ICCJ. Decizia nr. 1032/2008. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1032/2008
Dosar nr. 3434/2/2006
Şedinţa publică de la 13 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC M.I.E. (O.) Ltd Bucureşti prin cererea formulată la 22 iulie 2005 la Tribunalul Giurgiu a chemat în judecată pe pârâta SC E SRL (fostă SC A. SRL) solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate finalizarea lucrărilor pentru realizarea obiectivului „hală industrială şi birouri” situat în, Zona Liberă Giurgiu, jud. Giurgiu şi să fie obligată pârâta la încheierea procesului verbal de recepţie finală, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Giurgiu prin sentinţa comercială nr. 9 din 19 ianuarie 2006 a admis acţiunea reclamantei SC M.I.E. (O.) Ltd împotriva pârâtei SC E. SRL (fostă SC A. SRL) Bucureşti.
A omologat în parte raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic O.P.V., numai sub aspectul constatărilor efectuate.
A constatat finalizate lucrările pentru realizarea obiectivului „hală universală de producţie şi birouri”, ce a făcut obiectul contractului de antrepriză lucrări din 6 aprilie 2002 încheiat între părţi.
A obligat pârâta să încheie procesul verbal de recepţie finală pentru obiectivul menţionat în alineatul precedent, obiectiv situat în Giurgiu, jud. Giurgiu.
A obligat pârâta la 275,60 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că între reclamantă, în calitate de antreprenor, şi pârâtă, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de antrepriză de lucrări nr. 4 din 6 aprilie 2004, având ca obiect realizarea construcţiei halei universale de producţie şi birouri; că la 26 noiembrie 2002 s-a încheiat procesul verbal de recepţie parţială, părţile preluând 50 mp de birouri fără obiecţiuni, iar la 9 mai 2003 s-a încheiat procesul verbal de recepţie a restului de lucrări, comisia de recepţie propunând admiterea recepţiei cu obiecţiunile menţionate în anexa 3, deficienţele fiind remediate în parte şi recunoscute la nivel minimal de pârâtă, dar care nu pot fi cuantificate de instanţă.
Tribunalul a reţinut că raportul de expertiză întocmit în cauză poate fi omologat numai sub aspectul constatărilor expertului, nu şi a concluziilor formulate care nu sunt clare şi nu ajută la soluţionarea litigiului şi că potrivit art. 22 şi 23 din Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii, aprobat prin H.G. nr. 27371/1994, în cazul în care antreprenorul nu a remediat deficienţele în termenul stabilit, după ce a fost notificat, pârâta putea să execute remedierea lor pe cheltuiala şi riscul executantului în culpă şi să pretindă plata prejudiciului produs, lucru pe care pârâta nu l-a făcut, în condiţiile în care pretinde că spaţiul este necorespunzător.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-VI-a comercială, prin Decizia nr. 123 din 8 martie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanţei de fond, menţinând motivarea instanţei de fond.
Împotriva menţionatei decizii, pârâta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei şi respingerea acţiunii reclamantei.
În criticile formulate, recurenta pârâtă susţine în esenţă următoarele:
În motivarea deciziei, curtea de apel a ignorat probele administrate în cauză şi prevederile art. 13 din contract, în raport de care nu se poate trece la recepţia finală a lucrărilor terminate, decât după remedierea tuturor deficienţelor constatate care nu au fost finalizate nici până la această dată şi că reclamanta a realizat hala ce a făcut obiectul contractului de antrepriză lucrări din 2002 cu nerespectarea caracteristicilor tehnice din proiectul iniţial, aspecte constatate şi de expert.
Recurenta pârâtă susţine că, concluziile expertului au fost înlăturate în mod neîntemeiat de instanţe, fără să ţină cont că o parte din remedieri sunt imposibil de realizat, lucrările făcute la hală realizându-se la alţi parametri şi cu alte materiale decât cele stabilite prin proiectul iniţial, aspect recunoscut de altfel şi de reclamantă prin recepţiile parţiale efectuate şi constatat şi de expertul tehnic.
O altă critică a recurentei vizează aplicarea şi reţinerea greşită de instanţă a dispoziţiilor art. 1 din H.G. nr. 273/1994 privind Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, şi a deficienţelor constatate în baza procesului verbal nr. 3/2003 care în fapt sunt de natură să afecteze utilizarea halei.
Intimata reclamantă a depus concluzii scrise la dosar prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Recursul pârâtei este fondat.
