ICCJ. Decizia nr. 3108/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3108/2007
Dosar nr. 30/64/2007
Şedinţa publică din 12 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acţiunea înregistrată sub nr. 169 din 25 ianuarie 2005 la Tribunalul Covasna, reclamanta F.E.J. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC P.C. SA, ca instanţă de judecată, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea hotărârii A.G.O.A. nr. 7 din data de 20 martie 2002 a Societăţii Comerciale SC P.C. SA având ca obiect revocarea membrilor Consiliului de Administraţie şi numirea în funcţie de director interimar al numitului F.C.
Prin sentinţa civilă nr. 309 din 13 aprilie 2005, Tribunalul Covasna respinge excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii acţiunii formulate de pârâtă.
Admite acţiunea comercială introdusă de reclamanta F.E.J. în contradictoriu cu pârâta SC P.C. SA şi în consecinţă, anulează hotărârea A.G.O.A. nr. 7 din data de 20 martie 2002 a SC P.C. SA având ca obiect revocarea membrilor Consiliului de Administraţie şi numirea în funcţie a numiţilor F.C., V.A., F.I., B.M. şi G.Z., precum şi hotărârea A.G.A. nr. 8 din data de 20 martie 2002 privind numirea în calitate de Preşedinte al Consiliului de Administraţie şi director interimar al numitului F.C.
Dispune menţionarea prezentei în registrul comerţului şi publicarea în M. Of.
Obligă pârâta să plătească reclamantei 174.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Referitor la cele două excepţii tardivitatea şi inadmisibilitatea acţiunii invocată de pârâtă, instanţa a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, care prevăd: „când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată.
Cele două hotărâri atacate de reclamantă care este persoană interesată, având calitatea de acţionar la societatea pârâtă, adoptate în A.G.A. din 20 martie 2002 sunt nule absolut întrucât au fost adoptate cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990.
Încă de la debutul adunării, preşedintele Consiliului de Administraţie al pârâtei a constatat că şedinţa este ilegală, motiv pentru care nu i se putea solicita prezentarea bilanţului şi a raportului de gestiune, astfel cum afirmă pârâta în întâmpinare.
Din cuprinsul întâmpinării pârâtei, procesului verbal de şedinţă din 20 martie 2002, anunţurile privind publicitatea în cele două ziare locale „H." şi „C.N." rezultă cert că cele două hotărâri atacate nr. 7 respectiv 8 din 20 martie 2002 au fost adoptate cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative prevăzute de Legea nr. 31/1990, astfel:
Conform art. 101 C. proc. civ., termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul. A.G.A. SC P.C. SA a fost convocată pentru ziua de 20 martie 2002.
Publicarea convocării A.G.A. a fost făcută în ziarul local „H." din 6 martie 2002 şi ziarul local „C.N." din 5 martie 2002.
Prin urmare, au fost încălcate dispoziţiile art. 117 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 care prevăd că termenul de întrunire în nici un caz nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării, respectiv convocarea va fi publicată în M. Of. al României şi într-unui din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societăţii sau din cea mai apropiată localitate.
Or, termenul de întrunire al A.G.A. a fost de 14 zile, respectiv 13 zile de la publicarea în cele două ziare locale.
Astfel, cum rezultă din ordinea de zi publicată în cele două ziare locale nu a fost menţionată problema revocării Consiliului de Administraţie în funcţie şi alegerea altuia nou, încălcându-se dispoziţiile imperative ale art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 care stipulează: „convocarea va cuprinde locul şi data ţinerii adunării precum şi ordinea de zi, cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării".
Înscrisul intitulat „C." depus la dosar de pârâtă, care nu poartă nici un fel de semnătură din partea membrilor Consiliului de administraţie ori ştampilă şi care se referă la adunarea din 14 martie 2002, şi nu la cea din 20 martie 2002 în care au fost adoptate cele două hotărâri atacate, face dovada deplină a încălcărilor mai sus arătate.
Prin Decizia nr. 3 l/A din 27 februarie 2007, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, admite în parte apelul declarat de pârâta SC P.C. SA împotriva sentinţei civile nr. 309 din 13 aprilie 2005 a Tribunalului Covasna, pe care o schimbă în parte în sensul respingerii acţiunii reclamantei F.E.J. în contradictoriu cu pârâta SC P.C. SA.
Menţine dispoziţiile referitoare la respingerea excepţiilor tardivităţii şi inadmisibilităţii acţiunii.
Obligă intimata F.E.J. să plătească apelantei suma de 2034 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii invocate de pârâta-apelantă au fost respinse în mod corect, avându-se în vedere dispoziţiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 în varianta modificată prin Legea nr. 161 /2001.
Pentru acţiunile prin care se invocă nulitatea absolută, se aplică dreptul comun în ceea ce priveşte condiţiile de exercitare şi procedură. Aceste acţiuni sunt imprescriptibile şi pot fi introduse de oricine are un interes legitim.
