ICCJ. Decizia nr. 381/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 381/2007
Dosar nr. 30612/3/2005
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a chemat-o în judecată pe pârâta A.T.M.P. pentru ca prin hotărârea ce urmează a o pronunţa, instanţa să o oblige să-i transmită documentele din care să rezulte modul de îndeplinire a clauzei 7.3 lit. b) din contractul de vânzare acţiuni nr. 616 din 27 decembrie 1994, la SC T.M. SA, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 100 Ron pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei.
A arătat în cererea sa că în conformitate cu art. 8 alin. (1) din OG nr. 25/2002 modificată şi completată, cumpărătorul este obligat să transmită A.V.A.S. un raport privind modul de respectare a clauzelor contractuale.
Cum pârâta nu s-a conformat acestei dispoziţii, în contract nefiind prevăzut contrariul, a solicitat acesteia prin adrese scrise să-i comunice transmiterea documentelor din care să reiasă îndeplinirea art. 7.3 din contractul de vânzare cumpărare, dar nu a primit nici-un răspuns. A invocat şi art. 969 şi 970 C. civ., referitoare la obligativitatea respectării convenţiilor legal făcute şi executării obligaţiilor cu bună credinţă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, aşa cum rezultă din sentinţa nr. 76 din 12 ianuarie 2006.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că A.V.A.S. nu a dovedit că pârâta ar fi încălcat dispoziţiile art. 7.3 pentru a cere documentele care ar releva aceste încălcări şi nici că nu şi-a respectat obligaţiile contractuale fiind invocate dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi (10) din OG nr. 25/2002.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii, pentru motivul că intimata se face vinovată de netransmiterea actelor privind respectarea obligaţiei, întrucât un act negativ nu se poate proba.
A solicitat obligarea intimatei să-i transmită documentaţia pentru a-i permite o analiză ulterioară asupra modului de îndeplinire a clauzelor contractuale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 391 din 23 iunie 2006, a respins, ca nefondat, apelul, reţinând că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea, apreciind că nu există în sarcina intimatei pârâte obligaţia de a transmite documentele atestând dovada încălcării conduitei contractuale, clauza prevăzută de art. 7.3 lit. b) stabilind în sarcina intimatei obligaţia de a nu înstrăina bunuri nu şi obligaţia transmiterii documentelor din care să rezulte acest lucru. În cazul nerespectării obligaţiilor contractuale partea are a se plânge instanţei de judecată.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către reclamantă, care în conformitate cu art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinţei de fond şi admiterii cererii de chemare în judecată.
A arătat în recursul său, că instanţa a aplicat greşit legea şi a încălcat art. 8 alin. (1) din OG nr. 25/2002, că Decizia conţine motive străine de natura pricinii deoarece s-a afirmat că nu există în sarcina intimatei-pârâte obligaţia de a transmite documente atestând încălcarea clauzelor contractuale.
Recursul este nefondat.
Art. 304 C. proc. civ., prevede modificarea sau casarea unei hotărâri pentru anumite situaţii. Astfel, pct. 7 dispune asupra modificării hotărârii când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine pricinii.
Or din motivarea hotărârii se constată că instanţa de apel a invocat textele de lege pe care sprijină soluţia dată, pe care le-a comentat în litera şi spiritul legii, arătând că, pe de-o parte, atât art. 8 alin. (1) al OG nr. 25/2002 modificată şi completată, cât şi art. 7.3 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 616 din 27 decembrie 1994 nu obligă asupra transmiterii documentelor privind respectarea obligaţiilor contractuale. Pe de altă parte a constatat că nu s-a făcut dovada încălcării art. 7.3 din contractul de vânzare cumpărare, existând, în situaţia în care s-ar fi făcut o astfel de dovadă, calea atacării în instanţa de judecată.
Art. 304 pct. 8 dispune asupra modificării deciziei recurate, când instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Art. 8 alin. (1) din OG nr. 25/2002 modificată şi completată şi art. 7.3 din contractul de vânzare cumpărare sunt precizate de recurentă a fi interpretate greşit de instanţa de apel şi cea de fond.
Art. 8 alin. (1) din OG nr. 25/2002 modificată şi completată prevede: „Cumpărătorul, reprezentanţii legali ai acestuia sunt obligaţi să transmită, dacă prin contract nu a prevăzut astfel, în termen de 30 de zile de la data împlinirii scadenţei sau a solicitării Autorităţii un raport cu privire la modul respectării cauzelor contractuale".
Ca urmare textul nu o obligă pe pârâta cumpărătoare asupra transmiterii către Autoritate a documentelor din evidenţa sa.
Art. 7.3 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 616 din 27 decembrie 1994 prevede: „Cumpărătorul, în calitate de acţionar majoritar al societăţii, se obligă ca în adunarea generală a acţionarilor să nu aprobe:
a) modificarea, timp de 7 ani de la data semnării prezentului contract a obiectului principal de activitate al societăţii prevăzut în statutul acesteia.
b) vânzarea într-o perioadă de 7 ani de la data semnării prezentului contract vreunuia din bunurile prevăzute în Anexa la prezentul contract; în acest sens, cumpărătorul se obligă să prevadă în statutul societăţii această atribuţie a adunării generale a acţionarilor.
În cazul în care nu se respectă obligaţia prevăzută la lit. b) cumpărătorul va plăti F.P.S. suma reprezentând diferenţa între preţul obţinut din vânzarea bunului şi valoarea acestuia, prevăzută în anexa la prezentul contract.
Se constată deci că în mod corect cele două instanţe au interpretat textele legale invocate, nici-unul dintre ele neprevăzând obligarea transmiterii de către cumpărător a documentelor din care să rezulte că şi-a respectat obligaţiile contractuale, aşa încât şi acest motiv urmează a se respinge.
Conform art. 304 pct. 9 o decizie se poate modifica când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Din analiza deciziei atacate rezultă că aceasta a fost motivată în drept, fiind precizat temeiul legal care a condus la soluţia pronunţată, iar textele de lege analizate în soluţionarea speţei au fost interpretate şi aplicate corect, aşa cum s-a arătat şi în analiza art. 304 pct. 8 raportat la speţa de faţă.
Şi referitor la acest motiv recursul urmează a se respinge, hotărârea atacată fiind la adăpost de orice critică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei comerciale nr. 391 din 23 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 25 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1869/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 383/2007. Comercial → |
|---|
