ICCJ. Decizia nr. 1294/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1294/2008
Dosar nr. 42457/3/2006
Şedinţa publică din 28 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 4 noiembrie 2004 reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta Asociaţia R.P., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună:
- rezoluţiunea contractului din 11 aprilie 1996, modificat prin actul adiţional din data de 15 mai 1997 şi obligarea pârâtei la restituirea acţiunilor ce au formulat obiectul contractului;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 3.242.421.688 lei cu titlu de daune - interese datorate ca urmare a desfiinţării contractului, conform art. 21 alin. (1)1 lit. a) din OG nr. 25/2002 (daune calculate până la data de 31 octombrie 2004), defalcate astfel: 207.548.760 lei reprezentând dobânzi aferente ratelor nr. 6 - 8, 2.048.262.803 lei reprezentând penalităţi aferente ratelor nr. 6 - 8, 986.610.125 lei reprezentând dividende încasate de cumpărător pe perioada de valabilitate a contractului;
- obligarea pârâtei la plata în continuare a daunelor interese până la data rămânerii definitive a hotărârii de rezoluţiune ce se va pronunţa în cauză;
- obligarea pârâtei la plata celorlalte daune interese, reprezentând valoarea prejudiciilor aduse A.V.A.S., altele decât cele precizate anterior, a căror valoare va fi stabilită prin expertiză.
Prin sentinţa comercială nr. 4334 din 24 octombrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 12212/2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. şi în consecinţă:
- a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare acţiuni din 11 aprilie 1996 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul că a obligat pârâta Asociaţia R.P. să restituie reclamantei acţiunile obiect al contractului iar reclamanta să restituie pârâtei sumele încasate cu titlu de preţ al acţiunilor;
- a obligat pârâta la plata sumelor de 172.878.360 lei reprezentând dobânzi aferente ratelor 6 şi 7 calculate până la 30 octombrie 2004 şi 1.871.235.362 lei reprezentând penalităţi de întârziere aferente ratelor 6 şi 7 calculate până la 31 octombrie 2004 şi în continuare până la rămânerea definitivă a sentinţei;
- a respins excepţia prescrierii dreptului pentru dividende;
- a admis excepţia prematurităţii privind daunele din dobânda şi penalităţi aferente ratei 8;
- a respins ca prematură cererea privind daunele din dobândă şi penalităţi aferente ratei 8;
- a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind alte daune - interese;
- a obligat pârâta la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe atât reclamanta cât şi pârâta au declarat apel considerând-o netemeinică şi nelegală.
Prin Decizia comercială nr. 429 din 26 septembrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 38604/2/2005 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a anulat apelul declarat de apelanta - pârâtă Asociaţia R.P. ca netimbrat.
Prin aceeaşi decizie a fost admis apelul declarat de apelanta - reclamantă A.V.A.S., în sensul că sentinţa atacată a fost desfiinţată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În fond, după desfiinţare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Prin sentinţa comercială nr. 3056 din 6 martie 2007 pronunţată în dosarul nr. 42457/3/2006 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, în sensul că:
- a respins excepţia prescripţiei;
- a dispus rezoluţiunea contractului din 11 aprilie 1996 modificat prin actul adiţional din data de 15 mai 1997;
- a obligat pârâta să restituie acţiunile ce au făcut obiectul contractului rezoluţionat;
- a obligat pârâta la plata următoarelor sume către reclamantă: 207.548.760 rol, dobânzi aferente ratelor 6 - 8; 2.048.262.803 rol, penalităţi aferente ratelor 6 - 8 şi 983.328.000 rol reprezentând dividende;
- a obligat pârâta la plata daunelor - interese contractuale, dobânzi şi penalităţi de întârziere, în continuare, până la data rămânerii definitive a hotărârii de rezoluţiune;
- a respins capătul de cerere având ca obiect plata altor daune - interese, ca neîntemeiat;
- a obligat pârâta la 1.114,36 ron cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a avut în vedere actele şi lucrările cauzei şi dispoziţiile legale incidente, reţinând în esenţă că la data formulării acţiunii pârâta înregistra 3 rate restante respectiv ratele 6, 7 şi 8, la acestea adăugându-se dobânzile şi penalităţile stabilite prin contract.
