ICCJ. Decizia nr. 1290/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1290/2008
Dosar nr. 1019/100/2007
Şedinţa publică din 28 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Maramureş, reclamanta SC D. SRL Satu Mare, societate în faliment reprezentată de SC C.L.J. SRL Satu Mare în calitate de lichidator, a chemat în judecată D.G.F.P. Maramureş, Baia Mare, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată să-i predea cantitatea de 334.000 litri alcool, sau să-i plătească echivalentul în sumă de 1.657.408,20 ron.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a cumpărat alcoolul din litigiu conform facturii fiscale din 2 februarie 2001. Ulterior alcoolul a fost gajat pentru garantarea unui credit acordat reclamantei de B.R.D. Negreşti Oaş.
Alcoolul a fost lăsat în custodia SC F.P. SRL de la care a fost confiscată şi valorificată de pârâtă, deşi aceasta a fost încunoştinţată de reclamantă că alcoolul nu mai formează proprietatea societăţii faţă de care s-a luat măsura confiscării.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii. S-a susţinut că prin procesul verbal de constatare din 16 iunie 2000 încheiat de Garda Financiară Maramureş s-a confiscat cantitatea de 384.620 litri alcool de la SC F.P. SRL Bixad. Aceasta a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenţie care a făcut obiectul dosarului nr. 4547/2000 al Judecătoriei Baia Mare, care iniţial a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 6173 din 21 noiembrie 2000 modificată în recurs prin Decizia nr. 133 din 18 mai 2001 a Tribunalului Maramureş, în sensul respingerii plângerii formulate de contravenienta SC F.P. SRL Bixad.
A fost ataşat dosarul nr. 4547/2000 al Judecătoriei Baia Mare.
Analizând probatoriul administrat, Tribunalul prin sentinţa civilă nr. 1617 din 23 mai 2007, a respins acţiunea ca nefondată pentru următoarele motive:
Vânzarea alcoolului sanitar de 70 grade cu factura din 2 februarie 2001 de către SC F.P. SRL Bixad, în cantitate de 334.000 litri, cu o valoare de 16.574.082.000 lei, a avut loc după declararea recursului de către Garda Financiară Maramureş, Baia Mare, din 19 decembrie 2000 împotriva sentinţei civile nr. 6173 din 21 noiembrie 2000 a Judecătoriei Baia Mare.
Prin sentinţa de mai sus s-a anulat procesul verbal de contravenţie din 16 iunie 2000 încheiat de Garda Financiară Maramureş, dar măsura de anulare a sechestrului, dispusă de prima instanţă, pentru alcoolul care a făcut obiectul vânzării prin factura menţionată de reclamantă, nu a fost executorie în momentul vânzării, 2 februarie 2001. La data de 18 iunie 2001 când s-a pronunţat Decizia 133/R/18 mai 2001, măsura sechestrului a fost confirmată.
Împrejurarea că recursul nu este suspensiv de executare nu este relevantă. Bunul vândut nu era în circuitul civil la data când s-a încercat înstrăinarea acestuia, în intenţia de a evita confiscarea.
Rezultă din dispoziţia martorului P.V. că vânzătoarea SC F.P. SRL Bixad a fost reprezentată de F.V., care avea calitate de asociat şi la cumpărătoarea SC D. SRL Satu Mare în momentul tranzacţiei consemnate prin factura din 2 februarie 2001. Cumpărătoarea nu poate susţine că nu avea cunoştinţă de existenţa confiscării.
În condiţiile de mai sus, Tribunalul consideră că înstrăinarea făcută în scopul de a sustrage de sub sechestru bunul vândut este frauduloasă şi încalcă ordinea publică, ca atare nu-şi produce efectele de strămutare a proprietăţii de la vânzător la cumpărător, deci nu poate servi drept temă a unei acţiuni în revendicare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC D. SRL solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor, apelanta arată că sentinţa apelată este nelegală întrucât nu reţine în mod corect starea de fapt şi de drept deoarece la data la care aceasta a cumpărat alcoolul de la SC F.P. SRL asupra acestuia nu exista instituit niciun sechestru şi nicio altă măsură de indisponibilizare, instanţa de judecată făcând confuzie între măsura confiscării dispusă prin proces verbal de contravenţie din 16 iunie 2000 şi măsura aplicării sechestrului prin care se indisponibilizează bunurile. S-a arătat că motivarea instanţei cu privire la faptul că înstrăinarea alcoolului ar fi fost făcută în scopul de a sustrage de sub sechestru bunul vândut ar fi frauduloasă este greşită întrucât la data vânzării alcoolului asupra acestuia nu era aplicat niciun fel de sechestru, iar măsura confiscării dispusă prin procesul verbal de contravenţie era înlăturată, fapt care reiese din înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând apelul declarat de reclamantă prin prisma motivelor de apel, Curtea, prin Decizia civilă nr. 199 din 1 octombrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 1019/2007 a respins apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Urmare a unor controale efectuate de către organele specializate ale Gărzii Financiare Maramureş la data de 16 iunie 2000, s-a dispus confiscarea specială a unei cantităţi de alcool de 384.620 l, conform procesului verbal.
