ICCJ. Decizia nr. 389/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 389/2007
Dosar nr. 8352/44/2005
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.I.F. M. a chemat în judecată pârâta SC A. SA Galaţi pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârilor A.G.E.A adoptate de SC A. SA Galaţi la data de 31 martie 2005, suspendarea hotărârilor a căror anulare s-a solicitat, radierea menţiunilor înregistrate în baza acestor hotărâri şi obligarea pârâtei la efectuarea menţiunii la O.R.C. a hotărârii ce se va pronunţa cu suportarea costurilor pentru această operaţiune şi pentru publicarea în M. Of.
Prin sentinţa comercială nr. 15 din 20 iunie 2005, Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă, fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.
Totodată a respins excepţia tardivităţii cererii.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că acţiunea a fost introdusă în termen de 15 zile de la publicarea hotărârilor în M. Of.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că hotărârea A.G.E.A. din 30 martie 2005 a fost adoptată în prezenţa acţionarilor reprezentând 99,9 % din capitalul social şi a fost aprobată cu votul acţionarilor ce reprezintă 79,9 % din capitalul social, deci cu respectarea art. 115 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Prin această hotărâre s-a completat statutul cu o mandatare de principiu şi pentru viitor a administratorului unic de a contracta în numele societăţii credite bancare şi de a semna contractele de garanţie mobiliară /imobiliară.
De asemenea, s-a reţinut că pârâta a fost în imposibilitate de a prezenta acţionarului-reclamant materialele informative solicitate referitoare la operaţiunile concrete şi valoarea acestora întrucât nu s-a avut în vedere un contract anume de credit bancar, ci o mandatare generală.
Instanţa de fond a mai reţinut că, convocatorul pentru adunarea generală ordinară şi extraordinară a fost publicat în M. Of., respectându-se dispoziţiile art. 117 alin. (7) şi art. 118 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamanta.
Prin Decizia civilă nr. 11/ A din 20 ianuarie 2006 Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, s-a respins apelul reclamantei, ca nefondat.
În motivarea deciziei s-a reţinut, în esenţă, că susţinerile apelantei sunt neîntemeiate întrucât potrivit legii (art. 113 din Legea nr. 31/1990 republicată) orice modificare a actului constitutiv este de competenţa adunării generale extraordinare. De asemenea, convocatorul a cuprins textul integral al propunerii pentru completarea actului constitutiv iar netransmiterea informaţiilor solicitate societăţii pârâte priveau materiale informative referitoare la ordinea de zi a adunării generale ordinare.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 susţinând că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că modificarea statutului societăţii s-a făcut legal, deoarece hotărârea A.G.E.A nr. 13 din 30 martie 2005 s-a adoptat cu încălcarea dispoziţiilor art. 111 şi 113 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Recurenta mai susţine că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că textul convocării cuprinde date explicite privind problemele supuse dezbaterilor şi că pârâta nu i-a pus la dispoziţie materialul privind problemele supuse dezbaterii.
Recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea nr. 13 din 30 martie 2005 adunarea generală extraordinară a acţionarilor societăţii pârâte a aprobat completarea statutului în sensul că „Administratorul unic al societăţii poate să încheie contracte de credite bancare şi contracte accesorii de garanţii cu bunurile aflate în patrimoniul societăţii".
Întrucât din conţinutul art. 111 şi 113 din Legea nr. 31/1990 republicată, rezultă că astfel de operaţiuni nu intră în competenţa exclusivă a adunărilor generale ordinare sau extraordinare ale acţionarilor, instanţa de apel a apreciat în mod justificat că contractarea de credite bancare nu reprezintă un atribut exclusiv al acestora şi că administratorului unic i s-au delegat o parte din atribuţiile A.G.A.E. în sensul art. 114 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Prin completarea actului constitutiv al societăţii s-au exemplificat o parte din atribuţiile care, potrivit legii, le au administratorii societăţii pe acţiuni, sens în care instanţa de apel a făcut trimitere la art. 70 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată, care prevede că „administratorii pot face toate operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii, afară de restricţiile arătate în actul constitutiv".
Având în vedere faptul că în hotărâre nu s-a prevăzut în mod expres că administratorul unic poate să constituie în garanţie bunuri aflate în patrimoniul societăţii a căror valoare depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a societăţii, instanţa de apel a reţinut în mod corect că aceasta nu este contrară prevederilor art. 146 din Legea nr. 31/1990.
Susţinerea recurentei cu privire la conţinutul convocatorului, nu poate fi reţinută întrucât convocatorul a cuprins textul integral al propunerii pentru completarea actului constitutiv respectându-se prevederile art. 117 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990 republicată.
În ceea ce priveşte critica referitoare la nepunerea la dispoziţia recurentei a materialelor privind problemele supuse dezbaterilor se constată că este neîntemeiată întrucât informaţiile solicitate vizau adunarea generală ordinară (raport de gestiune, raport auditor financiar, etc.), nu adunarea generală extraordinară a acţionarilor.
Pentru aceste considerente recursul urmează să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău împotriva deciziei nr. 11/ A din 20 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 25 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 390/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 388/2007. Comercial → |
|---|