Tribunalul a mai reţinut că pârâta nu şi-a îndeplinit din culpă obligaţia de plată a preţului, înlăturând ca nefondată apărarea acesteia privind intrarea societăţii în procedura falimentului şi apreciind că singura cauză exoneratoare este cea de la art. 10 din contract respectiv forţa majoră.
Faţă de cele reţinute şi având în vedere dispoziţiile art. 969 şi art. 1020 - art. 1021 C. civ., Tribunalul a constatat că se impune rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni astfel cum a fost modificat, pârâta fiind în culpă.
Ca o consecinţă a rezoluţiunii contractului, Tribunalul a apreciat că se impune ca pârâta să restituie un număr de 292.508 acţiuni care au făcut obiectul contractului.
În temeiul dispoziţiilor art. 21 alin. (1)1 din OG nr. 25/2002 Tribunalul a apreciat că se impune obligarea pârâtei la plata următoarelor sume către reclamantă: 207.548.760 lei rol, dobânzi aferente ratelor 6 - 8; 2.048.262.803 lei rol, penalităţi aferente ratelor 6 - 8 şi 983.828.000 rol reprezentând dividende.
Respingerea excepţiei prescripţiei dreptului reclamantei de a solicita dividende a fost motivată de instanţă pe dispoziţiile art. 12 din HG nr. 489/2003, dispoziţii care prevăd că dreptul reclamantei de a solicita dividendele începe să curgă de la momentul desfiinţării contractului, fiind îndreptăţită să pretindă toate dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.
Tribunalul a mai reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 12 din HG nr. 489/2003, data desfiinţării contractului este data pronunţării definitive şi executorii, data înregistrării la Autoritate a convenţiei de desfiinţare semnată de ambele părţi, sau data acţionării pactului comisoriu, după caz.
În raport de aceste dispoziţii tribunalul a apreciat că se impune obligarea pârâtei la plata daunelor - interese contractuale, dobânzi şi penalităţi de întârziere, în continuare, până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de rezoluţiune.
În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect plata altor daune - interese, Tribunalul a reţinut concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul V.G., în sensul că pârâta nu a cauzat direct prejudicii A.V.A.S., ca urmare a diminuării valorii de piaţă a acţiunilor societăţii.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată Tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe, în termen, reclamanta A.V.A.S. a formulat apel întemeiat pe dispoziţiile art. 282 - art. 298 C. proc. civ., solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei şi pe fond admiterea în tot a acţiunii formulate de A.V.A.S.
În motivarea apelului, după prezentarea istoricului cauzei, apelanta a învederat că soluţia instanţei de fond este criticabilă, fiind invocate următoarele:
- în mod greşit instanţa a obligat pârâta la plata daunelor - interese constând în dividende în cuantum de 983.828.000 rol, cuantumul acestor daune interese solicitate de A.V.A.S. fiind de 986.610.125 rol.
În susţinerea acestui motiv apelanta a invocat că pentru anul 1996, SC R. SA a înregistrat dividende în cuantum de 555.517.000 lei, conform bilanţului contabil preluat pe suport magnetic de la M.F.P. şi ca atare pentru anul 1996 pârâta datorează daune interese în sumă de 199.936.123 rol.
- în ceea ce priveşte anul 1997, apelanta a arătat că suma ce i se cuvine cu titlu de daune - interese constând în dividende este în cuantum de 786.674.002 rol, aceasta fiind suma pe care ar fi încasat-o în cazul în care nu înstrăina pachetul de acţiuni.
