ICCJ. Decizia nr. 1983/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1983/2007
Dosar nou nr. 558/2/2006
Şedinţa publică din 23 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 8 octombrie 2004, reclamantul S.R.I. UM 0461 Bucureşti a chemat în judecată SC B.I. SRL, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.008.151.818 lei valoare calculată până la 15.07.2004, sumă ce urmează a fi actualizată conform indicilor inflaţiei, reprezentând chirie lunară pentru perioada aprilie 2002 – 15 iulie 2004, penalităţi de întârziere, contravaloarea consumului de energie electrică pentru perioada martie 2002 – iunie 2004, penalităţi de întârziere la plata acesteia, chirie pentru perioada iulie – septembrie 2002 şi penalităţi de întârziere pentru aceasta, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că imobilul din Str. Jandarmeriei Bucureşti a fost preluat din administrarea Ministerului Agriculturii, Administraţiei şi Pădurilor în administrarea S.R.I. în baza HGR. nr. 176/13.03.2000 iar în baza contractelor nr. 102/1997 şi 148/1997 şi actelor adiţionale, pârâta este locatar în spaţiul arătat aflat în administrarea UM 0461 Bucureşti, încă de la începutul derulării relaţiilor contractuale existând dificultăţi privind încasarea contravalorii stabilite şi a cotelor părţi din valoarea facturilor pentru utilităţi.
A mai arătat reclamanta că din luna iulie 2002 pârâta nu a mai plătit chirie datorată iar la încercarea de conciliere nu s-a prezentat.
Totodată a precizat că în creanţa sa se cuprinde şi suma de 50.700.330 lei reprezentând contravaloarea chirie exprimată în producţia anuală de furaje, conform articolului IV din actul adiţional nr. 102/1997, în pct. 2, menţionându-se că obiectul contractului se suplimentează prin închiriere către pârâtă a suprafeţei de 4 ha teren arabil pentru producerea furajelor, chiria acestui teren calculându-se conform specificaţiilor din articolul IV, ulterior, prin actul adiţional nr. 707699/1 din 1 iunie 2000, s-a stabilit că această chirie va consta în echivalentul în lei a 35 % din producţia anuală de furaje obţinută în urma fiecărei culturi.
În susţinerea acţiunii s-au depus contractele de închiriere, actele adiţionale la acestea, procesele verbale de conciliere şi dovada că pârâta a achitat parţial contravaloarea energiei electrice consumate.
Prin sentinţa comercială nr. 3697/19.09.2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis acţiunea aşa cum a fost formulată şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 1.008.115.818 lei reprezentând contravaloare chirie şi penalităţi de întârziere, precum şi la 7.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere expertiza efectuată în cauză care a concluzionat că pârâta locatară a realizat întârzieri în plata chiriei lunare faţă de contractele încheiate pentru care s-au calculat penalităţi de întârziere pentru neplata chiriei conform contractelor nr. 102 din 30 mai 1997 şi 148 din 31 iulie 1997 şi a actelor adiţionale aferente, debitul total fiind de 1.319.346.213 lei.
În şedinţa de dezbateri din 19 septembrie 2005, reclamantul, prin consilier juridic, a solicitat instanţei admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată, precizând că nu înţelege să modifice cererea de chemare în judecată funcţie de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, împrejurare în care, instanţa de fond a admis acţiunea aşa cum a fost formulată şi a obligat pârâta la 1.008.151.818 lei reprezentând contravaloarea chiriei şi penalităţi de întârziere şi la 7.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamantul a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinţei comerciale nr. 3697 din 19 septembrie 2005 şi pe cale de consecinţă a solicitat să se procedeze la obligarea pârâtei la plata sumei de 1.319.346.213 lei, prin omologarea raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu din 28 octombrie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, a respins cererea întemeiată pe dispoziţiile articolului 2811 C. proc. civ., nefiind vorba de o „omisiune" şi nici de o „greşeală de calcul".
Împotriva sentinţei comerciale nr. 3697 din 19 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi a încheierii de şedinţă pronunţată în Camera de Consiliu din 28 octombrie 2005 S.R.I. a formulat apel solicitând modificarea acestora în sensul obligării pârâtei intimate SC B.I. SRL BUCUREŞTI la plata sumei de 1.319.346.213 lei actualizată cu indicii de inflaţie confirmaţi de Comisia Naţională de statistică la data plăţii efective.
În susţinerea apelului împotriva sentinţei 3697 din 19 septembrie 2005 cât şi împotriva încheierii din 28 octombrie 2005 apelanta a arătat că debitul total de 1.319.346.213 lei reprezintă chirie de plată în sumă de 747.418.386 lei, penalităţi pentru neplata chiriei datorate în sumă de 468.420.025 lei, contravaloarea energie electrică în sumă de 19.992.281 lei, penalităţi energie electrică în sumă de 192.240.456 lei; chirie contravaloarea a 35 % producţie anuală de furaj, în sumă de 50.700.330 lei şi penalităţi chirie contravaloare a 35 % producţie anuală de furaj în sumă de 30.574.235 lei.
Se mai arătat că dacă s-ar fi adiţionat valorile corespunzătoare sumelor stabilite în raportul de expertiză efectuat în cauză s-ar fi acordat suma de 1.319.346.213 lei şi sumă pe care a solicitat pe această cale în integralitate.
