ICCJ. Decizia nr. 1085/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1085/2008
Dosar nr. 25552/3/2004
Şedinţa publică din 18 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 25552/3/2004 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC D.R. SRL Bucureşti a acţionat în judecată pe pârâta R.A.D.E.T. Bucureşti iar ulterior a chemat în garanţie pe SC E. SA Bucureşti şi P.M.B. prin Primar General pentru plata sumei de 5.900.101.636 lei cu titlu de contravaloare a produselor livrate şi instalate cu ocazia derulării relaţiilor comerciale statornicite cu pârâta, precum şi la plata dobânzii legale corespunzătoare la data de 15 septembrie 2003 când aceasta din urmă a practicat refuzul său la plată. Dobânda a fost ulterior precizată la 1.263.871.143 lei.
Pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive cu motivarea că R.A.D.E.T. nu este proprietar al reţelelor de termoficare pe care au fost montate contoarele termice.
Prin sentinţa comercială nr. 356 din 1 februarie 2006, instanţa învestită cu soluţionarea acestei cauze a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi a respins şi acţiunea reclamantei, ca nefondată.
Prin aceeaşi sentinţă au fost anulate, ca netimbrate şi cererile de chemare în garanţie ale SC E. SA Bucureşti şi P.M.B. prin Primar General.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că:
- nu se justifică admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei întrucât în susţinerea acestei excepţii s-au invocat motive ţinând de apărările pârâtei pe fondul cauzei;
- întrucât pârâta nu este proprietar al reţelelor de termoficare şi a instalaţiilor aferente, nu poate dobândi prin accesiune contoarele de energie termică;
- acţiunea reclamantei nu întruneşte nici condiţiile juridice ale acţiunii în restituire deoarece aşa cum a rezultat din expertiză, echipamentele instalate şi montate pot fi dezasamblate fără a se deteriora ori a deveni improprii funcţionării şi fără a se diminua valoarea acestora;
- pentru netimbrarea cererilor de chemare în garanţie, reclamanta a fost supusă sancţiunii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, republicată.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond reclamanta a declarat apel, în care, susţinând că R.A.D.E.T. şi-a realizat o mărire pe seama sa a patrimoniului, a solicitat schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii acţiunii.
La apelul reclamantei a aderat şi pârâta R.A.D.E.T. Bucureşti care a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Prin Decizia comercială nr. 619 din 5 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, apelul reclamantei a fost respins ca nefondat, reţinând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre corectă.
Prin aceeaşi decizie s-a respins, ca nefondată şi cererea pârâtei de aderare la apelul reclamantei întrucât pârâta nu a făcut dovada efectuării în cauză – aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1169 C. civ. – a unor cheltuieli de judecată.
Reclamanta SC D.R. SRL Bucureşti a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri pe care a criticat-o ca, fiind netemeinică şi nelegală invocând:
- motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. întrucât deşi nu a criticat în niciun fel în apel partea din dispozitivul sentinţei referitoare la anularea ca netimbrate a cererilor de chemare în garanţie, referirea din hotărârea din apel la chematele în garanţie crează o aparenţă de autoritate de lucru judecat care o prejudiciază într-o eventuală nouă acţiune în pretenţii împotriva acestora;
- motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., ce antrenează sancţiunea nelegalităţii hotărârii pronunţată de instanţa de apel care nu a analizat primul său motiv de apel cu reţinerea eronată că numai managerul general şi directorul economic au calitatea de a reprezenta regia. A criticat hotărârea instanţei de apel la acest capitol pentru motivul că nu a obligat pârâta să depună acte cum ar fi statul de funcţii la momentul iulie 2002, organigrama regiei şi regulamentul de organizare şi funcţionare al acesteia precum şi statutul ei cu referire la momentul iulie 2002;
- în mod nelegal instanţa de apel şi tot astfel şi cea de fond au respins proba testimonială solicitată de reclamantă care ar fi fost de natură a proba obligaţia comercială născută din conduita comună a părţilor;
- s-a omis analizarea motivului trei de apel;
- este netemeinică şi nelegală şi soluţia de respingere a temeiului acţiunii reclamantei întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză atâta vreme cât în chiar raportul de expertiză s-a subliniat că asupra bunurilor mobile apropriate de pârâtă s-a concluzionat că aceasta are drept de dispoziţie şi exercită o posesie utilă şi neechivocă.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs şi pârâta nemulţumită de faptul că nu i s-au plătit cheltuielile de judecată atât cele efectuate la instanţa de fond cât şi cele din apel, deşi a făcut dovezi în acest sens. A invocat în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursurile reclamantei şi pârâtei sunt nefondate şi se vor respinge cu această menţiune.
