ICCJ. Decizia nr. 1063/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1063/2008
Dosar nr. 5437/108/2006
Şedinţa publică din 14 martie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2053 din 8 septembrie 2004 pronunţată în dosarul nr. 705/2004 Tribunalul Arad a respins acţiunea formulată de reclamanta SC F.L. SPA Italia împotriva pârâtei SC T. SA.
A obligat reclamanta faţă de pârâtă la 20.250.000 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 43/A din 21 martie 2005 pronunţată în dosar nr. 10122/COM/2004 Curtea de Apel Timişoara a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamanta SC F.L. SPA Italia împotriva sentinţei civile nr. 2053 din 8 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia comercială.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 5474 din 16 noiembrie 2005, pronunţată în dosar nr. 1933/2005 a admis recursul declarat de reclamanta SC F.L. SPA Italia împotriva deciziei civile nr. 43 din 21 martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza spre soluţionare aceleiaşi instanţe.
Prin Decizia civilă nr. 83 din 21 martie 2006 pronunţată în dosarul nr. 1378/COM/2006 Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de reclamanta SC F.L. SPA Italia împotriva sentinţei civile nr. 2053 din 8 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 705/2004 şi în consecinţă:
A desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, Tribunalul Arad.
Prin sentinţa civilă nr. 2919 din 20 noiembrie 2006 pronunţată în dosar nr. 5437/2006 Tribunalul Arad a admis acţiunea formulată de reclamanta SC F.L. SPA Italia împotriva pârâtei SC T. SA.
A obligat pârâta la plata sumei de 37.804,9 euro în contravaloarea în lei la data plăţii, reprezentând contravaloarea mărfii livrate de reclamantă către destinatarul SC E. SRL Arad, faţă de reclamantă.
A obligat pârâta la 106.362.859 lei rol faţă de reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că nu există nicio dovadă concludentă şi legală, verificabilă a predării mărfii la destinatar, că transportatorul nu s-a descărcat de obligaţii prin predarea mărfii către destinatar, pe baza semnării documentelor de transport conform dispoziţiilor art. 4 şi art. 9 din C.M.R. adoptată la Geneva în 19 mai 1956, la care România a aderat prin Decretul nr. 451/1972 şi nici nu a dovedit intervenirea vreuneia dintre cauzele prevăzute de lege, respectiv caz de forţă majoră sau caz fortuit.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal pârâta SC T. SA şi prin Decizia nr. 61 din 13 martie 2007 Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a respins apelul.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că în mod corect şi legal prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei întrucât reclamanta în calitate de expeditor are calitate procesuală activă.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei interesului reclamantei se reţine că pârâta - apelantă a produs un prejudiciu reclamantei - intimate întrucât marfa expediată nu a ajuns la destinatar, la locul convenit prin scrisoarea de transport C.M.R.
În ceea ce priveşte fondul cauzei s-a reţinut că nu există nicio dovadă a predării mărfii de către pârâtă destinatarului şi că nu s-a făcut dovada că pârâta a primit dispoziţie de la reclamantă pentru schimbarea locului prevăzut pentru eliberarea mărfii sau să o elibereze unui alt destinatar decât cel indicat iniţial în scrisoarea de transport internaţional C.M.R.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC T. SA invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii apelului şi respingerea acţiunii introductive a SC F.L. SPA.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de apel a respins excepţia lipsei interesului reclamantei, că această soluţie nu a fost motivată, că instanţele au încălcat şi interpretat greşit legea deoarece în temeiul art. 1169 C. civ. „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească" şi în cauză reclamanta nu a dovedit existenţa unui prejudiciu, încât nu justifică niciun interes, că în mod greşit s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei, că nu există un contract valabil între reclamantă şi pârâtă, că în speţă contractul s-a încheiat între SC T. SA şi SC E. SRL care a comandat transportul la 14 martie 2003, reclamanta fiind un terţ faţă de acest contract şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 973 C. civ. convenţiile n-au efect decât între părţile contractante şi că sunt aplicabile dispoziţiile art. 971 C. civ.