În final a arătat că la dezbaterile pe fondul dosarului, reprezentantul reclamantei a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată cu precizarea că înţelege să-şi însuşească sumele reprezentând debitul SC B. SRL aşa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză contabilă a cărei omologare a cerut-o.
Instanţa de control, verificând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate urmează a respins apelurile formulate împotriva sentinţei comerciale 3697 din 19 septembrie 2005 şi împotriva încheierii de şedinţă din 28 octombrie 2005, ca nefondate, pentru următoarele considerente:
„La fondul cauzei reclamanta a solicitat prin consilier juridic admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, arătând că nu înţelege să modifice cererea de chemare în judecată în funcţie de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Ca atare, instanţa de fond în funcţie de actele de la dosar şi de principiul disponibilităţii a acordat ceea ce s-a cerut adică suma de 1.008.151.818 lei, şi nu cât a rezultat din raportul de expertiză efectuat în cauză, întrucât s-ar fi acordat o plus petita.
Prin cererea de îndreptare a sentinţei nr. 3697 din 19 septembrie 2005 în temeiul articolelor 2811- 2822 C. proc. civ., reclamanta nu a solicitat modificarea încheierii de dezbateri în sensul că a în şedinţa publică din 19 septembrie 2005 şi-a însuşit sumele din raportul de expertiză contabilă a cărui omologare o cere faţă de susţinerea consemnată ci a solicitat acordarea sumei de 1.319.346 lei care nu a fost acordată din „omisiune" sau dintr-o greşeală de calcul.
Ulterior în apel reclamanta a precizat ca la dezbaterile de fond consilierul juridic a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi motivată, cu precizarea expresă că înţelege să-şi însuşească sumele aşa cum au fost stabilite prin raportul de expertiză a cărui omologare a cerut-o.
În conformitate cu art. 292 C. proc. civ., părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât de cele invocate la prima instanţă.
Cum la fondul cauzei, reclamanta nu a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în practicaua sentinţei, în ceea ce priveşte susţinerile consilierului juridic, Curtea nu va putea analiza această susţinere întrucât s-ar încălca dispoziţiile articolului 292 cod procedură civilă.
La fondul cauzei reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la 1.008.151.818 lei până la 15 iulie 2004, sumă ce urmează a fi actualizată conform indicelui inflaţiei.
În apel, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.319.346.213 lei actualizată cu indicele de inflaţie.
Curtea de apel a respins capătul de cerere privind actualizarea sumei cu indicii de inflaţie întrucât la fondul cauzei s-a acordat ceea ce s-a cerut reprezentând chiria şi penalităţile de întârziere aferente.
De altfel, conform contractelor încheiate între părţi achitarea cu întârziere a chiriei şi a celorlalte obligaţii se sancţionează numai cu penalităţi, astfel că în mod corect instanţa de fond nu a acordat indexarea sumei cerute.
Nefiind îndeplinite condiţiile art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins apelurile împotriva sentinţei atacate şi împotriva încheierii din 28 octombrie 2005 ca nefondate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta. Aceasta a solicitat modificarea hotărârilor instanţei de apel şi de fond în sensul recalculării sumelor ce determină elementele debitului, obligând pârâta la plata sumei de 1.319.436.213 lei, actualizată cu indicii de inflaţie confirmaţi de C.N.S. la data plăţii efective.
În esenţă, recurenta a susţinut că, deşi aparent acţiunea a fost admisă astfel cum a fost formulată, sumele recunoscute în dispozitiv au consfinţit o realitate juridică ce o defavorizează deoarece instanţa a dat din punct de vedere material mai puţin decât s-a cerut şi decât ea însăşi a motivat. (în suma de plată nu au fost incluse contravaloarea utilităţilor, energiei electrice şi nici cea aferentă procentului de 35 % din producţia anuală de furaje) S-a susţinut că nici instanţa de fond şi nici cea de apel nu argumentează respingerea celor două capete de cerere.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că instanţa de fond ca şi cea de apel nu s-au pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere, mai precis nu s-au pronunţat asupra solicitării de actualizarea a debitului cu indicele de inflaţie.
În mod greşit, Curtea de apel a respins capătul de cerere privind actualizarea sumei cu indicii de inflaţie întrucât cu motivarea că la fondul cauzei s-a acordat ceea ce s-a cerut reprezentând chiria şi penalităţile de întârziere aferente, deoarece, în mod mai mult decât evident, prima instanţă nu s-a pronunţat asupra acestui capăt al acţiunii introductive.
Având în vedere că cele două instanţe au soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului pe toate capetele de cerere ale acţiunii, conform art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantul S.R.I. – UM 0198 BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 345 din 13.06.2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, se va casa Decizia recurată şi sentinţa nr. 3697 din 19.09.2005 a Tribunalului Bucureşti secţia a VI a comercială şi se va trimite cauza spre rejudecarea fondului aceluiaşi tribunal, urmând ca în fond, după casare să se analizeze şi celelalte critici aduse hotărârii primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul S.R.I. – U.M. 0198 BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 345 din 13 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 3697 din 19 septembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi trimite cauza spre rejudecarea fondului aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2040/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2222/2007. Comercial → |
|---|
