ICCJ. Decizia nr. 370/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 370/2007
Dosar nr. 6178/1/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 214 din 4 aprilie 2005, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC R.B. SRL cu sediul social în municipiul Rădăuţi judeţul Suceava în contradictoriu cu pârâtele SC J. SA cu sediul social în municipiul Rădăuţi judeţul Suceava şi SC A. SRL cu sediul social în municipiul Rădăuţi judeţul Suceava. De asemenea, a fost admisă cererea reconvenţională în parte, constatându-se că pârâta SC A. SRL Rădăuţi a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare de la SC J. SA Rădăuţi, parcelele virane 866/23 în suprafaţă de 49,51 m.p., cota de 46 % din parcela virană 866/24 reprezentând suprafaţa de 36,67 m.p. şi terenul aferent parcelei virane 866 /7/XL în cotă de 1/5 reprezentând suprafaţa de 14,992 m.p. şi spaţiul comercial amplasat pe parcela virană 866/23 şi parcela virană 866 /7/XL în suprafaţă utilă de 111,37 m.p. din Cartea funciară 12785 a Comunei cadastrale Rădăuţi. A mai fost obligată pârâta SC A. SRL Rădăuţi să plătească pârâtei SC J. SA Rădăuţi suma de 430.115.382 lei reprezentând diferenţa de preţ neachitat. A fost respins capătul de cerere referitor la obligarea reclamantei SC R.B. SRL Rădăuţi la plata cheltuielilor de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că prin procesul verbal de conciliere din data de 19 mai 2003 între părţi s-a încheiat o convenţie cu privire la vânzarea unor imobile, însă nu a fost stabilit preţul acestora, cumpărătorul fiecăruia dintre imobile, modalitatea de plată şi predarea, ceea ce duce la concluzia că între părţi a existat doar convenţia de a încheia în viitor un antecontract. Pe de altă parte, între pârâta-reclamantă şi pârâtă s-a încheiat un antecontract cu privire la vânzarea-cumpărarea acestor imobile, s-a stabilit preţul şi modalitatea de plată iar clauzele anticipatorii au fost executate. Prin adresa nr. 69 din 23 iulie 2003 pârâta a înştiinţat Judecătoria Rădăuţi, Serviciul de Carte Funciară despre această vânzare, solicitând şi intabularea.
Deoarece numai între reclamanta-pârâtă SC A. SRL şi pârâta SC J. SA a fost încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, potrivit dispoziţiilor art. 1073 – art. 1075 C. civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligaţiei, fiind admisă acţiunea formulată de reclamanta-pârâtă, iar pe cale de consecinţă acţiunea reclamantei SC R.B. SRL a fost respinsă.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 9 din 1 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC R.B. SRL Rădăuţi împotriva sentinţei nr. 214 din 4 aprilie 2005 a Tribunalului Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscală. De asemenea, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de intervenţie.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că D.G.F.P. Suceava a formulat o cerere de intervenţie în interesul reclamantei apelante SC R.B. SRL, motivarea acestei cereri reprezentând o susţinere a poziţiei reclamantei, arătând că nu poate opera vânzarea imobilului întrucât acesta a făcut obiectul unor procese-verbale de sechestru şi au fost notate în Cartea Funciară. La termenul din 18 ianuarie 2006 a fost admisă în principiu cererea de intervenţie.
S-a apreciat că instanţa de fond a procedat corect atunci când a respins acţiunea reclamantei, prin aceea că nu au existat din partea SC R.B. SRL şi SC J. SA Rădăuţi o contestare valabilă a transmiterii dreptului de proprietate, iar criticile vizează în principal nelegalitatea modalităţii de transmitere.
A fost dată prioritate şi eficienţă unui antecontract de vânzare-cumpărare opus unui proces-verbal de conciliere, ce reprezintă o fază anterioară primului act juridic.
Pe cale de consecinţă, ca efect al respingerii apelului, au fost respinse şi apărările făcute de D.G.F.P. Suceava care au fost formulate ca şi o cerere de intervenţie accesorie.
Împotriva deciziei nr. 9 din 1 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, au promovat recurs atât reclamanta SC R.B. SRL Rădăuţi cât şi intervenienta D.G.F.P. A JUDEŢULUI SUCEAVA care au criticat hotărârea judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează.
