pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Vaslui.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1866/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1637/2007. Comercial → |
|---|
