ICCJ. Decizia nr. 1889/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1889/2007
Dosar nr. 10838/54/2006
Şedinţa publică din 17 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă înregistrată la data de 10 aprilie 2006, reclamanta SC A. SRL ALEXANDRIA a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC P. SA SCORNICEŞTI anularea hotărârilor nr. 1 şi 2 adoptate de adunarea generală ordinară şi extraordinară a acţionarilor societăţii pârâte din data de 23 martie 2006.
În motivare reclamanta a arătat că este acţionar la societatea pârâtă deţinând un număr de 250.408 acţiuni reprezentând 36,3379 % din capitalul social calitate în care a formulat prezenta cerere în anulare a hotărârilor adoptate de adunarea generală a acţionarilor, cu încălcarea unor dispoziţii inperative prevăzute de Legea nr. 31/1990 republicat referitoare la modul de convocare, absenţa datei de referinţă, reprezentarea nelegală a acţionarilor de persoane care nu sunt acţionari şi împiedicarea reprezentantului societăţii reclamante să îşi exercite dreptul de vot.
Prin cererea completatoare din data de 17 mai 2006 reclamanta a solicitat şi constatarea nulităţii absolute a procurii notariale autentificate sub nr. 1891/2006 prin care preşedintele asociaţiei salariale a împuternicit un număr de 18 persoane să reprezinte asociaţia la adunările generale din data de 23 martie 2006.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea cererii în anulare susţinând că cele două hotărâri au fost luate cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la convocare, stabilirea datei de referinţă şi reprezentarea acţionarilor.
Prin sentinţa nr. 19 pronunţată la 6 iunie 2006, Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta în sensul că a anulat hotărârea nr. 2 a A.G.E.A. din data de 23 martie 2006 şi a respins cererea de anulare a hotărârii nr. 1 din aceiaşi dată ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 20 din data de 28 iunie 2006 acelaşi tribunal a admis în parte şi cererea de completare a dispozitivului sentinţei nr. 19 din 6 iunie 2006, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 5000 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi sentinţă tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea depusă de reclamanta la 17 mai 2006 având ca obiect constatarea nulităţii absolute a procurii aut. sub nr. 1891/2006.
Prima instanţă a reţinut din analiza probelor cu înscrisuri administrate de ambele părţi că adunările generale, din data de 23 martie 2006, au fost convocate de administratorul P.F. persoană care deţinea legal această calitate, anunţul de convocare fiind publicat în M. Of. şi în cotidianul G.O. cu respectarea dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990, purtând şi menţiunea datei de referinţă 2 martie 2006 potrivit art. 123 din aceeaşi lege.
Totodată, tribunalul a constatat că procura dată de preşedintele asociaţiei salariaţilor unui număr de 18 persoane nu încalcă dispoziţiile Legii nr. 77/1994 şi ale Statututlui asociaţiei, astfel că formalităţile de convocare şi desfăşurare a adunării din 23 martie 2006 nu sunt susceptibile de încălcările invocate, hotărârea nr. 1 privind aprobarea raportului Consiliului de administraţie, a bilanţului contabil şi raportul comisiei de cenzori pe anul 2005, alegerea Consiliului de administraţie şi a comisiei de cenzori, aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2006, fiind legală.
Referitor la hotărârea nr. 2 din aceiaşi dată, având ca obiect majorarea capitalului social al societăţii prin emiterea de noi acţiuni şi modificarea art. 3 din actul contitutiv, tribunalul a apreciat că nu s-a stabilit cu certitudine structura acţionariatului în raport de care să se producă majorarea capitalului social în condiţiile art. 210 din Legea nr. 31/1990, ceea ce atrage anularea hotărârii. Sub un al doilea aspect, tribunalul a reţinut că prin hotărârea nr. 2 s-a stabilit majorarea de capital cu sume acordate gratuit de F.P.S. pentru dezvoltarea capacităţii de producţie a societăţii, sume care nu pot fi asimilate cu rezervele societăţii şi ca atare nu pot face obiectul majorării de capital.
Cererea reclamantei privind nulitatea absolută a procurii aut.sub nr. 1891/2006 a fost respinsă, ca neîntemeiată, de tribunal cu motivarea că au fost respectate dispoziţiile art. 1532 C. civ., referitoare la mandat, iar reclamanta, care este un terţ, faţă de actul atacat, nu a invocat nici o altă cauză de nulitate absolută.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, legal investită cu judecarea căii de atac, prin Decizia nr. 266 din data de 4 decembrie 2006, a admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinţei nr. 19 din 6 iunie 2006 pe care a schimbat-o în sensul anulării şi a hotărârii nr. 1 din 23 martie 2006, menţinând restul dispoziţiilor acestei sentinţe referitoare la anularea hotărârii nr. 2.
