ICCJ. Decizia nr. 4089/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4089/2007
Dosar nr. 2225/85/2006
Şedinţa publică din 12 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2179 din 24 octombrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 2225/85/2006 al Tribunalului Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea precizată de reclamanta SC T.T.T. SRL Sibiu împotriva pârâtei SC F. SA Bucureşti, cu consecinţa obligării acesteia să livreze şi să monteze reclamantei bunurile ce au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr. MF 473 din 10 octombrie 2005, să înlocuiască bunurile necorespunzătoare livrate cu altele conform anexei la contract. Totodată pârâta a fost obligată şi la plata sumei de 273.032 Euro în echivalentul în lei din data plăţii cu titlu de penalităţi de întârziere, 3.400 Euro în echivalent în lei reprezentând daune şi 14.318,90 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în esenţă că în temeiul relaţiilor contractuale dintre părţi materializate în convenţia încheiată la 10 octombrie 2005, pârâta s-a obligat să livreze reclamantei începând cu data de 24 octombrie 2005, bunurile specificate în anexele A şi B, preţul incluzând şi manopera pentru instalarea acestora. În cazul nerespectării termenelor de livrare şi instalare a bunurilor, prin clauza penală prevăzută la art. 15.2 din contract s-a stabilit în sarcina vânzătorului penalităţi de întârziere de 1 % pe zi din valoarea contractului, iar prin art. 5.2 părţile au convenit ca în ipoteza existenţei unor obiecţiuni referitoare la cantitatea şi calitatea bunurilor livrate se va încheia un proces – verbal de constatare, vânzătorul fiind obligat ca în termen de 10 zile să ia măsuri pentru înlocuirea sau completarea lor.
Raportat la clauzele contractuale stabilite de părţi, tribunalul a concluzionat pe baza expertizei întocmite în cauză că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, motiv pentru care a obligat-o atât la executarea întocmai a contractului, cât şi la plata penalităţilor de întârziere calculate la valoarea întregului contract, precum şi la plata daunelor reprezentând contravaloarea montajului bunurilor livrate.
Apelul declarat de pârâtă a fost admis prin Decizia nr. 2 din 11 mai 2007 pronunţată în dosarul nr. 2225/85/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, iar hotărârea instanţei de fond modificată în parte în sensul înlăturării obligării pârâtei la livrarea şi montarea vitrinei orizontale tip Cronos SLA, vitrina de refrigerare lactate şi mezeluri tip Methos şi vitrina de refrigerare mezeluri şi carne tip Methos precum şi a înlocuirii bunurilor livrate, cu excepţia tolelelor evaporator, a fost însă obligată pârâta să livreze reclamantei şi să monteze patru capete linie pentru vitrina model Mirado 74 A 3, au fost păstrate restul dispoziţiilor sentinţei şi s-a respins cererea intimatei de obligare la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În motivarea deciziei, instanţa de apel reţine că raportat la cererea reclamantei de executare a contractului, la faptul că preţul a fost stabilit global având prin urmare un caracter indivizibil, precum şi în considerarea clauzei conform căreia penalităţile se calculează la întreaga valoare a contractului este lipsită de relevanţă împrejurarea că plata preţului urma să se facă în rate, motiv pentru care este corectă soluţia tribunalului având în vedere că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile conform contractului încheiat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC F. SA Bucureşti, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În mod corect recurenta, care a precizat că recursul vizează doar dispoziţia din Decizia instanţei de apel care menţine obligarea sa la plata penalităţilor de întârziere, arată că hotărârea conţine motive contradictorii deoarece în condiţiile în care curtea de apel a reţinut că bunurile livrate au fost conforme specificaţiilor tehnice agreate şi în consecinţă a înlăturat obligaţia de înlocuire stabilită de prima instanţă nu putea fără încălcarea art. 304 pct. 7 să păstreze soluţia de menţinere a penalităţilor de întârziere în considerarea faptului că bunurile nu au fost conforme şi au fost acceptate provizoriu de intimată.
De asemenea, arată recurenta, soluţia este greşită şi pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece contrar celor reţinute de instanţa de apel, preţul nu a fost stabilit global, ci prin însumarea preţurilor fiecărei linii de produse în parte, astfel încât şi obligaţia de livrare este divizibilă, conform art. 1057 C. civ. Totodată, a fost greşit calificat şi actul încheiat de părţi la data de 9 decembrie 2005 care susţine recurenta, este un proces – verbal de livrare care confirmă livrarea bunurilor nefiind un proces – verbal de constatare a deficienţei bunurilor, cum greşit a considerat instanţa.
Ultima critică vizează interpretarea greşită a excepţiei de neexecutare invocată şi care consta în faptul că în lipsa îndeplinirii de către reclamantă a propriei obligaţii de achitare a ratei de 50 % din preţ, devenită scadentă era justificat refuzul de livrare a bunurilor care de altfel nu au putut fi instalate din culpa reclamantei.
De asemenea, deşi termenul de livrare a fost decalat prin convenţia părţilor pentru data de 6 decembrie 2005, greşit au fost calculate începând cu data de 28 noiembrie 2005.
Recursul nu este fondat.
În ceea ce priveşte prima critică, în mod corect a reţinut instanţa de apel, pe baza expertizei tehnice că doar trei vitrine orizontale livrate de pârâtă corespund caracteristicilor tehnice, astfel încât a modificat soluţia primei instanţe sub acest aspect, întrucât greşit acestea au fost incluse pe lista bunurilor ce urmează a fi livrate de către pârât.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, curtea constată că şi această critică este lipsită de fundament deoarece din perspectiva interpretării clauzei contractuale cuprinse în art. 15.2, executarea necorespunzătoare a convenţiei atrage plata penalităţilor de întârziere raportat la întregul preţ, astfel încât contrar susţinerilor recurentei, obligaţia de plată a penalităţilor nu e divizibilă în raport de executarea parţială a obligaţiei.
În acest sens, potrivit clauzei anterior menţionate, penalităţile de 1 % pe zi se calculează la valoarea contractului, după cum au stabilit părţile, şi nu doar la valoarea bunului nelivrat sau livrat necorespunzător, conform interpretării recurentei.
Din această perspectivă, rezultă că sunt incidente prevederile art. 1058 C. civ., potrivit cărora obligaţia este indivizibilă chiar în ipoteza în care obiectul este divizibil, dar părţile contractante l-au privit ca fiind indivizibil.
La fel de neîntemeiată este şi ultima critică referitoare la înlăturarea excepţiei de neexecutare care nu poate fi invocată cu succes de către recurentă în condiţiile în care, astfel cum corect au reţinut şi instanţele anterioare obligaţia reclamantei de a achita rata de 50 % din preţ era exigibilă doar după livrarea bunurilor şi nu anterior.
În consecinţă, hotărârea instanţei de apel fiind legală iar recursul nefondat, acesta va fi respins ca atare conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată şi la plata sumei de 20.660 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC F. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 2 din 11 mai 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Obligă recurenta – pârâtă să plătească intimatei – reclamante SC T.T.T. SRL Sibiu suma de 20.660 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4092/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4087/2007. Comercial → |
|---|
