ICCJ. Decizia nr. 2040/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2040/2007
Dosar nou nr. 33589/2/2005
Şedinţa publică din 29 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC M.C. SA a chemat în judecată pe pârâţii S.N.I.F. SA, I.N., V.T., C.R., V.P. şi S.B. solicitând instanţei să se dispună anularea hotărârii Comisiei de Licitaţie şi anularea integrală a licitaţiei pentru atribuirea contractului de furnizare „Instalaţii autodeplasabile de aplicare a udărilor prin aspersiune cu tambur şi furtun tip I.A.T.F.; obligarea membrilor comisiei de licitaţie în solidar cu pârâta, la plata de daune produse reclamantei, precum şi suspendarea imediată a efectelor hotărârii comisiei de licitaţie şi a procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică.
Prin sentinţa nr. 2879 din 17 iunie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea şi a anulat licitaţia pentru atribuirea contractului de furnizare „Instalaţii autodeplasabile de aplicare a udărilor prin aspersiune cu tambur şi fluture tip I.A.T.F. şi a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Instanţa a reţinut că atribuirea contractului de achiziţii către SC S.G.I.E. SRL a fost nelegală deoarece această societate nu avea în obiectul de activitate Codul CAEN 2932, ci 2922 (Fabricarea echipamentelor de ridicat şi manipulat), iar capătul de cerere privind plata daunelor este neîntemeiat deoarece participarea la licitaţie nu echivalează cu câştigarea acesteia, neproducându-se nici un prejudiciu.
Pârâta S.N.I.F. SA Bucureşti a declarat apel împotriva sentinţei instanţei de fond, susţinând că în mod greşit a reţinut instanţa că SC I.G.I.E. SRL nu avea prevăzut în obiectul său de activitate fabricarea altor maşini şi utilaje agricole şi forestiere, deoarece aceasta a prezentat o autorizaţie din partea firmei SC Z.C. SRL care producea aceste instalaţii ce constituiau obiectul licitaţiei.
Apelul a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 351 din 5 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, care a reţinut că oferta reclamantei SC M.C. SA Piatra Neamţ a fost respinsă deoarece nu a prezentat certificate de plată a taxelor şi impozitelor către primărie şi către A.O.F.M. iar firma câştigătoare a licitaţiei nu avea în obiectul său de activitate fabricarea altor maşini şi utliaje agricole şi forestiere.
Pârâta S.N.I.F. SA Bucureşti a declarat recurs împotriva deciziei nr. 351 din 5 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, întemeiat pe art. 304 pct. 1, 3, 9 C. proc. civ.
În susţinerea recursului, pârâta arată că în materia achiziţiilor publice, soluţionarea litigiilor revine, după parcurgerea căii administrative, instanţelor de contencios administrativ, că potrivit OUG nr. 60/2001 (privind achiziţiile publice) aprobată prin Legea nr. 212/2002, actele sau deciziile nelegale care determină încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă pot fi atacate pe cale administrativă sau în justiţie, iar acţiunea în justiţie se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei arie teritorială de competenţă se află sediul autorităţii contractante.
Recursul este fondat, motivat de faptul că obiectul litigiului nu este de natură comercială, anularea licitaţiei pentru atribuirea contractului de furnizare „Instalaţii autodeplasabile de aplicare a udărilor prin aserţiune cu tambur şi furtun tip I.A.T.F." fiind de competenţa secţiei de contencios administrativ.
Potrivit art. 80 alin. (1) şi (3) din OUG nr. 60/2001 aprobată prin Legea nr. 212/2002, acţiunea în justiţie se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei arie teritorială de competenţă se află sediul autorităţii contractante.
În atare situaţie, Înalta Curte constată că soluţionarea prezentei cauze s-a făcut cu încălcarea competenţei materiale a instanţei de contencios administrativ, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Urmare considerentelor expuse, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să se dispună casarea atât a sentinţei, cât şi a deciziei, iar cauza va fi trimisă spre soluţionare în fond la instanţa competentă material conform dispoziţiilor arătate, respectiv la Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta S.N.I.F. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 351 din 5 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează Decizia şi sentinţa nr. 2879 din 17 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi trimite cauza la Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ, pentru competentă soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2041/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1983/2007. Comercial → |
|---|