Apelul reclamantei împotriva sentinţei nr. 20 din 28 iunie 2006 a fost respins, ca nefondat, iar apelul declarat de pârâta împotriva sentinţei nr. 19 din 6 iunie 2006 a fost deasemeni respins ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat că deşi convocarea adunărilor generale din data de 23 martie 2006 şi publicitatea convocării s-au realizat potrivit cerinţelor legale, hotărârile adoptate nr. 1 şi 2 au fost luate cu încălcarea dispoziţiilor legale, referitoare la cvorum ceea ce atrage sancţiunea nulităţii acestora.
În acest sens, Curtea constată că Asociaţia Salariaţilor nu mai avea dreptul să-şi exercite votul în adunarea generală deoarece la data de 1 februarie 2005 au fost distribuite ultimele acţiuni deţinute de asociaţie, în evidenţele societăţii fiind înscrişi ca acţionari persoanele fizice, preţul acţiunilor cumpărate de asociaţie fiind achitat până la finele anului 2004.
Cu privire la excepţia prescrierii dreptului la acţiune invocată de pârâte, Curtea constată că motivele de nulitate a celor două hotărâri sunt de ordine publică, dreptul la acţiune fiind imprescriptibil.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC P. SA a declarat recurs, în termen legal invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii în sensul respingerii acţiunii în anulare formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, autoarea acestuia a susţinut sub un prim aspect că Decizia atacată cuprinde motive contradictorii, străine de pricină, în măsura în care reţine pe de o parte că nu se pot identifica acţionarii persoane fizice, iar pe de altă parte apreciază că cele două hotărâri adoptate de A.G.A. la 23 martie 2006 încalcă dispoziţiile legale privitoare la cvorum.
Sub un alt aspect recurenta a arătat că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 125 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicat şi ale Legii nr. 77/1994 prin ignorarea împuternicirii date de cei 543 membrii ai Asociaţiei P.A.S. celor 18 reprezentanţi pentru a participa la adunările generale ale acţionarilor societăţii pârâte.
Asupra recursului.
Examinând Decizia atacată în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
1. Motivarea deciziei pronunţate de curtea de apel, a raţiunilor care au stat la baza adoptării hotărârii, în raport de situaţia de fapt reţinută şi dispoziţiile legale incidente, este clară şi pertinentă şi nu cuprinde nici o contradicţie în expunerea raţionamentului interior.
Astfel, curtea de apel constatând că nu se poate identifica numărul exact al persoanelor fizice acţionari la societatea pârâtă, a conchis în mod just că nu se poate verifica în aceste condiţii îndeplinirea cerinţelor de cvorum prevăzute de lege pentru adoptarea hotărârilor de adunarea generală, concluzie care se fundamentează legal pe dispoziţiile art. 112 alin. (1) şi art. 115 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicat, dispoziţii cu caracter imperativ.
2.Dispoziţiile art. 125 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicat potrivit cărora acţionarii persoane juridice pot fi reprezentate prin reprezentanţii legali care, la rândul lor pot da altor persoane împuternicire pentru respectiva adunare, nu au incidenţă în cauză.
În alţi termeni, dezlegarea dată de instanţa de apel nu s-a fundamentat pe nerespectarea dispoziţiilor sus menţionate ci pe faptul că persoana juridică Asociaţia Salariaţiilor P.A.S. nu mai exista la data adunării urmare distribuirii acţiunilor cumpărate către membrii asociaţiei care au fost înscrişi în evidenţele societăţii ca acţionari persoane fizice.
Potrivit procesului verbal al şedinţei Consiliului de administraţie al P.A.S., din data de 1 februarie 2005, au fost distribuite ultimele 17 acţiuni rămase nedistribuite, iar la 29 martie 2005 adunarea generală a salariaţilor a hotărât dizolvarea asociaţiei.
Prin urmare, Asociaţia P.A.S. nu mai putea să-şi exprime valabil ca persoană juridică prin reprezentanţi legali în adunarea generală a acţionarilor societăţii pârâte din data de 23 martie 2006 şi pe cale de consecinţă cerinţa cvorumului pentru adoptarea valabilă a hotărârii nu a fost îndeplinită .
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA SCORNICEŞTI, împotriva deciziei nr. 266 din 4 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1899/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1778/2007. Comercial → |
|---|