Apreciind că măsura dispusă de către organele de control este nelegală, deţinătoarea bunurilor SC F.P. SRL a contestat-o, iar prin sentinţa civilă nr. 6173 din data de 21 noiembrie 2000 a Judecătoriei Baia Mare s-a admis plângerea, s-a dispus anularea procesului verbal contestat şi înlăturarea măsurii confiscării dispuse. Urmare a recursului promovat de către Garda Financiară Maramureş, s-a dispus, însă, modificarea hotărârii recurate cu consecinţa respingerii plângerii contravenţionale formulate, măsura confiscării dispuse anterior fiind menţinută.
Anterior soluţionării recursului declarat de către Garda Financiară Maramureş, la data de 2 februarie 2001, SC F.P. SRL facturează către reclamanta SC D. SRL cantitatea de 334.000 l alcool sanitar, încheindu-se facturi pentru cantitatea de 240.000 l alcool, la data încheierii tranzacţiei, vânzătoarea a fost reprezentată de către numitul F.V. care este asociat şi al reclamantei (cumpărătoarea).
Probele existente la dosar relevă împrejurarea că bunurile confiscate prin procesul verbal amintit anterior au rămas în custodia SC F.P. SRL până la data de 24 martie 2003 când au fost ridicate şi predate în evidenţa biroului de valorificare a bunurilor confiscate.
Se poate conchide, aşadar, că întrucât reclamanta SC D. SRL a achiziţionat de la SC F.P. SRL bunurile menţionate mai sus, conform facturii de cumpărare, iar pârâta D.G.F.P. Maramureş a confiscat bunurile în litigiu de la SC F.P. SRL şi nu de la reclamantă, în mod corect a reţinut instanţa de fond că pârâta nu poate fi obligată la predarea bunurilor către reclamantă întrucât aceasta este un terţ în raporturile lor.
Împotriva acestei decizii, a introdus recurs reclamanta, indicând în drept dispoziţiile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În fapt, în esenţă, recurenta a invocat interpretarea greşită a contractului de vânzare - cumpărare sub aspectul că la data încheierii acestuia, era instituit sechestru asupra alcoolului ce a făcut obiectul vânzării.
Recurenta a invocat şi faptul că instanţa, nu a stabilit corect raporturile juridice dintre părţi şi nu a reţinut că este cumpărător de bună credinţă.
Recursul este nefondat, Decizia atacată nefiind afectată de motivele de nelegalitate pronunţate de textele indicate.
În cauză, aşa cum corect au reţinut instanţele, SC F.P. SRL Bixad a fost reprezentată la încheierea tranzacţiei de F.V., care avea calitatea de asociat şi la cumpărătoarea recurentă.
Or, recurenta nu poate susţine că nu avea cunoştinţă de confiscarea cantităţii de alcool de către Garda Financiară şi de faptul că aceasta a declarat recurs împotriva sentinţei prin care se anulase procesul verbal, recurs ce a fost admis cu consecinţa menţinerii acelei confiscări.
În atare situaţie, nu se poate susţine că instanţele au interpretat eronat contractul de vânzare - cumpărare, nereţinând buna credinţă a cumpărătorului.
Din contra vânzare avea drept scop, scoaterea bunului de sub sechestru, urmărindu-se în mod fraudulos eludarea dispoziţiilor legale.
Aşa fiind, prin convenţia încheiată nu se putea transmite dreptul de proprietate asupra bunului confiscat, situaţie în care respingerea acţiunii în revendicare a fost întemeiată.
Cum Decizia atacată nu este afectată de nelegalităţile invocate, care nu pot fi reţinute, pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Satu Mare prin lichidator SC C.L.J. SRL Satu Mare împotriva deciziei civile nr. 199 din 1 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 28 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1284/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1294/2008. Comercial → |
|---|