În concluzie, a arătat apelanta cuantumul daunelor - interese constând în dividende este de 986.610.125 rol.
- în rejudecare după casare, în mod greşit instanţa de fond a respins proba cu expertiză financiar - contabilă solicitată de A.V.A.S.
În susţinerea acestui motiv apelanta a invocat în esenţă că prin hotărârea Curţii de Apel instanţa de fond a fost îndrumată să ţină cont la soluţionarea cauzei de toate motivele de apel invocate de A.V.A.S., deci inclusiv de motivele referitoare la necesitatea efectuării unei noi expertize prin intermediul căreia să se stabilească prejudiciul suferit de A.V.A.S. urmare diminuării valorii de piaţă a acţiunilor, probă care a fost respinsă de instanţa de fond.
Apelanta a mai arătat că, în cadrul expertizei expertul V.G. deşi a constatat că valoarea unei acţiuni a societăţii privatizate s-a diminuat drastic, a concluzionat, în mod eronat că pârâta nu a cauzat prejudicii directe A.V.A.S.
Faţă de acest motiv şi faţă de dispoziţiile art. 21 alin. (2) şi (3) din OG nr. 25/2002, în baza art. 292 C. proc. civ. apelanta a solicitat încuviinţarea probei cu expertiză contabilă având ca obiectiv stabilirea cuantumului daunelor interese în cazul în care valoarea de piaţă a acţiunilor societăţii privatizate s-a diminuat.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, în termen şi legal timbrat a formulat apel şi pârâta Asociaţia R.P.
Prin motivele de apel depuse la dosar la data de 12 iunie 2007 apelanta pârâtă a invocat următoarele:
- în mod eronat a procedat instanţa fondului când a respins excepţia prescripţiei dreptului reclamantei de a solicita dividendele aferente anilor 1996 - 1997.
În susţinerea acestui motiv apelanta a arătat că este netemeinică motivarea instanţei prin raportare la perioada de valabilitate a contractului de vânzare - cumpărare, prescripţia dreptului material la acţiune intervenind în momentul împlinirii termenului general de prescripţie de 3 ani.
- apelanta a mai arătat că în cauză problema calculării termenului de prescripţie se raportează la data când acesta a început să curgă, respectiv data aprobării distribuirii dividendelor de către A.G.A.
Ca atare, a arătat apelanta faţă de data A.G.A. în care s-au stabilit dividendele aferente anilor 1996 şi respectiv 1997, este evident că dreptul reclamantei de a solicita dividendele aferente acestor ani s-a prescris, raportat la data introducerii acţiunii, respectiv sfârşitul anului 2004.
- în mod greşit a reţinut instanţa fondului că obligaţia de plată a preţului nu a fost îndeplinită din culpă, considerând că intrarea în faliment a societăţii ale cărei acţiuni au fost vândute, respectiv cumpărate nu ar constitui un motiv neimputabil Asociaţia R.P.
În susţinerea acestui motiv apelanta - pârâtă a arătat în esenţă că a făcut cunoscut reclamantei faptul că este în imposibilitate de a mai achita ratele, încă din momentul livrării situaţiei de intrare în faliment a societăţii, situaţie care a determinat această imposibilitate de plată.
- a mai arătat că faţă de intrarea în faliment a societăţii şi întrucât a încunoştiinţat reclamanta de această situaţie, nu este culpa sa în neexecutarea contractului a cărei rezoluţiune se cere, situaţie în care pretenţiile solicitate de reclamantă cu titlu de daune interese sunt neîntemeiate.
- în mod greşit instanţa a obligat-o să restituie un număr de 292.508 acţiuni care au făcut obiectul contractului, această obligaţie fiind, practic, lipsită de obiect, câtă vreme societatea care a emis aceste acţiuni a fost lichidată în urma procedurii falimentului şi a fost chiar radiată din Registrul Comerţului.
