ICCJ. Decizia nr. 1874/2007. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 1874/2007

Dosar nr. 5072/42/2006

Şedinţa publică din 17 mai 2007

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 31 din 17 februarie 2005 pronunţată în dosar nr. 6375/2004 al Tribunalului Prahova, secţia comercială, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul D.D.I. împotriva pârâtelor SC S. SA şi Asociaţia P.A.S. S. având ca obiect constatarea calităţii de proprietar asupra unui număr de 6.432 acţiuni la SC S. SA, cu 16.299.209 lei cheltuieli de judecată, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada modalităţii de dobândire a acţiunilor.

Apelul declarat de reclamant a fost admis prin Decizia nr. 162 din 15 iunie 2005 pronunţată în dosar nr. 3141/2005 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, cu consecinţa schimbării sentinţei şi admiterii acţiunii, constatându-se calitatea de proprietar a reclamantului pentru un număr de 6.432 acţiuni la SC S. SA înregistrate de la nr. 183.169 la nr. 189.891 şi de la nr. 148.603 la nr. 148.612.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a reţinut în esenţă că potrivit adeverinţei nr. 38 din 13 noiembrie 1996 emise de Asociaţia P.A.S. S., contractului de schimb nr. 6139 din 14 aprilie 1995 şi protocolului încheiat între această asociaţie şi F.P.P. III Transilvania Braşov şi schimbului de certificate de proprietate cu acţiuni, reclamantul figurează pe lista membrilor care au depus certificate în vederea efectuării acestui schimb. Pe de altă parte recipisa nr. 5/2533-602 din 19 aprilie 2001 nu face dovada restituirii către reclamant a contravalorii acţiunilor.

Recursul declarat de pârâte a fost admis prin Decizia nr. 633 din 15 februarie 2006 pronunţată în dosar nr. 2995/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, cauza fiind trimisă pentru rejudecarea apelului în vederea soluţionării excepţiilor de procedură şi de fond.

Prin Decizia nr. 256 din 13 decembrie 2006 pronunţată în dosar nr. 5072/42/2006 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, în rejudecare după casare s-au respins excepţiile invocate de intimatele Asociaţia P.A.S. S. şi SC S. SA, s-a admis apelul reclamantului, a fost schimbată în tot sentinţa atacată şi s-a admis acţiunea constatându-se că reclamantul este proprietarul unui număr de 6432 acţiuni la SC S. SA, intimatele fiind obligate şi la plata sumei de 25.125.500 lei (ROL) cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut în privinţa excepţiei netimbrării acţiunii, că obiectul acesteia are caracterul unei acţiuni în constatare, fiind prin urmare supusă unei taxe judiciare de timbru în sumă fixă, achitată de reclamant, şi nu la valoare, astfel că excepţia este nefondată.

De asemenea, excepţia prescrierii dreptului material la acţiune a fost respinsă cu motivarea că termenul de prescripţie de 3 ani nu curge din momentul eliberării adeverinţei nr. 38 din 13 noiembrie 1996 ci din cel al contestării. Aceeaşi soluţie a fost pronunţată şi în privinţa excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi respectiv pasive, în considerarea faptului că reclamantul are calitatea de a promova o acţiune în constatarea calităţii sale de acţionar, care de altfel i-a fost recunoscută prin adeverinţa anterior menţionată, iar pârâtele au legitimare procesuală, deoarece Asociaţia P.A.S. S. a fost parte în contractul de schimb încheiat cu F.P.P. III Transilvania, şi totodată reclamantul are calitatea de acţionar al SC S. SA.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare, instanţa a avut în vedere prevederile art. 111 C. proc. civ., ale căror condiţii s-a apreciat a fi îndeplinite, iar excepţia autorităţii de lucru judecat a fost respinsă având în vedere că reclamantul a devenit proprietarul acţiunilor în litigiu ca urmare a contractului de schimb de certificate de proprietate nr. 139 din 14 aprilie 2005 şi nu printr-un alt contract încheiat cu F.P.S. Bucureşti prin care s-a dobândit cota de 70 % din capitalul social al SC S. SA.

