ICCJ. Decizia nr. 130/2008. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 130/2008

Dosar nr. 535/101/2006

Şedinţa publică din 23 ianuarie 2008

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Mehedinţi, reclamanta A.V.A.S. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul B.C., instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 380.000.000 lei rol, cu titlu de daune - interese şi a sumei de 730.000.000 lei rol, reprezentând penalităţi.

Tribunalul Mehedinţi prin sentinţa nr. 153 din 24 mai 2005 a respins acţiunea, reţinând că în cauză există autoritate de lucru judecat, litigiul fiind soluţionat de către Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 872 din 22 mai 2003.

Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 276 din 6 octombrie 2005 a admis apelul reclamantei A.V.A.S., a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Tribunalul Mehedinţi prin sentinţa nr. 137 din 6 martie 2007 a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S.

Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 171 din 3 iulie 2007 a respins apelul declarat de reclamanta A.V.A.S., ca nefondat.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut că pentru suma de 350.000.000 lei rol, reprezentând daune - interese pentru neefectuarea investiţiilor, există autoritate de lucru judecat, diferenţa de 30.000 lei rol nefiind sub incidenţa menţionatei excepţii; de asemenea, instanţa de apel a reţinut că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 alin. (1) lit. a) din OG nr. 25/2002 şi că pârâtul a făcut dovada angajamentului investiţional, ceea ce atrage nejustificarea obligării acestuia la plata penalităţilor de întârziere prevăzute de art. 8.10 (8) teza întâi din contractul de privatizare din 20 decembrie 1994.

Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea instanţei de apel este nelegală, fiind dată cu încălcarea şi greşita aplicare a art. 16, art. 261 alin. (2) şi art. 271 din OG nr. 25/2002, respectiv OG nr. 40/2003, Ordinul nr. 59/2004, Ordinul 27/2005 şi Legea nr. 340/2005 prin raportare la art. 969, art. 970, art. 1066, art. 1069 alin. (1) şi art. 1075 C. civ.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe care recurenta a înţeles să îl indice ca temei legal al cererii sale, nu poate conduce la răsturnarea considerentelor, instanţa de apel examinând toate prevederile legale incidente în raport cu obiectul cererii deduse judecăţii.

Astfel, se constată că, instanţa de apel nu a nesocotit principiile înscrise în art. 969, art. 970, art. 1066, art. 1069 alin. (1) şi art. 1075 C. civ., aşa încât acest motiv nu poate deveni eficient în speţă; deopotrivă, se constată că şi celelalte dispoziţii legale pretinse a fi fost ignorate, au respectate, instanţa de apel plecând în argumentarea sa juridică de la faptul că obligaţia de a îndeplini investiţiile ce a făcut obiectul judecăţii este prevăzută în contract şi în legislaţia incidentă, aşa cum susţine şi recurenta - reclamantă dar a reţinut că aceasta a fost realizată.

Cât priveşte dovada îndeplinirii obligaţiei aceasta constituie o chestiune de apreciere a probelor administrate care scapă cenzurii instanţei de recurs faţă de caracterul nondevolutiv al acestei căi de atac.

Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 171 din 3 iulie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2008.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 130/2008. Comercial