ICCJ. Decizia nr. 1258/2008. Comercial. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1258/2008
Dosar nr. 68/2/2007
Şedinţa publică de la 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 iunie 2006 contestatorul P.M. solicită, în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. Bucureşti, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea actelor de executare emise de aceasta în baza titlurilor executorii - contract de credit din 15 aprilie 1998 şi Actul adiţional din 9 iunie 1998, contract de cauţiune din 27 martie 1998, constatându-se prescris dreptul intimatei de a cere executarea silită.
La 30 august 2006 intimata formulează cerere de chemare în garanţie a SC R.B. SA.
Prin sentinţa civilă nr. 4076 din 21 septembrie 2006 Judecătoria Slatina admite excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Slatina invocată de intimată şi declină competenţa de soluţionare a contestaţiei la titlu, introdusă de contestator, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor imperative ale art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001 şi modificată prin O.U.G. nr. 23/2004.
Prin Decizia nr. 1672 din 8 noiembrie 2006 Tribunalul Olt, secţia civilă, respinge ca nefondat recursul contestatorului împotriva sentinţei Judecătoriei Slatina, confirmând soluţia şi reţinând, de asemenea incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, ce trebuie interpretate în concordanţă cu art. 1 din O.U.G. nr. 95/2003, şi ale art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2003.
Prin sentinţa comercială nr. 144 din 25 iunie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-V-a comercială, respinge ca neîntemeiată excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, invocată de către contestator, admite excepţia prematurităţii invocată de intimată şi respinge, ca prematur introdusă, contestaţia la executare formulată de contestator, reţinând - în acest sens - incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, care stabilesc că cererile de orice natură în legătură cu activele bancare neperformante preluate de A.V.A.S. sunt de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială îşi are sediul intimata, ca şi ale art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, care prevăd obligaţia reclamantului, în cauzele în care A.V.A.S. figurează ca intimată, de a-i comunica cererea şi actele doveditoare, anterior înregistrării cererii la organul judecătoresc competent în vederea soluţionării grabnice şi cu precădere a menţionatelor litigii, contestatorul nedovedind că a comunicat la A.V.A.S. cererea de contestaţie la executare şi actele pe care aceasta se întemeiază, context în care apreciază instanţa că nu se mai impune şi analizarea excepţiei prescripţiei extinctive, invocată de contestator, şi nici a fondului contestaţiei, precum nici a cererii de chemare în garanţie, formulată de intimată, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 63 alin. (1) C. proc. civ. în cel din urmă caz.
Împotriva sentinţei de mai sus contestatorul declară recurs solicitând, cu invocarea dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., admiterea acestuia şi - în principal - casarea sentinţei, admiterea contestaţiei la executare şi anularea formelor de executare, precum şi anularea încheierii de investire a titlului executoriu, iar - în subsidiar - casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Judecătoria Slatina.
În fundamentarea recursului său recurentul contestator reia susţinerile formulate în faţa primei instanţe, invocând din nou excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti faţă de dispoziţiile art. 38 din O.U.G. nr. 51/1998, competenţa de soluţionare revenind - în concepţia sa - Judecătoriei Slatina, precum şi excepţia prescripţiei extinctive a dreptului intimatei de a cere executarea silită, indiferent dacă aceasta este considerată a fi de 3 ani sau de 7 ani, excepţie neexaminată de prima instanţă; recurentul critică instanţa fondului şi pentru greşita admitere a excepţiei prematurităţii, invocată de intimată, în condiţiile în care la data de 3 octombrie 2006 a comunicat intimatei contestaţia cu recomandata, act nou depus în recurs, arătând şi că - de altfel - creanţa la care se face referire în actele de executare a fost recuperată integral de fosta Bancă Agricolă, creditoare în Dosarul de faliment al debitoarei SC A.T. SRL nr. 61/F/1998.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata solicită respingerea recursului ca nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că recursul contestatorului este fondat şi urmează a fi admis.
Dacă prima instanţă a respins corect excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti dând eficienţă dispoziţiilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001, modificată prin O.U.G. nr. 23/2004, aspect soluţionat de altfel cu autoritate de lucru judecat prin Decizia nr. 1672 din 8 noiembrie 2006 a Tribunalului Olt, secţia civilă, aceeaşi instanţă a admis, eronat excepţia prematurităţii invocată de intimată.
Procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 are ca finalitate judecarea cu celeritate a litigiilor de orice natură în legătură cu creanţele neperformante preluate la datoria publică în care A.V.A.S. este parte, scop în care reclamantul este obligat să comunice acesteia cererea, actele pe care se întemeiază, cu confirmare de primire, judecătorul urmând a nu primi cererea fără dovada privind îndeplinirea obligaţiei de comunicare.
În cauza de faţă, cum la Judecătoria Slatina - mai întâi investită - cererea contestatorului recurent a fost primită de judecător fără a se cere petentului dovada comunicării actelor către intimată, instanţa realizând ea însăşi această comunicare (fila 16 Dosarul nr. 6845/2006), scopul reglementării a fost atins, intimata având suficient timp la dispoziţie pentru a-şi formula apărările, în baza verificării realităţii celor solicitate prin contestaţie, cu atât mai mult cu cât soluţionarea cauzei a fost declinată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti pe rolul căreia pricina s-a înregistrat la 3 ianuarie 2007, dată faţă de care procedura prevăzută de dispoziţiile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 se şi îndeplinise şi de către contestator însuşi la 3 octombrie 2006, cum rezultă din actul nou depus în recurs (fila 6 dosar de recurs).
Astfel fiind, intimata nefiind în nici un mod prejudiciată prin comunicarea cu întârziere a cererii contestatorului şi a actelor pe care aceasta se bazează, formal procedura prevăzută de art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 fiind îndeplinită anterior înregistrării cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, excepţia prematurităţii invocată de intimată este neîntemeiată, instanţa fondului acceptând-o în mod greşit.
Întrucât prima instanţă, dând eficienţă dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1), (3) şi (5) C. proc. civ., recursul contestatorului urmează a fi admis, sentinţa recurată urmează a fi casată şi cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu prilejul rejudecării instanţa urmează a examina şi excepţia prescripţiei extinctive invocată de contestator, precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de intimată, cu verificarea veridicităţii recuperării de către creditorul cedent a creanţei preluate de intimată, anterior acestei preluări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de contestatorul P.M., împotriva sentinţei comerciale nr. 144 din 25 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1256/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 1259/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs → |
|---|
