ICCJ. Decizia nr. 4093/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4093/2007
Dosar nr. 34127/2/2005
Şedinţa publică din 12 decembrie 2007
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3765, pronunţată la data de 21 septembrie 2005, în dosarul nr. 6417/2004, secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti a admis, în parte, acţiunea precizată, formulată de reclamanta A.F.I. împotriva pârâtei SC M.I.E. SRL, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în Bucureşti, respingând, ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect pretenţii băneşti.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, începând cu data de 11 septembrie 2000, pârâta ocupă spaţiul în litigiu fără titlu şi fără acordul administratorului legitim: Municipiul Bucureşti, prin serviciul său de specialitate, A.F.I.; că lipsa de folosinţă, reprezentată ca prejudiciu cert prin fapta ilicită a pârâtei, nu a fost dovedită de reclamantă, conform cerinţelor art. 1169 C. civ.; că solicitarea penalităţilor de întârziere este incompatibilă răspunderii delictuale pe care se întemeiază cererea reclamantei şi că nu pot fi stabilite criteriile convenţionale pentru aplicarea, în continuare, a cotei de penalitate la soldul câştigat prin Decizia nr. 563 din 21 noiembrie 2001.
Apelurile declarate de părţi împotriva sentinţei tribunalului au fost respinse, ca nefondate, de secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 57 pronunţată la data de 2 februarie 2007.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut, în ce priveşte apelul reclamantei, că soluţia neacordării pretenţiilor băneşti de către instanţa de fond este corectă, având în vedere că acţiunea s-a întemeiat pe principiul răspunderii civile delictuale, iar reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu cert privind lipsa de folosinţă a spaţiului, în perioada iunie 2001 – 01 septembrie 2004, nemaiexistând nici o bază de calcul a taxelor lunare, după data de 15 septembrie 2000, când fişa de calcul nr. 7408 din 01 iulie 1998 a fost anulată şi că, în lipsa unui contract, aspect recunoscut chiar de reclamantă – pârâta nu poate fi obligată la plata penalităţilor.
Cu referire la apelul pârâtei s-a apreciat că excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi lipsei calităţii procesuale active şi-au găsit o corectă soluţionare, asemenea cererii reclamantei de evacuare a pârâtei din spaţiul în cauză, deţinut de aceasta fără nici un titlu.
Împotriva menţionatei decizii au formulat recurs atât apelanta reclamantă cât şi apelanta pârâtă.
Recurenta reclamantă a invocat în susţinerea cererii sale motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., arătând, în dezvoltarea acestuia, că instanţa de apel a interpretat, eronat, fişa de calcul nr. 7408/1998, a cărei anulare a fost dispusă ca urmare a neachitării contravalorii dreptului pârâtei de a folosi spaţiul în discuţie, fără a preciza relevanţa evocării aspectelor vizând fondul cauzei referitoare la temeinicia şi legalitatea pretenţiilor sale băneşti constând, în daune şi penalităţi, faţă de Decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1), care statuează asupra obiectului recursului.
Recurenta pârâtă a invocat în susţinerea recursului său motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând menţinerea de către instanţa de apel a soluţiei de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a A.F.I., pretins a fi fost soluţionate printr-o greşită aplicare a legii de către instanţa de fond, asemenea capătului de cerere privind evacuarea pârâtei din spaţiul în discuţie.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă, apreciind ca fiind corectă, în speţă, soluţionarea excepţiilor şi a capătului de cerere privind evacuarea.
Recursurile sunt nefondate.
Este de observat că interpretarea fişei de calcul nr. 7408 din 01 iulie 1998, în stabilirea valorii sale în probaţiune de către instanţa de apel, constituie o chestiune de fapt, care nu poate fi criticată în recurs şi nu justifică invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., de către recurenta reclamantă în susţinerea cererii sale, ştiut fiind că acest motiv priveşte situaţia în care, deşi actul juridic dedus judecăţii este cât se poate de clar, fiind „vădit" neîndoielnic, instanţa îi schimbă „natura" ori „înţelesul", situaţie ce nu se regăseşte în speţă, cum, de altfel, nici în criticile formulate.
Cum recurenta pârâtă nu a indicat care sunt dispoziţiile legale greşit aplicate de către instanţa de apel prin menţinerea soluţiei de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, pronunţată de instanţa de fond, prin încheierea interlocutorie din data de 03 noiembrie 2004, şi cum, din înscrisurile existente la dosar, rezultă că prin această soluţie au fost, respectate cerinţele art. 7201 C. proc. civ., respectiv, cele ale H.C.G.M.B. nr. 101 din 29 mai 2001, examinată în raport cu prevederile incidente din Legea nr. 213/1998 şi din Legea nr. 215/2001, se constată că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9, invocat prin recursul acestei părţi, nu-şi găseşte aplicarea în speţă, iar critica, deopotrivă generică, a încălcării legii de către instanţa de fond în soluţionarea capătului de cerere privind evacuarea, nu poate fi examinată, întrucât, potrivit precitatului art. 299 alin. (1) C. proc. civ., obiectul recursului îl constituie hotărârea instanţei de apel.
Aşa fiind, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.I. Bucureşti împotriva deciziei nr. 57 din 2 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de pârâta SC M.I.E. SRL Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4080/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4092/2007. Comercial → |
|---|