În concluzie, apelanta - pârâtă a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune în ce priveşte dividendele aferente anilor 1996 şi 1997 şi respingerii capătului de cerere privind solicitarea de daune - interese cu titlu de penalităţi şi dobânzi datorate conform contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni a cărui rezoluţiune s-a solicitat.
La dosarul cauzei apelanta pârâtă a depus şi întâmpinare la apelul formulat de apelanta reclamantă solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând apelurile în raport de criticile formulate, Curtea, prin Decizia comercială nr. 390 din 18 septembrie 2007 a respins ambele apeluri ca nefondate.
În ceea ce priveşte apelul reclamantei s-a reţinut:
Aşa cum rezultă din lucrările cauzei respectiv din raportul de expertiză contabilă întocmită în primul ciclu procesual, rezultă că în anul 1996 Asociaţia R.P. i-a revenit suma de 197.154.000 lei dividende, sumă ce a fost încasată în întregime, iar în anul 1997, deşi i-a revenit suma de 786.674.000 lei dividende nete, a încasat doar suma de 554.925.981 lei.
Aceleaşi sume au fost menţinute de expertul contabil şi prin răspunsul la obiecţiunile formulate de reclamanta A.V.A.S. şi anume: suma de 197.154.000 lei dividende nete pentru anul 1996 şi suma de 786.674.000 lei dividende nete pentru anul 1997, deci în total suma de 983.828.000 lei (rol), expertul explicând punctual modul în care a calculat dividendele pentru anul 1996.
Ca atare, în mod corect, instanţa de fond a obligat pârâta Asociaţia R.P. să plătească reclamantei A.V.A.S. suma de 983.828.000 lei (rol) cu titlu de dividende pentru anii 1996 şi 1997.
Nefondată este şi critica vizând respingerea de către instanţa de fond a probei cu expertiză financiar contabilă având ca obiectiv stabilirea celorlalte prejudicii aduse de pârâtă în situaţia diminuării valorii de piaţă a acţiunilor.
Necesitatea efectuării unei noi expertize a fost motivată de apelantă prin faptul că expertul contabil care a efectuat expertiza în primul ciclu procesual a concluzionat în mod eronat că pârâta nu a cauzat prejudicii directe A.V.A.S.
Critica nu poate fi primită, instanţa de fond apreciind corect că nu se mai impune efectuarea unei noi expertize contabile în condiţiile în care expertiza contabilă efectuată de expertul V.G. a răspuns obiectivului propus şi obiecţiunilor reclamantei, opinia sa fiind clar exprimată în sensul că pârâta nu a cauzat direct prejudicii A.V.A.S., ca urmare a diminuării valorii de piaţă a acţiunilor societăţii.
Opinia expertului a fost motivată prin aceea că regulile de tranzacţionare pe piaţa RASDAQ asigură nivelul necesar de transparenţă şi securitate pentru ca preţul să se formeze în mod liber (fără influenţe directe) situaţie în care sunt excluse orice implicare a PAS-ului sau societăţii în formarea preţului de tranzacţionare a acţiunilor.
Opinia expertului nu a fost combătură de către apelanta - reclamantă cu argumente solide de natură să justifice solicitarea efectuării unei noi expertize ci aceasta s-a limitat în faţa instanţei de fond să invoce doar faptul că expertul nu a răspuns acestui obiectiv ceea ce nu corespunde realităţii.
Împrejurarea că opinia expertului nu satisface cerinţele apelantei nu echivalează cu neanalizarea obiectivului propus.
De altfel, pe baza argumentelor mai sus arătate, Curtea a apreciat că nu se impune admiterea probei cu expertiză contabilă, probă solicitată în apel de către apelanta - reclamantă.