Recurenta reclamantă SC R.B. SRL Rădăuţi a solicitat admiterea recursului modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acţiunii şi a cererii de intervenţie, a respingerii cererii reconvenţionale a pârâtei SC A. SRL, prin aceea că a fost interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi nu a fost avută în vedere calitatea reclamantei de proprietar asupra imobilului situat în Rădăuţi, Str. Calea Bucovinei, judeţul Suceava, înregistrat în Cartea Funciară, conform actelor depuse. De asemenea, a fost aplicată în mod greşit legea, validându-se în mod eronat antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC J. SA şi SC A. SRL, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta intervenientă D.G.F.P.J. SUCEAVA în dezvoltarea motivelor de recurs a precizat că cererea de intervenţie a fost formulată în interesul pârâtei SC J. SA Rădăuţi, asupra cărei bunuri a fost instituit sechestrul şi greşit instanţa de apel a apreciat cererea de intervenţie ca fiind în interesul reclamantei SC R.B. SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii de intervenţie, invocând ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata pârâtă SC A. SRL Rădăuţi a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile formulate de ambele recurente, constată că se impune respingerea ca nefondat al recursului reclamantei SC R.B. SRL Rădăuţi şi respingerea ca inadmisibil al recursului intervenientei D.G.F.P. Suceava, pentru următoarele considerente.
Printr-o completă şi integrală apreciere a probelor, instanţele judecătoreşti anterioare, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, în contextul întregii documentaţii existente depusă în dovedirea fiecărei susţineri. De esenţa unei corecte stabiliri a situaţiei de fapt şi de drept o reprezintă caracterizarea procesului verbal de conciliere din 19 mai 2003 încheiat între reclamanta SC R.B. SRL Rădăuţi şi pârâta SC J. SA Rădăuţi. Obiectul concilierii l-a reprezentat vânzare-cumpărarea de active constând în bunuri imobile şi valori mobiliare, acţiuni, fără însă a fi specificat regimul juridic al bunului, modul lui de dobândire, modalitatea de plată, condiţiile şi termenul de predare, în realitate fiind o simplă intenţie de înstrăinare. Pe de altă parte, a fost încheiat la data de 15 iulie 2003 antecontractul de vânzare-cumpărare între SC A. SRL Rădăuţi şi SC J. SA Rădăuţi, privind acelaşi imobil, act care are clauze bine precizate. Conform adresei nr. 7 din 18 iunie 2004, raportată la actul adiţional din 14 octombrie 2003, SC A. SRL a cerut comunicarea contului bancar pentru plata diferenţei de preţ în cuantum de 430.115.382 lei.
Este de necontestat, că din perspectiva reglementărilor cuprinse în art. 49 C. proc. civ., oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane, intervenţia fiind interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său şi este în interesul uneia din părţi când sprijină numai apărarea acesteia. Intervenienta D.G.F.P.J. SUCEAVA şi-a precizat poziţia procesuală fără echivoc că cererea sa de intervenţie este formulată în interesul pârâtei SC J. SA Rădăuţi.
Unanim recunoscut de doctrină şi de jurisprudenţă este aspectul că intervenientul accesoriu va putea exercita calea de atac a apelului sau recursului numai dacă partea pentru care a intervenit le-a exercitat ea însăşi.
În speţă pârâta SC J. SA Rădăuţi nu a exercitat calea de atac a recursului, astfel că devin aplicabile, pentru intervenienta D.G.F.P. Suceava, dispoziţiile din art. 56 C. proc. civ. şi anume că apelul sau recursul făcut de cel care intervine în sensul uneia din părţi se socoteşte neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs. Pentru aceste raţiuni recursul intervenientei D.G.F.P. Suceava urmează a fi respins ca inadmisibil.
În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurentele la plata sumei de 3500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către SC A. SRL Rădăuţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC R.B. SRL Rădăuţi împotriva deciziei nr. 9 din 1 februarie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienta D.G.F.P. Suceava împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentele la plata sumei de 3500 lei cheltuieli de judecată către SC A. SRL Rădăuţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 25 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 378/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 369/2007. Comercial → |
|---|
