ICCJ. Decizia nr. 368/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 368/2007
Dosar nr. 2986/1/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul M.R. a chemat-o în judecată pe pârâta SC O. SA Rădăuţi pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate că este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului situat în municipiul Rădăuţi Piaţa Unirii sediul Bibliotecii municipiului Rădăuţi.
Prin sentinţa civilă nr. 2429 din 7 octombrie 2004, Judecătoria Rădăuţi a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Suceava.
Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 201 din 25 martie 2005, a respins excepţiile invocate de pârâta SC O. SA Suceava privind autoritatea de lucru judecat, lipsa de interes a reclamantului şi lipsa calităţii procesuale active, iar pe fondul litigiului a respins acţiunea, cu obligarea recurentului la plata sumei de 14.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că pe rolul instanţei de drept comun se află un litigiu între aceleaşi părţi care are ca obiect revendicarea imobilului în litigiu, aşa încât reclamantul nu poate obţine prin această acţiune în constatare, un titlu pe care să-l opună pârâtei, atâta vreme cât are deschisă acţiunea în revendicare, astfel că art. 111 C. proc. civ., nu poate fi temei pentru obţinerea titlului de proprietate.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei decizii a fost respins de către Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscală, prin Decizia nr. 120 din 23 noiembrie 2005, prin care s-a reţinut că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea în constatare, reclamantul având calea deschisă a acţiunii în revendicare.
Reclamantul M.R. a declarat recurs împotriva acestei din urmă decizii, solicitând în conformitate cu art. 304 pct. 8 - 9 C. proc. civ., admiterea recursului.
Prin motivele invocate recurentul a susţinut că se află în posesia imobilului, existând riscul deposedării lui şi că nelegal i-a fost respinsă acţiunea.
Recursul este nefondat.
Conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, iar potrivit pct. 9 al aceluiaşi articol, se poate cere modificarea hotărârii când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Analizând motivele invocate de recurentă se constată că atât interpretarea cât şi aplicarea art. 111 C. proc. civ., s-a făcut în litera şi spiritul legii. Astfel, conform art. 111 C. proc. civ., „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Spre deosebire de acţiunile în realizare, acţiunile în constatare au un obiectiv limitat, reclamantul cerând să se constate existenţa dreptului său, fără ca instanţa să condamne, hotărârea dată într-o astfel de acţiune nefiind titlu executoriu şi neputând fi pusă în executare silită.
În interpretarea art. 111 C. proc. civ., se învederează caracterul subsidiar al cererii de constatare în sensul că acţiunea în constatare poate fi folosită numai atunci când partea nu are la dispoziţie nici un mijloc procedural de realizare a dreptului. Finalitatea urmărită de legiuitor este realizarea dreptului material prin orice mijloace procedurale şi cât timp este posibilă această realizare nu este recunoscut dreptul la o acţiune în constatare.
Cum, în speţă, recurentul reclamant este parte într-o altă acţiune în revendicare a imobilului în litigiu, prin care instanţa a constatat dreptul de proprietate al pârâtei, obligând-l pe reclamantul din acţiunea de faţă, să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul, şi cum cu privire la reglementarea dreptului material s-a folosit acţiunea în realizare, corect, cele două instanţe au constatat inadmisibilitatea acţiunii în constatare faţă de dispoziţiile imperative ale art. 111 C. proc. civ.
În consecinţă, se constată că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, recursul urmând a fi respins, ca nefondat.
Se va admite cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata SC O. SA Rădăuţi în conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia, partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.R. prin Primar împotriva deciziei comerciale nr. 120 din 23 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC O. SA Rădăuţi suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 369/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 362/2007. Comercial → |
|---|