Examinând apelul formulat de apelanta Asociaţia R.P. în raport de criticile invocate, în raport de actele şi lucrările cauzei şi având în vedere dispoziţiile legale incidente, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, nu poate fi primită critica vizând respingerea excepţiei prescripţiei dreptului reclamantei de a solicita dividendele aferente anilor 1996 - 1997, apelanta fiind în eroare cu privire la data naşterii dreptului reclamantei de a solicita dividendele încasate de Asociaţia R.P.
În cauză, reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea pârâtei la plata dividendelor pe care aceasta le-a încasat pentru anii 1996 şi 1997, cererea sa fiind întemeiată pe rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare acţiuni, temeiul cererii fiind dispoziţiile art. 21 alin. (1)1 lit. b) din OG nr. 25/2002.
Ca atare, dreptul reclamantei A.V.A.S. de a solicita dividende s-a născut la data desfiinţării contractului de vânzare - cumpărare acţiuni, dată de la care a început să curgă şi termenul de prescripţie de 3 ani.
Deci, reclamanta A.V.A.S. nu solicită dividendele în calitate de acţionar, situaţie în care dreptul său la dividende s-ar fi născut la data aprobării de către A.G.A. a dividendelor, ci aşa cum s-a arătat cererea sa are ca temei dispoziţii legale speciale care prevăd dreptul autorităţii de a solicita în situaţia desfiinţării contractului restituirea de către cumpărător (în speţă pârâta) a dividendelor încasate.
Nici a doua critică invocată de apelantă nu poate fi primită, intrarea în faliment a SC R. SA nefiind o cauză exoneratoare de răspundere pentru pârâtă deoarece obligaţia de plată a acţiunilor cumpărate aparţine Asociaţia R.P. în calitate de cumpărător şi nu societăţii privatizate intrată în procedura falimentului.
S-a apreciat ca nefondată şi ultima critică, restituirea acţiunilor care au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare acţiuni fiind aşa cum s-a arătat mai înainte, consecinţa desfiinţării contractului.
Pe de altă parte, restituirea în natură a acţiunilor este o problemă ce ţine de executare, procedura în cadrul căreia se va stabili dacă o asemenea măsură este lipsită sau nu de obiect.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta A.V.A.S., indicând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în fapt că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta susţine că încălcând aceste dispoziţii legale care stabilesc imperativ că „determinarea prejudiciilor şi a întinderii daunelor interese prevăzute de alin. (2) precum şi a celor provocate autorităţii se va face, la solicitarea societăţii/autorităţii, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice şi/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operaţiune".
Reclamanta - recurentă susţine că în cauză stabilirea daunelor interese se impunea făcută printr-o nouă expertiză în cauza devolutivă a apelului, deoarece instanţele şi-au însuşit eronat şi mecanic raportul de expertiză efectuat în primul ciclu procedural.
Se invocă astfel încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (2) C. proc. civ.
Recurenta critică în esenţă modul de stabilire şi cuantumul daunelor interese la care instanţa a obligat pârâta.
Critica astfel cum a fost dezvoltată nu poate fi reţinută, ca având suport în dispoziţiile invocate ca temei legal, respectiv cele ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea cauzei nu s-a încălcat norma de drept substanţial respectiv art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002, deoarece, determinarea prejudiciului s-a făcut, prin expertiza tehnică efectuată în primul ciclu procesual.
Devoluând cauza, instanţa de apel, a analizat concluziile raportului de expertiză aşa cum rezultă din considerentele deciziei.
Instanţa a arătat argumentele, pentru care nu a admis solicitarea de a se efectua o nouă expertiză, precizând că, opinia expertului nu a fost combătută de către reclamantă decât formal.
În ceea ce priveşte critica privind întinderea cuantumului prejudiciului, aceasta tinde spre a se pune în discuţie o stare de fapt.
Or, faţă de caracterul de cale extraordinară de atac a recursului, cale nedevolutivă, reanalizarea stării de fapt la care se face trimitere nu este posibilă.
Aşa fiind, pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 390 din 18 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 28 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1290/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1295/2008. Comercial → |
|---|
