ICCJ. Decizia nr. 1087/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1087/2008
Dosar nr. 3980/2/2005
Şedinţa publică din 18 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 1 septembrie 2003, reclamanta SC U.T. SA Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA Bucureşti pentru a fi obligată la plata sumei de 9.077.691.507 lei reprezentând contravaloare tarife de transport şi accesorii aferente unor prestaţii de transport, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta şi-a precizat acţiunea, la 17 decembrie 2003, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 5.009.954.624 lei contravaloare tarife transport şi accesorii şi penalităţi de întârziere în sumă de 17.657.545 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 12368 din 10 noiembrie 2004, Tribunalul Bucureşti a admis în parte acţiunea precizată şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 17.657.545 lei penalităţi de întârziere pentru perioada 2 august – 4 noiembrie 2003 şi 1.106.004 lei cheltuieli de judecată, respingând restul pretenţiilor ca neîntemeiate.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 644 din 4 decembrie 2006, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa civilă de mai sus, în sensul că, pe fond, a admis în parte acţiunea precizată a reclamantului şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 5.007.036 ron contravaloare tarife şi accesorii aferente şi a respins cererea de penalităţi cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecată în sumă de 1.124,5 ron.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti au declarat recurs ambele părţi.
Prin recursul său reclamanta, invocând dispoziţiile art. 304 şi urm. C. proc. civ., solicită, în esenţă, obligarea pârâtei şi la plata sumei de 531.951,54 ron (5.319.515.400 lei) reprezentând taxe de transport şi accesorii, întrucât având în vedere concluziile expertizei efectuate pe care s-a întemeiat instanţa, în dispozitiv se reţine obligarea pârâtei la altă sumă.
Prin recursul său, pârâta invocând art. 304 pct 6 şi 9 C. proc. civ. solicită, în esenţă, respingerea pretenţiilor reclamantului în totalitate, iar prin întâmpinarea la recursul reclamantei invocă şi prescripţia unor pretenţii din facturile în discuţie.
În legătură cu recursurile de faţă se reţin următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. se prevede obligaţia pentru instanţa de judecată de a arăta în cadrul hotărârii motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor.
Nerespectarea acestei dispoziţii legale poate atrage nulitatea hotărârii în condiţiile art. 105 alin.
(2) C. proc. civ., când partea interesată ar trebui să dovedească existenţa unei vătămări.
Din dispoziţia legală menţionată rezultă că motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înşiruire de fapte şi argumente, să se refere la probele administrate în cauză şi să fie în concordanţă cu acestea, să răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile formulate de către părţi şi să conducă logic şi corespunzător la soluţia din dispozitiv.
În consecinţă, hotărârea este casabilă dacă există contradicţie între considerentele hotărârii, sau între considerente şi dispozitiv.
Cu alte cuvinte, când motivarea hotărârii este alta decât soluţia la care s-a oprit instanţa cuprinsă în dispozitiv, practic aceasta din urmă apare ca nemotivată, situaţie ce poate fi apreciată în realitate ca fiind un motiv de casare de ordine publică.
În speţă, se constată că, deşi instanţa de apel îşi fundamentează soluţia pe concluziile expertizei efectuate în cauză, menţionând că pârâta datorează anumite sume reţinute în sarcina sa, în dispozitiv este menţionată o altă sumă, în contradicţie cu considerentele hotărârii.
În această situaţie se impune casarea hotărârii atacate, ca urmare a admiterii ambelor recursuri formulate în cauză atât de reclamantă cât şi de pârâtă, împrejurare cu care se vor stabili cu claritate care sunt pretenţiile reclamantei şi care sunt sumele datorate de pârâtă, vor fi examinate şi celelalte motive pe care părţile le-au invocat în scris prin recursurile de faţă, inclusiv chestiunea prescripţiei unor pretenţii din facturile aflate în litigiu, prin examinarea lor în contradictoriu.
În consecinţă, recursurile reclamantei şi pârâtei vor fi admise, se va casa hotărârea atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta SC U.T. SA Bucureşti şi pârâta SC T. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 644 din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi curţi de apel pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1085/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1091/2008. Comercial → |
|---|
