ICCJ. Decizia nr. 2045/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2045/2007
Dosar nr. 3531/36/2006
Şedinţa publică din 29 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 20 noiembrie 2005, reclamanta SC M. SRL Tulcea, reprezentată de S.C., în calitate de administrator şi acţionar a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâţii P.V. şi B.G., anularea celor trei hotărâri A.G.A. din 18 noiembrie 2005 prin care s-a hotărât revocarea din funcţia de administrator al societăţii reclamante a lui S.C., numirea în calitate de administrator a lui B.G. şi retragerea dreptului de semnătură în bancă a lui S.C.
La data de 14 decembrie 2005, reclamantul S.C., în calitate de administrator al SC M. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi, să se dispună, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării A.G.A. din data de 18 septembrie 2005.
Această cerere a fost înregistrată sub nr. 4126/C/2005 pe rolul Tribunalului Tulcea care, prin încheierea din 5 ianuarie 2006, a dispus conexarea la dosarul nr. 4075/2005 ce are ca obiect acţiunea în anularea hotărârilor A.G.A. menţionate anterior.
Prin sentinţa nr. 20 din 20 aprilie 2006 dată de Tribunalul Vâlcea s-au respins excepţiile invocate de pârâţii P.V. şi B.G. ca nefondate, s-a admis cererea principală şi cererea de intervenţie formulată de S.C., constatându-se nulitatea hotărârilor 1, 2, 7 a Adunării Generale a Asociaţilor SC M. SRL.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 132 alin. (3), art. 133 alin. (1) şi art. 196 din Legea nr. 31/1990 şi că S.C. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu la 1 martie 2006 prin care a solicitat ca, în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi, să se constate nulitatea hotărârilor A.G.A. din cadrul SC M. SRL din 18 noiembrie 2005.
Cu privire la excepţiile invocate de pârâţii P.V. şi B.G., privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei şi cea a lipsei mandatului expres al lui S.C. pentru a acţiona în numele şi ca reprezentant al reclamantei s-a constatat că, la data formulării acţiunii S.C. avea calitatea să reprezinte societatea, fiind administrator chiar dacă societatea avea doi administratori întrucât a invocat motive de nulitate absolută, situaţie în care nu avea nevoie de mandat special şi, mai mult, art. 75 din Legea nr. 31/1990 dă dreptul fiecărui administrator de a reprezenta societatea.
De asemenea, s-a considerat că nici lipsa de interes în promovarea acţiunii nu se justifică pentru că societatea, prin acţionar şi administrator, putea să solicite nulitatea unei hotărâri considerată nelegală, iar în cazul în care se invocă motive de nulitate absolută, cererea poate fi formulată de orice persoană interesată.
Nici excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor nu a fost primită, întrucât soluţia privitoare la nulitatea unei hotărâri a A.G.A. trebuie să fie opozabilă şi acestora, în calitate de asociaţi şi administrator al SC M. SRL.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că A.G.A. din 18 noiembrie 2005 a fost nelegal convocată, neexistând o dovadă legală de primire a convocării pentru a se realiza scopul acesteia, respectiv luarea la cunoştinţă, în condiţiile în care scrisoarea recomandată nu a fost primită de S.C.
S-a mai reţinut că s-au încălcat prevederile art. 117 şi art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 întrucât adunarea a fost cerută de pârâtul P.V. care deţine 84 % din capitalul social, iar convocarea nu s-a făcut de către administratorul societăţii, ci de către avocatul C.C.
Instanţa fondului a constatat şi încălcarea dispoziţiilor legale în ce priveşte neconvocarea la sediul social al societăţii care era în Tulcea, iar asociatul P.V. nu şi-a exprimat un vot valabil cât timp a dat o împuternicire unei persoane străine de societate.
Întrucât prin hotărârile adoptate s-a modificat actul constitutiv s-a reţinut că acestea nu au la bază votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor întrucât asociatul S.C. nu a fost prezent.
Apelul formulat de pârâţi împotriva sentinţei a fost respins de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 228 din 12 octombrie 2006.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa apelului a reţinut că SC M. SRL are calitate procesuală activă întrucât a invocat prin acţiune motive de nulitate absolută; că pârâţii nu au fost citaţi la domiciliul lor din Ucraina întrucât au fost reprezentaţi de avocat; că pârâţii au calitate procesuală pasivă deoarece au emis hotărârile contestate şi trebuie să se asigure opozabilitatea sentinţei şi faţă de ei; că nu se justifică excepţia de inadmisibilitate a acţiunii pentru că reclamantul nu a dorit să se analizeze oportunitatea revocării sale din funcţia de administrator, ci a urmărit să se restabilească ordinea de drept.
De asemenea, s-a constatat că S.C. nu a fost convocat la adunarea generală prin scrisoare recomandată aşa cum prevede art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 ceea ce i-a produs acestuia o vătămare, neavând posibilitatea să-şi exercite dreptul de vot, iar pe de altă parte, nerespectarea regulii unanimităţii voturilor asociaţilor la luarea hotărârilor prin care se modifică actul constitutiv, atrage sancţiunea nulităţii hotărârii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1, 5, 7, 9 şi au solicitat admiterea recursului, cu consecinţa casării deciziei şi trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurenţii arată următoarele.