În privinţa fondului litigiului instanţa de control judiciar a reţinut că adeverinţa şi contractul de schimb anterior menţionate atestă calitatea de proprietar a reclamantului asupra acţiunilor din litigiu şi pe de altă parte, susţinerea pârâtelor în sensul că reclamantul s-a retras din asociaţie şi a primit contravaloarea acţiunilor nu este dovedită în condiţiile în care din recipisa nr. 15/2533602 din 19 aprilie 2001 rezultă că suma de 433.129.299 lei (ROL) reprezintă drepturi băneşti acordate conform deciziei nr. 4570 din 4 octombrie 2000 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi hotărârii Adunării generale din 16 iulie 1998.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâtele SC S. SA şi Asociaţia P.A.S. S. SA, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 312 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentele invocă faptul că instanţa de apel a respins în mod nelegal excepţiile invocate, deoarece excepţia netimbrării acţiunii era întemeiată, în condiţiile în care reclamantul a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra unui număr de 6432 acţiuni, acesta datora o taxă judiciară de timbru la valoare şi nu în sumă fixă. De asemenea, excepţia prescrierii dreptului la acţiune era întemeiată, deoarece termenul de prescripţie de 3 ani a început să curgă la 16 iulie 1998, când reclamantul s-a retras din asociaţie, iar motivarea instanţei sub acest aspect este insuficient argumentată. Totodată, excepţia lipsei calităţii procesuale active trebuia admisă întrucât reclamantul retrăgându-se din Asociaţia P.A.S. S. nu a mai dobândit calitatea de acţionar al societăţii pârâte, aspect necontestat de altfel de reclamant. Situaţia este identică, arată recurenta şi în privinţa modului de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive având în vedere faptul că reclamantul s-a retras din asociaţie şi a încasat contravaloarea acţiunilor, această entitate nu mai are nici o obligaţie, faţă de reclamant, ca de altfel nici SC S. SA, deoarece reclamantul nu a dobândit calitatea de acţionar. Modul de soluţionare al excepţiilor inadmisibilităţii acţiunii şi autorităţii de lucru judecat este de asemenea greşit, întrucât, contrar concluziilor instanţei de apel, în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele art. 111 C. proc. civ., dar sunt întrunite cele ale art. 1201 C. civ., deoarece prin Decizia nr. 1637 din 5 mai 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, s-a constatat cu putere de lucru judecat că reclamantul nu a avut niciodată calitatea de acţionar al pârâtei SC S. SA.

Cu privire la fondul cauzei, soluţia instanţei de apel este greşită, fiind rezultatul interpretării eronate a prevederilor Legii nr. 77/1994, în vigoare până la apariţia OUG nr. 88/1997, în temeiul căreia acţiunile dobândite în proprietate de Asociaţia P.A.S. S. urmau să fie distribuite membrilor săi, în condiţiile stabilite de adunarea generală. Dar, la data de 4 septembrie 1997, reclamantul s-a retras din asociaţie, conform hotărârii A.G.A. din 16 iulie 1998, iar ulterior prin hotărârea A.G.A. din 22 octombrie 1999 au fost stabilite drepturile băneşti ale reclamantului în sumă de 433.129.299 lei, pe care acesta le-a şi încasat. În aceste condiţii, acţiunile iniţial atribuite reclamantului au fost nedistribuite altor acţionari fiind efectuate menţiunile cuvenite în Registrul Acţionarilor SC S. SA.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Legea nr. 77/1994, art. 111 C. proc. civ., Curtea constată că acesta este întemeiat, admiţându-l ca atare, conform art. 312 alin.(1) C. proc. civ.

Astfel, în privinţa criticilor formulate de recurente referitoare la modul de soluţionare a excepţiilor de procedură şi de fond se va reţine printr-o analiză globală că instanţa de apel, în mod justificat a respins toate excepţiile invocate printr-o argumentare convingătoare, dezlegare în drept, fiind, sub acest aspect corectă.

În ceea ce priveşte însă, critica de fond formulată de recurente, Curtea constată că soluţia instanţei de apel este greşită deoarece contrar concluziilor acesteia, reclamantul nu a devenit proprietarul unui număr de 6432 acţiuni la SC S. SA, iar adeverinţa nr. 38/1 din 3 noiembrie 1996 nu face această dovadă, ci doar atestă faptul că reclamantul este înscris în Asociaţia P.A.S. SA S., entitate care avea calitatea de acţionar al SC S. SA, urmând ca ulterior acţiunile dobândite în proprietate de asociaţie să fie distribuite membrilor săi în condiţiile stabilite de statut şi Legea nr. 77/1994, în vigoare până la apariţia OUG nr. 88/1997. Reclamantul însă, s-a retras din Asociaţia P.A.S. conform hotărârii adunării generale din 16 iulie 1998, fapt stabilit irevocabil prin Decizia nr. 4570 din 4 octombrie 2000 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, şi a încasat suma de 433.129.299 lei reprezentând drepturile sale băneşti cuvenite din calitatea de membru al asociaţiei.

Prin urmare, în condiţiile în care reclamantul a renunţat la calitatea de membru al asociaţiei, şi a încasat drepturile băneşti cuvenite nu mai are nici un temei legal pentru a solicita şi a obţine calitatea de acţionar al SC S. calitate ce putea fi dobândită doar în condiţiile stabilite prin statutul asociaţiei şi Legii nr. 77/1994.

În concluzie, reţinând că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale anterior invocate, iar recursul este întemeiat, acesta va fi admis ca atare cu consecinţa modificării deciziei în sensul respingerii apelului reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtele SC S. SA Sinaia şi Asociaţia P.A.S. S. prin lichidator T.P. împotriva deciziei nr. 256 din 13 decembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul D.D.I. împotriva sentinţei civile nr. 91 din 17 februarie 2005 a Tribunalului Prahova.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2007.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1874/2007. Comercial