Motivele invocate în acţiune, încălcarea dispoziţiilor imperative din Legea nr. 31/1990 referitoare la convocarea adunărilor A.G.A. şi a condiţiilor de cvorum necesare pentru adoptarea hotărârilor, atrag nulitatea absolută. Ca urmare, acţiunea nu va fi supusă condiţiilor prevăzute de art. 131 din Legea nr. 31/1990, ea poate fi promovată de orice persoană interesată, inclusiv acţionari, chiar dacă aceştia au fost prezenţi la şedinţă şi nu au cerut să se consemneze că au votat împotrivă şi este imprescriptibilă.
În speţă, Curtea constată că se aplică dispoziţiile speciale derogatorii speciale prevăzute de art. 150 din Legea nr. 31/1990 şi nu normele generale prevăzute de art. 117 alin. (7) din aceeaşi lege. Astfel, prin procesul verbal din 20 martie 2002, s-a hotărât acţionarea în răspundere a membrilor Consiliului de Administraţie. In acest caz special, nu există obligativitatea menţionării acestei chestiuni pe ordinea de zi. În aceste condiţii, constatând că nu există alte motive de nulitate absolută care să poată fundamenta acţiunea în anulare şi având în vedere că reclamanta F.E.J. nu a înţeles să atace hotărârea primei instanţe, achiesând raţionamentele primei instanţe, Curtea a admis apelul în parte, în limita celor arătate mai sus, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei şi obligarea părţii aflate în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C. proc. civ.
Prin recursul declarat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta F.E.J. a susţinut că acţiunea de fond a criticat nelegalitatea hotărârilor atacate atât sub aspectul convocării cât şi al desfăşurării adunării A.G.A., iar instanţa de apel nu a avut în vedere caracterul devolutiv al apelului.
Hotărârile adoptate au fost luate cu încălcarea condiţiilor de cvorum şi majoritate, în sensul că participarea la adunarea generală a acţionarilor a fost sub jumătate din capitalul social, iar hotărârile adoptate nu au fost luate cu majoritatea absolută din capitalul social reprezentat în adunare.
Susţinerile privitoare la neîndeplinirea condiţiilor de cvorum şi majoritate pentru adoptarea celor două hotărâri nu pot fi combătute cu procesul-verbal de şedinţă, depus la dosarul cauzei de către apelantă, întrucât acesta este lovit de nulitate absolută, întrucât nu cuprinde menţiunile prevăzute în mod imperativ de art. 130 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, lista acţionarilor prezenţi, numărul acţionarilor.
Faptul că la procesul verbal de şedinţă a fost ataşată ulterior o listă cu semnăturile unor persoane care ar fi luat parte la şedinţă nu complineşte cerinţa imperativă a legii.
Din conţinutul procesului-verbal de şedinţă rezultă că acţiunea în răspundere împotriva membrilor Consiliului de Administraţie, s-a pornit la iniţiativa lui F.I., „datorită nerespectării de către aceştia a cererii asociaţiei P. de convocare a adunării generale a acţionarilor cu ordinea de zi solicitată prin cererea din 15 februarie 2002.
Hotărârea privind acţiunea în răspundere a administratorilor este în realitate o hotărâre de revocare din funcţie a acestora, astfel că, sub sancţiunea nulităţii hotărârii adoptate, era necesară înscrierea pe ordinea de zi a acestei chestiuni, ceea ce nu s-a realizat.
Din conţinutul procesului verbal de şedinţă rezultă că votul secret s-ar fi exercitat numai pentru alegerea noului Consiliu de Administraţie, dându-se astfel o aparenţă de legalitate a hotărârii adoptate.
De asemenea, instanţa în mod greşit a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2034 RON, în condiţiile în care ar fi putut acorda cheltuieli de judecată în sumă de 1000 RON, cu condiţia ca partea să fi depus până la pronunţarea hotărârii dovada achitării efective a acestei sume. Depunerea numai a unei simple facturi, fără a fi însoţită de chitanţă sau ordin de plată nu face dovada efectuării plăţii cheltuielilor de judecată.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, analizând hotărârea în raport de motivul invocat de recurentă, de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că acesta nu este de natură să conducă la modificarea hotărârii în cauză, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţia invocată.
Referitor la unicul motiv de recurs, în sensul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, recurenta nu a făcut distincţie între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită.
În ceea ce priveşte reiterea situaţiei de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susţinerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor şi stabilirea situaţiei de fapt în concordanţă cu acestea.
Pentru considerentul expres, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamanta F.E.J. împotriva deciziei nr. 31 din 27 februarie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1200 lei către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta F.E.J. împotriva deciziei nr. 31 din 27 februarie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială ca nefondat.
Obligă recurenta la 1200 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3195/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3869/2007. Comercial → |
|---|