1. Instanţa investită cu judecarea apelului l-a înregistrat ca fiind recurs după care, la solicitarea părţilor, l-a calificat ca apel, iar în condiţiile în care unul din cei trei membri ai completului s-a abţinut nu se poate şti care din cei trei judecători a soluţionat cauza fără o desemnare aleatorie.
Recurenţii au convingerea că eroarea înregistrării ca recurs a persistat şi în cursul deliberării mai ales că, în cuprinsul deciziei, se face vorbire când de recurenţi, când de apelanţi.
2. În mod greşit s-a soluţionat primul motiv de apel, cel care viza nelegala citare a părţilor întrucât pârâtul B.G. a fost reprezentat de avocat într-un alt dosar (nr. 3759/2006) care a fost disjuns. Astfel, eronat s-a reţinut că acesta are termen în cunoştinţă, procedându-se la judecarea cauzei în lipsa sa.
Mai mult, instanţa nu a stabilit cadrul procesual corect şi calitatea de reprezentant legal al societăţii, care apare conceptată şi ca reclamantă prin S.C. ca administrator şi ca pârâtă prin B.G.
3. Este inadmisibil ca cererea de intervenţie în interes propriu să fie admisă concomitent cu cererea principală, cele două excluzându-se reciproc, neavându-se în vedere că potrivit art. 132 alin. (5) din Legea 31/1990, anularea hotărârii A.G.A. se judecă în contradictoriu cu societatea reprezentată prin administrator.
4. În mod greşit s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor faţă de dispoziţiile art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 conform cărora, anularea hotărârii A.G.A. se judecă în contradictoriu cu societatea reprezentată prin administrator.
5. Greşit s-a reţinut nelegala convocare a lui S.C. întrucât administratorul care este şi asociat nu poate participa la A.G.A. unde se discută revocarea sa din funcţie.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor invocate de recurenţi, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Instanţa a fost sesizată cu soluţionarea unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute a hotărârilor adoptate de A.G.A. din cadrul societăţii SC M. SRL Tulcea, la data de 18 noiembrie 2005.
Prin cele trei hotărâri adoptate la data anterior menţionată s-a hotărât.
1. – Revocarea din funcţia de administrator al societăţii a dlui. S.C. şi împuternicirea avocatului C.C. cu executarea operaţiunilor şi procedurilor de revocare din funcţia de administrator a lui S.C.
2. – Numirea în calitate de administrator unic al societăţii a dlui. B.G. şi împuternicirea sa de a efectua menţiunile necesare la O.R.C. a hotărârii A.G.A.
3. – Retragerea dreptului de semnătură în bancă a dlui. S.C. şi autorizarea de a avea semnătură în bancă numai pentru B.G.
Acţiunea ce face obiectul cauzei de faţă a fost formulată de SC M. SRL prin S.C. în calitate de acţionar şi de administrator.
Cererea de intervenţie în interes propriu care are acelaşi obiect ca şi acţiunea principală a fost formulată de S.C. în nume propriu.
În atare situaţie, Înalta Curte constată că nici una din instanţele anterioare nu au stabilit în mod corect nici cadrul procesual şi nici reprezentarea părţilor în proces, în condiţiile în care societatea apare ca reclamantă, solicitând să se constate nulitatea propriei hotărâri, fiind reprezentată de cel care a formulat şi cerere de intervenţie în interes propriu, cerere faţă de care societatea are calitatea de pârâtă.
Instanţele au pronunţat hotărâri vădit nelegale, cu încălcarea prevederilor art. 132 C. proc. civ., care stabilesc: procedura în situaţia în care sunt atacate hotărâri ale adunărilor generale; termenele în care acestea pot fi atacate şi persoanele care au calitate procesuală activă în cadrul acţiunilor reglementate de textul menţionat.
Faţă de obiectul acţiunii şi de conţinutul hotărârilor atacate este evidentă contrarietatea de interese din societate şi reprezentantul său S.C. care, separat a formulat şi cerere de intervenţie în interes propriu.
La fel de evidentă este şi încălcarea prevederilor art. 132 alin. (4) şi următoarele din Legea nr. 31/1990 republicată, conform cu care cererea, indiferent că este formulată în condiţiile art. 132 alin. (2) sau (3), se va soluţiona în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administraţie, respectiv prin directorat.
Acelaşi text, reglementează şi situaţiile în care se poate asigura reprezentarea legală a societăţii.
Procedând la soluţionarea cauzei fără a ţine cont de prevederile menţionate care sunt imperative, fără a stabili corect cadrul procesual, instanţele anterioare au pronunţat hotărâri nelegale, lovite de nulitate, motiv pentru care se impune admiterea ca fondat a recursului formulat de pârâţi şi casarea atât a deciziei cât şi a sentinţei cu consecinţa trimiterii cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare.
Cu prilejul rejudecării, instanţa va stabili corect cadrul procesual şi reprezentarea societăţii ale cărei hotărâri se ataca, în raport de prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990 (r), urmând ca celelalte motive invocate de recurenţi să fie avute în vedere ca apărări de fond ale acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii P.V. şi B.G. împotriva deciziei nr. 228 din 12 octombrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 20 din 20 aprilie 2006 a Tribunalului Tulcea şi trimite cauza pentru rejudecare, la Tribunalul Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2050/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2041/2007. Comercial → |
|---|
