ICCJ. Decizia nr. 1905/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1905/2007
Dosar nr. 3455/45/2006
Şedinţa publică din 18 mai 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistră la Tribunalul Iaşi, reclamanta SC I. SRL IAŞI a solicitat obligarea pârâţilor R.A. A. IAŞI şi C.J. IAŞI, la plata în solidar, a sumei de 3.267.527.116 lei ROL, reprezentând penalităţile de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că, penalităţile rezultă din neachitarea facturilor fiscale nr. 4180455 din 19 decembrie 2001 şi 4180459 din 21 decembrie 2001 emise în baza contractului de antrepriză nr. 003/ AI din 5 noiembrie 1996 încheiat între părţi şi a actului adiţional nr. 6 din 20 august 2001.
Analizând probele administrate, prima instanţă, prin sentinţa civilă nr. 777/ E din 14 aprilie 2006, a respins acţiunea reclamantei.
S-a apreciat că prin Decizia nr. 183/2006 rămasă irevocabilă, Tribunalul Iaşi a stabilit că dreptul de a solicita plata debitului înscris în cele două facturi fiind prescris, nu sunt datorate nici penalităţile pretinse confrm principiului, că accesoriul urmează soarta principiului.
Cererea pârâtei R.A. A. IAŞI, privind obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată, a fost respinsă ca nedovedită.
Împotriva sentinţei, a formulat apel această pârâtă, susţinând că în mod greşit instanţa de fond, a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată, de îndată ce efectuarea acestora a fost dovedită cu ordin de plată.
Analizând temeinicia şi legalitatea deciziei, în raport de critica formulată, Curtea, prin Decizia nr. 102 din 27 noiembrie 2006, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa şi a obligat reclamanta intimată să-i plătească pârâtei apelante suma de 25.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel, a reţinut că în mod nejustificat la soluţionarea cauzei în primă instanţă, nu s-a luat în considerare ordinul de plată a onorariului de avocat emis în baza facturii nr. 4268703 din 15 martie 2006.
Împotriva acestei decizii, a introduc recurs reclamanta, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta critică, în fapt critică Decizia, susţinând că în mod greşit, s-a stabilit că ordinul de plată nr. 100 face dovada plăţii cheltuielilor de judecată, de îndată ce acesta este ilizibil.
Recursul este nefondat.
Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta trebuia să precizeze, care dintre cele două ipoteze ale textului sunt aplicabile în cauză, lipsa de temei legal a hotărârii atacate, ori încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Din motivarea în fapt a recursului, rezultă că recurenta a enunţat formal motivul de nelegalitate prevăzut de textul menţionat, de îndată ce critica priveşte stabilirea greşită a stării de fapt, sub aspectul dovedirii acţiunii, punându-se în discuţie, forţa probantă a ordinului de plată a onorariului de onorat.
Or, recursul fiind definit ca o cale extraordinară de atac, obligă instanţa să analizeze doar acele motive de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Aşa fiind, reţinându-se că sub aspectul stabilirii stării de fapt, această chestiune a fost lămurită în calea devolutivă a apelului şi că în cauză nu se identifică pentru a fi analizate, cerinţele personale de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează, a se face aplicarea art. 312 C. proc. civ. şi a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC I. SRL IAŞI împotriva deciziei nr. 102 din 27 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi - Secţia comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3205/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2014/2007. Comercial → |
|---|