În ceea ce priveşte fondul cauzei recurenta a susţinut că hotărârea este lipsită de temei legal, pentru că nu s-au luat în considerare probe, care ar da un temei hotărârii, că s-a dovedit primirea mărfii cu înscrisul ce emană de la destinatar, o copie a facturii aferente mărfii în discuţie semnată şi ştampilată cu menţiunea „am primit marfa", că se impune admiterea probei cu martorul P.D., că ascultarea acestuia nu contravine prevederilor art. 305 C. proc. civ. deoarece această probă a fost propusă încă în faţa instanţei de fond, că atât la instanţa de fond cât şi la instanţa de apel s-a solicitat efectuarea unei expertize care să constate că înscrisul poartă semnătura şi ştampila în original însă instanţele au refuzat-o şi nici nu s-a analizat înscrisul.
Intimata - reclamantă SC F.L. SPA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.
Potrivit art. 304 C. proc. civ. partea introductivă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate în situaţiile limitativ prevăzute de acest text de lege.
Drept urmare, Decizia atacată va fi verificată numai sub aspectul legalităţii ei prin raportare la motivele invocate, recursul nefiind o cale de atac devolutivă.
Critica având ca obiect excepţia lipsei interesului reclamantei SC F.L. SPA nu poate fi primită (art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.).
În cauză nu se constată existenţa cerinţelor necesare pentru reţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea instanţei de apel cuprinzând în considerente motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia de respingere a excepţiei lipsei interesului reclamantei, oferind posibilitatea verificării legalităţii şi temeiniciei ei.
Instanţa de apel s-a referit la probele dosarului făcând o apreciere corectă asupra acestora, a concludenţei şi utilităţii lor în lămurirea faptelor deduse judecăţii, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Instanţa de apel dând o corectă interpretare dispoziţiilor legale a apreciat corect că soluţia de respingere a excepţiei este legală şi temeinică, reclamanta justificând interes în promovarea acţiunii în condiţiile în care s-a dovedit că pârâta a produs un prejudiciu reclamantei.
Critica având ca obiect excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei SC F.L. SPA invocată de pârâtă nu este fondată, instanţa de apel aplicând corect în raport de starea de fapt stabilită, necenzurabilă în recurs dispoziţiile art. 971 C. civ., art. 973 C. civ. şi prevederile Convenţiei de la Geneva din 1956 referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri (C.M.R.) la care România a aderat prin Decretul nr. 451/1972.
Instanţa de apel interpretând prevederile art. 4 din Convenţie a reţinut corect că scrisoarea de trăsură face proba contractului de transport care în cazul de faţă a fost încheiat între pârâtă şi intimată şi nu între pârâtă şi SC E. SRL şi deci reclamanta în calitate de expeditor are calitate procesuală activă.
În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 971 C. civ. invocate de recurentă.
Fiind vorba de un contract internaţional de transport mărfuri pe şosele se aplică dispoziţiile speciale, respectiv Convenţia C.M.R.
Cu privire la fondul cauzei se reţine că deşi recurenta a invocat afectarea hotărârii atacate de existenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile concret formulate privesc doar reţinerea greşită a situaţiei de fapt printr-o apreciere necorespunzătoare a probelor, ce nu-şi găsesc corespondent în ipotezele textului legal invocat.
Aceste aspecte de netemeinicie se regăseau în pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. care a fost abrogat.
Recurenta se referă la conţinutul probator şi la aprecierea acestor probe de către instanţă, aspecte de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate în recurs.
Chiar şi referirile la forţa probantă ce trebuie acordată unei probe se circumscriu aspectele de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate.
Cererea de admitere a probei cu martorul P.D. apare ca fiind nelegală în condiţiile art. 305 C. proc. civ.
Critica formulată de recurentă ce vizează aprecierea instanţelor cu privire la respingerea cererii de încuviinţare a expertizei tehnice se circumscrie motivelor de netemeinicie şi nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu pot fi analizate în recurs.
Pentru considerentele reţinute în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâta SC T. SA urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC T. SA Sfântu Gheorghe împotriva deciziei nr. 61 din 13 martie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1053/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1083/2008. Comercial → |
|---|
