ICCJ. Decizia nr. 1899/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1899/2007
Dosar nr. 14459/1/2006
Şedinţa publică din 18 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 144/ LC din 24 martie 2006, Tribunalul Satu Mare a respins cererea formulată de reclamanta SC A.S. SRL SATU MARE având ca obiect obligaţia de a face şi pretenţii în contradictoriu cu SC F. SA.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa, interpretând clauzele contractului nr. 2667 din 20 iunie 2005, a reţinut că nu s-a prevăzut obligaţia pârâtei de a permite reclamantei transportul şi depozitarea rezidurilor menajere şi neindustriale la rampa de deşeuri a oraşului, astfel cum afirmă şi solicită reclamanta în cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC A.S. SRL solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei în cursul admiterii acţiunii principale astfel cum a fost formulată.
Prin Decizia nr. 92 din 5 septembrie 2006, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de apel a reţinut raportat la obiectul contractului nr. 2667 din 20 iunie 2005 că nu poate fi reţinută o obligaţie în sarcina intimatei în sensul solicitat de apelantă, încât corect a fost respinsă acţiunea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A.S. SRL invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii.
În dezvoltarea în fapt a motivelor s-a susţinut, în esenţă, că societatea recurentă avea drept de transport şi depozitare a rezidurilor menajere şi neindustriale la rampa de deşeuri a oraşului; că prin adresa nr. 112 din 23 ianuarie 2006 intimata contrar prevederilor contractuale în mod unilateral a interzis recurentei accesul la rampa de deşeuri a oraşului, ceea ce creează prejudicii însemnate întrucât sunt în imposibilitate de a onora contractele încheiate cu alte persoane juridice; că instanţele au aplicat greşit dispoziţiile contractului de prestări servicii, art. 969 C. civ., art. 977 C. civ.
La data de 12 februarie 2007 intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului invocată de intimată se apreciază că este neîntemeiată, întrucât hotărârea recurată a fost comunicată recurentei, la data de 3 noiembrie 2001, iar recursul declarat de aceasta a fost depus la poştă, la data de 19 octombrie 2006, şi înregistrat la Curtea de Apel Oradea la data de 23 octombrie 2006, în cadrul termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat, instanţa a aplicat şi interpretat corect în raport de starea de fapt stabilită, necenzurabilă în recurs, dispoziţiile art. 969 C. civ., art. 977 C. civ. şi clauzele contractului nr. 2667 din 20 iunie 2005 încheiat de părţi.
Instanţa de apel, interpretând clauzele contractului în concordanţă cu dispoziţiile art. 969 şi 977 C. civ., a reţinut corect că prin contract nu s-a prevăzut obligaţia pârâtei de a permite reclamantei transportul şi depozitarea rezidurilor menajere şi neindustriale la rampa de deşeuri a oraşului.
Prin contract pârâta în calitate de prestator de servicii s-a obligat către reclamantă, în calitate de beneficiar să-i asigure „efectuarea serviciilor de salubritate, respectiv colectare, transport şi depozitare la rampa de gunoi a rezidurilor menajere şi neindustriale rezultate din activitatea beneficiarului", iar reclamanta s-a obligat să plătească contravaloarea acestor servicii.
Raportat la obiectul contractului de prestări servicii, precum şi la natura acestui contract, critica referitoare la interzicerea nelegală a accesului la rampa de deşeuri a oraşului nu poate fi primită câtă vreme intimata beneficiază de dreptul de administrare şi exploatare a acestui serviciu public pentru municipiul Satu Mare în condiţiile legii, recurenta nefăcând dovada concesionării în favoarea sa a unui astfel de serviciu.
Neputând fi reţinută o obligaţie în sarcina pârâtei în sensul solicitat de recurentă în mod temeinic instanţa de fond a respins acţiunea.
Pentru considerentele expuse în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta SC A.S. SRL SATU MARE urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii recursului.
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.S. SRL SATU MARE împotriva deciziei nr. 92 din 5 septembrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1900/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1889/2007. Comercial → |
|---|
