ICCJ. Decizia nr. 1029/2008. Comercial. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1029/2008
Dosar nr. 1287/2/2006
Şedinţa publică de la 13 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 octombrie 2005, prin contestaţia la executare înregistrată la Curtea de Apel Craiova, contestatoarea M.M. prin curator M.R.D. a solicitat în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. Bucureşti ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfiinţarea înştiinţării de executare silită, făcută prin publicaţia de vânzare aferentă, din 6 octombrie 2005, privitoare la imobilul situat în Dr. Tr. Severin.
În susţinerea cererii sale contestatoarea a arătat că executarea silită este prescrisă, că este proprietar al imobilului numai în cotă de 50%, celălalt coindivizar fiind Strigoiu Paulina, decedată în septembrie 2005, a cărei succesiune nu a fost dezbătută, că nu a cunoscut conţinutul convenţiei de credit în baza căreia s-a acordat împrumutul, fiind convinsă la semnarea acesteia că obligaţia sa era subsidiară, până la concurenţa a jumătate din suma de 112.641.000 lei, creanţa A.V.A.S. împotriva sa nefiind certă şi nefiind semnatara contractului de credit.
Curtea de Apel Craiova prin sentinţa nr. 110 din 5 decembrie 2005 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa comercială nr. 105 din 20 iunie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-V-a comercială, a respins ca tardiv formulată contestaţia la executare formulată de contestatoarea M.M. prin curator M.R.D.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, în speţă, comunicarea titlului executoriu s-a făcut la data de 7 iulie 2003, iar cererea contestatoarei a fost înregistrată la 24 octombrie 2005 pe rolul Curţii de Apel Craiova, depăşindu-se astfel termenul de 15 zile prevăzut de dispoziţiile art. 401 alin. (1) C. proc. civ., care curge de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă.
Împotriva menţionatei hotărâri, contestatoarea prin curator a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În criticile formulate recurenta contestatoare după o prezentare amănunţită a situaţiei de fapt, susţinând în esenţă că instanţa investită cu soluţionarea contestaţiei la executare nu a manifestat rol activ, necercetând fondul cauzei, limitându-se să discute numai excepţia de tardivitate, fără să analizeze probele administrate în cauză şi să observe că nu este semnatara convenţiei de credit, aspect în raport de care aceasta nu-i este opozabilă şi că prin cererea formulată a solicitat desfiinţarea înştiinţării de executare silită cu publicaţia de vânzare, contestaţia sa fiind depusă în termen legal.
Recurenta contestatoare susţine încălcarea în cauză a prevederilor art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998, republicată şi a dispoziţiilor C. proc. civ., art. 379, 399, 401 şi 405, care impun o anumită procedură, Curtea de Apel Bucureşti reţinând o altă situaţie şi calculând eronat termenul pentru contestarea publicaţiei de vânzare care este un act separat de executare.
Prin întâmpinare intimata creditoare a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea soluţiei de fond ca legală şi temeinică.
La data de 14 iunie 2007 judecata recursului a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părţilor, cursul judecăţii fiind reluat la cererea recurentei din 12 noiembrie 2007 dată când aceasta a şi solicitat judecarea cauzei în lipsa sa (fila 68 recurs).
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:
Instanţa de fond şi-a întemeiat argumentarea soluţiei pe dispoziţiile art. 401 C. proc. civ. reţinând că, faţă de data comunicării titlului executoriu, contestaţia la executare înregistrată la 24 octombrie 2005 a fost făcută cu depăşirea termenului de 15 zile reglementat în respectivul text.
Soluţia instanţei de fond este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998 potrivit cărora dispoziţiile C. proc. civ. se aplică în completarea prevederilor din ordonanţă ale cărei dispoziţii sunt derogatorii de la dreptul comun.
Ori, potrivit dispoziţiilor art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998 termenul de prescripţie a acţiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acţiunea, dar nu mai mult de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt.
În raport de aceste norme speciale reglementate în art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998 Curtea apreciază că cererea contestatoarei înregistrată la 24 octombrie 2005 prin care contestă anunţul făcut prin publicaţia de vânzare din 6 octombrie 2005 de către A.V.A.S., nu este tardivă, actul de executare contestat în cauza de faţă fiind respectiva publicaţie de vânzare.
În consecinţă, recursul contestatoarei urmează a fi admis în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar hotărârea recurată va fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare cu privire la apărările de fond făcute de contestatoare.
Este adevărat că potrivit art. 48 alin. (4) din O.U.G. nr. 51/1998 dacă se admite recursul, prin aceeaşi hotărâre, instanţa este obligată să soluţioneze şi fondul cauzei, dar Curtea apreciază că dacă s-ar proceda astfel s-ar încălca dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ratificată de România prin Legea 30/1994, privind dreptul la un proces echitabil, contestatoarea fiind privată, în acest mod, de calea de atac prevăzută de lege, fondul cauzei neputând fi analizat, pentru prima dată, în recurs prin hotărâre irevocabilă.
Aşadar, cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleeaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta M.M. prin curator M.R.D. împotriva sentinţei nr. 105 din 20 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-V-a comercială, pe care o casează şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3220/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 1032/2008. Comercial → |
|---|