Înalta Curte analizând decizia instanţei de apel prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că acestea se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care să conducă la modificarea hotărârii recurate.
Deşi instanţa în mod corect a reţinut că la baza raporturilor dintre părţi a stat contractul de antrepriză lucrări din 6 aprilie 2002, că reclamanta a executat necorespunzător lucrările de construcţie a imobilului proprietatea pârâtei, aceasta printr-o interpretare greşită a dispoziţiilor legale şi a clauzelor contractuale a reţinut ca fiind întemeiată cererea reclamantei.
Prima critică a recurentei pârâte prin care susţine că în pronunţarea deciziei curtea de apel a ignorat prevederile art. 132 din contractul de antrepriză este fondată.
Cum potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, Curtea reţine că nu se putea trece la recepţia finală şi întocmirea actelor prin care să se constate finalizarea lucrărilor, decât numai după remedierea tuturor deficienţelor existente înainte de punerea în folosinţă a halei industriale şi a birourilor.
Instanţa de apel greşit a reţinut că procesul verbal din 9 mai 2003 face dovada admiterii cu obiecţiuni a recepţiei făcute de părţi la terminarea lucrărilor. Indicarea în anexă a deficienţelor ce trebuiau remediate şi a termenului stabilit în acest sens potrivit Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente aprobat prin H.G. nr. 273/1994, nu este relevantă şi suficientă, în raport de situaţia de fapt existentă, pentru a admite acţiunea reclamantei.
Din declaraţiile şi înscrisurile depuse la dosar cât şi din procesele verbale de recepţie întocmite de părţi, semnate şi de reclamantă rezultă că hala a fost realizată la alţi parametri şi cu alte materiale decât cele menţionate în proiect, dar ea este inutilizabilă.
Prin Anexa 3 aflată la fila 33, în dosarul de fond, societatea pârâtă formulează obiecţiuni la procesul verbal de recepţie nr. 3 din 9 mai 2003, care se întind pe 4 pagini, atât cu privire la lucrările de construcţii, cât şi cu privire la instalaţiile electrice şi termice, stabilindu-se termenele de remediere a deficienţelor constatate. Şi procesul verbal încheiat la 21 august 2003, filele 37-41, confirmă neremedierea deficienţelor, situaţie recunoscută atât de constructor cu ocazia recepţiilor parţiale efectuate şi constatate de altfel şi de expertul tehnic desemnat în cauză - prin expertiza aflată la filele 157-163 dosar fond.
Implicit Curtea de Apel Bucureşti în considerentele deciziei pronunţate constată că nu s-au făcut integral remedierile în cauză.
Chiar dacă pârâta a recepţionat 50 m. din hală fără obiecţiuni, conform procesului verbal nr. 2 din 26 noiembrie 2002, diferenţa de suprafaţă a halei care se întinde pe parter şi etaj nu a fost finalizată la parametrii proiectaţi, lucrările de remediere nefiind executate de reclamantă, aspect confirmat şi de concluziile raportului de expertiză, din care rezultă că antreprenorul nu a prezentat o situaţie de lucrări care să ateste valoarea lucrărilor executate, nici certificate de calitate sau argumente tehnice pentru materialele folosite şi nici facturi de plată pentru lucrările efectuate şi încasate efectiv.
Este de reţinut şi a doua critică a recurentei pârâte prin care susţine că instanţele au făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale în materie, respectiv a H.G. nr. 273/1994 privind Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora.
Deşi Curtea de Apel Bucureşti referă că potrivit art. 1 din Regulamentul menţionat, că prin actul de recepţie beneficiarul acceptă şi preia lucrarea în vederea folosirii, certificându-se că executantul şi-a îndeplinit obligaţiile conform contractului şi documentaţiei de execuţie, reţine în raport de probele administrate în cauză o situaţie nereală.
Faţă de cele de mai sus, în condiţiile în care lucrările efectuate nu s-au realizat la parametrii proiectaţi, avuţi în vedere la încheierea contractului de antrepriză pentru realizarea obiectivului de construcţie, cererea reclamantei formulate prin acţiunea de faţă este neîntemeiată.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. va admite recursul pârâtei, va modifica decizia, va admite apelul pârâtei, va modifica sentinţa în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta S.C. A.M.E. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 123 din 8 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de aceiaşi pârâtă împotriva sentinţei nr. 9 din 19 ianuarie 2006 a Tribunalului Giurgiu pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC M.I.E.O. Ltd Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1029/2008. Comercial. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 1033/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
