ICCJ. Decizia nr. 403/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 403/2007
Dosar nr. 8976/1/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 8 mai 2006 de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă cererea de suspendare a executării silite a deciziei civile nr. 80/ A din 16 martie 2006 dată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 429/COM/2006, formulată de revizuienta SC T.V. SA Timişoara, în contradictoriu cu intimata S.N.R. SA – D.R. Timişoara, până la soluţionarea cererii de revizuire, pe fond.
În fundamentarea acestei soluţii, s-a reţinut că raportat la cererea de suspendare a executării silite a deciziei civile nr. 80/ A din 16 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 429/COM/2006, în prezent aflat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea recursului declarat împotriva aceleiaşi hotărâri, se constată incidenţa dispoziţiilor art. 325 raportat la art. 403 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. S-a mai apreciat că, faţă de motivele de revizuire invocate de SC T.V. SRL, a faptului că Decizia atacată este executorie şi a iminenţei executării, fapt ce ar atrage crearea unei pagube semnificative în patrimoniul revizuientei, cererea este întemeiată. A mai fost avută în vedere şi consemnarea unei cauţiuni de 10 % din totalul sumei la cărei plată s-a dispus obligarea revizuientei.
Împotriva încheierii pronunţată în şedinţa din 8 mai 2006 de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs S.N.R. SA prin D.R. Timişoara, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, în esenţă sub aspectul că în mod greşit s-a dispus suspendarea executării silite a deciziei nr. 80/ A din 16 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt întemeiate şi urmează a admite recursul, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării silite pentru următoarele considerente.
Din verificarea întregii documentaţii existente, rezultă că SC T.V. SA Timişoara a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 80/A/2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 429/2006, cu motivarea că s-a dat mai mult decât s-a cerut, s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut şi a pronunţat o hotărâre potrivnică unei hotărâri definitive anterioare, respectiv Decizia civilă nr. 665/A/2001 a Curţii de Apel Timişoara în dosarul nr. 1829/COM/2001. S-a precizat că temeiul de drept al cererii de revizuire este art. 322 pct. 7 C. proc. civ., solicitându-se şi suspendarea hotărârii a cărei revizuire s-a cerut.
Este de necontestat că, la termenul din 8 mai 2006, reprezentantul intimatei S.N.R. SA – Direcţia Timişoara a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei investită cu soluţionarea cererii de revizuire din perspectiva dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Unanim admis, atât de doctrină cât şi de jurisprudenţă, competenţa este definită ca fiind aptitudinea recunoscută de lege unei instanţe judecătoreşti, unui alt organ de jurisdicţie sau cu activitate jurisdicţională de a judeca un anumit litigiu. Excepţia de necompetenţă materială este un incident procedural, care obligă instanţa sesizată să statueze asupra competenţei, fiind reglementată prin norme imperative şi putând fi invocată de oricare dintre părţi sau din oficiu de instanţă.
Greşit a procedat instanţa atunci când a admis cererea de suspendare a executării silite a deciziei supuse revizuirii, fără a se pronunţa asupra excepţiilor ridicate de instanţă, în condiţiile în care conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii, precum şi în lipsa dosarelor care cuprind hotărârile judecătoreşti supuse examinării.
Pentru aceste raţiuni juridice urmează a admite recursul declarat de S.N.R. SA Timişoara împotriva încheierii din Şedinţa publică din 8 mai 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că respinge cererea de suspendare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.N.R. SA Timişoara împotriva Încheierii din Şedinţa publică din 8 mai 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că respinge cererea de suspendare a executării silite.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 25 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 73/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 392/2007. Comercial → |
|---|