I. Cu privire la recursul reclamantei
Potrivit prevederilor cuprinse în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri pentru motive de nelegalitate se poate cere când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
În susţinerea acestui motiv de recurs reclamanta nu a precizat în ce mod s-au încălcat aceste forme de procedură; s-a rezumat la a critica hotărârea din apel că ar prejudicia-o într-o eventuală nouă acţiune în pretenţii în contradictoriu cu chematele în garanţie din prezenta cauză.
Este de remarcat faptul că la dosarul instanţei de fond, reclamanta SC D.R. SRL Bucureşti a formulat cerere distinctă de chemarea în garanţie a SC E. SA Bucureşti şi P.M.B. prin Primar General, părţi ce au fost introduse în cauză de instanţa de fond, astfel că era absolut normal ca hotărârile atât la fondul cauzei cât şi în apel să fie pronunţate în contradictoriu şi cu aceste pârâte. Textul invocat de reclamantă ar fi condus la casarea hotărârii dacă aceasta s-ar fi pronunţat fără citarea chematelor în garanţie. Rezultă aşadar că acest motiv de recurs este nefondat.
Motivele de recurs vizând încălcarea art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. sunt de asemenea nefondate. Susţinerile reclamantei că nu a fost analizat prin hotărârea recurată primul său motiv de apel legat de neluarea în considerare a obligaţiilor ce s-au născut în temeiul minutei, este infirmat prin cele reţinute de instanţa de apel la fila 44, respectiv pag. 7 şi 8 din hotărârea recurată. Aici s-a analizat detaliat acest motiv de apel şi s-a concluzionat corect că însăşi reclamanta atât în cererea introductivă la instanţă cât şi în cererea de apel a calificat minuta din 4 iunie 2002 ca o extindere, respectiv un act adiţional la contractul iniţial semnat de părţi astfel că este nefondat atât acest motiv de recurs cât şi cel referitor la „respingerea" probei sale testimoniale.
Critica reclamantei privind omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa cu privire la motivul trei de apel nu este de natură a conduce la casarea/modificarea hotărârii recurate. Recurenta a criticat în motivul trei de apel omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa cu privire la aplicabilitatea principiului potrivit căruia nimeni nu îşi poate invoca propria turpitudine. Acest aspect chiar dacă nu a fost analizat de instanţa de apel este lipsit de interes faţă de reclamantă, deoarece nu o prejudiciază pe aceasta ci, cel mult pe pârâtă, astfel că şi acest motiv de recurs este nefondat.
Motivul de recurs privind respingerea cererii subsidiare a reclamantei întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză a fost analizat şi ca motiv de apel, ocazie cu care instanţa de apel a apreciat ca fiind corectă administrarea de către instanţa de fond a probei cu expertiză tehnică de specialitate termoenergetică ale cărei concluzii au arătat că nu există o mărire a patrimoniului R.A.D.E.T. deoarece nu se află în proprietatea regiei echipamentele instalate pe segmente de conducte.
De altfel, aşa cum a rezultat din raportul de expertiză mai sus menţionat, echipamentele în cauză nu au putut fi folosite potrivit destinaţiei acestora nefiind avizate metrologic, astfel că nu s-a împlinit condiţia materială de mărire a patrimoniului pârâtei şi nici cea juridică potrivit cu care atare acţiune să constituie singurul mijloc pentru recuperarea pierderii reclamate, încât întemeiat s-a menţinut şi respingerea capătului de cerere subsidiar, recursul reclamantei fiind şi din acest punct de vedere nefondat.
II. În ce priveşte recursul pârâtei.
Din analiza lucrărilor dosarului, rezultă că la judecarea în fond a cauzei, pârâta a solicitat prin încheierea din 25 ianuarie 2006 fila 311 din dosarul instanţei de fond să se respingă acţiunea reclamantei, cu cheltuieli de judecată şi amânarea pronunţării pentru a depune concluzii scrise.
Pronunţarea deciziei s-a amânat atât la 25 ianuarie 2006 cât şi la 1 februarie 2006, dată la care pârâta nu a depus concluzii scrise şi nu a făcut nici dovada efectuării unor cheltuieli de judecată, încât corect instanţa de fond a respins cererea sa de cheltuieli de judecată ca nefiind dovedită.
În faţa instanţei de apel cum aderarea pârâtei la apelul reclamantei a fost respinsă ca nefondată, instanţa de apel nu era ţinută la aplicarea prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., astfel că şi sub acest aspect recursul pârâtei este nefondat.
Rezultă din cele ce preced că recursurile declarate în cauză sunt nefondate şi urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC D.R. SRL Bucureşti şi pârâta R.A.D.E.T. Bucureşti împotriva deciziei nr. 619 din 5 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1083/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1087/2008. Comercial → |
|---|
