ICCJ. Decizia nr. 1340/2008. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1340/2008
Dosar nr. 29615/3/2006
Şedinţa publică de la 3 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC P.I. SA Baloteşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A.C.I. SRL Găneasa, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a actului adiţional din 5 aprilie 2004 la contractul de leasing imobiliar din 1 din 23 iunie 1999 şi pe cale de consecinţă, a actului subsecvent, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 22 septembrie 2004, pentru fraudă la lege.
Prin sentinţa nr. 5143 din 16 aprilie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei SC P.I. SA Baloteşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că litigiul derivă din contractul de leasing imobiliar încheiat între părţi, contract având ca obiect exploatarea în sistem de leasing a bazinului Creţuleasca, cu o suprafaţă de 25 ha.
Instanţa de fond a mai reţinut că prin două acte adiţionale ulterioare, părţile au înţeles să modifice obiectul contractului şi preţul acestuia. Totodată, tribunalul a reţinut că în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1327 C. civ., în sensul că ulterior încheierii contractului de leasing, s-a constatat că suprafaţa pentru care fusese încheiat contractul nu corespunde realităţii, astfel încât s-a procedat la încheierea actului adiţional din 2004, prin care s-a precizat că suprafaţa este de 15,78 ha şi nu 25 ha, astfel cum se stipulase iniţial.
Soluţia instanţei de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, care prin Decizia nr. 525 din 2 noiembrie 2007, a respins ca nefondat apelul reclamantei SC P.I. SA Baloteşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea a reţinut că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare a contractului de leasing încheiat între părţi, în sensul că voinţa reală a părţilor a fost aceea de înstrăinare a celor trei active aferente bazinului piscicol, dig, călugăr şi deversor, cu o capacitate de producţie piscicolă de 15,78 ha. Prin urmare, curtea a reţinut că în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1327 C. civ., în sensul că părţile au convenit reducerea preţului de achiziţionare, corespunzător suprafeţei reale înstrăinate.
Împotriva Deciziei nr. 525 din 2 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a declarat recurs reclamanta SC P.I. SA Baloteşti, care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea apelului şi modificarea în tot a sentinţei instanţei de fond, în sensul admiterii acţiunii introductive de instanţă.
În argumentarea motivelor invocate, recurenta a susţinut că, trimiterea la dispoziţiile art. 1327 C. civ. reprezintă o motivare contradictorie şi străină de natura pricinii, ceea ce conduce la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
A mai susţinut recurenta că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale, respectiv Ordinul Ministerului Privatizării nr. 62/1998, conform căruia, numai inflaţia şi devalorizarea ar fi putut determina modificarea preţului contractului de leasing.
De asemenea, potrivit recurentei, actul adiţional prin care a fost micşorat preţul de vânzare, a fost încheiat fără respectarea dispoziţiilor art. 50 din H.G. nr. 55/1998, critică pe care a formulat-o şi în faţa instanţei de apel care, deşi a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 108 alin. (4) C. proc. civ., nu s-a pronunţat asupra acestei critici.
Recursul este nefondat.
1. Hotărârea este nelegală dacă nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive străine de natura pricinii (motiv prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).
Analizând această critică, din perspectiva nemotivării sau a contradicţiei dintre considerente şi dispozitiv, se constată că instanţa de apel a examinat toate criticile aduse sentinţei fondului, iar argumentele reţinute au condus la soluţia cuprinsă în dispozitiv.
Din considerentele deciziei recurate, rezultă că instanţa de apel a analizat întregul material probator administrat în cauză, în raport de care, a reţinut în mod corect, incidenţa dispoziţiilor art. 1327 C. civ., în temeiul cărora, potrivit voinţei părţilor, preţul a fost redus prin actul adiţional încheiat. Totodată, se constată că instanţa de apel a avut în vedere şi s-a pronunţat asupra tuturor criticilor formulate, inclusiv cea referitoare la pretinsa încălcare a dispoziţiilor H.G. nr. 55/1998, respectiv neaplicarea în speţă, a dispoziţiilor art. 108 alin. (4) C. proc. civ.
Aşa fiind, din analiza soluţiei şi a argumentelor ce au constituit fundamentul convingerii instanţei, rezultă că pretinsa contrarietate este rodul raţionamentului logico-juridic al instanţei în adoptarea soluţiei pronunţate şi nicidecum o motivare contradictorie.
2. În strânsă legătură cu prima critică, cel de-al doilea motiv, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se dovedeşte de asemenea, a fi nefondat.
Acest motiv are, de regulă, în vedere încălcarea legii de drept substanţial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situaţia de fapt dedusă judecăţii sau extinderea normei de drept la situaţii neaplicabile în speţă.
Faţă de aceste precizări prealabile, se constată că recurenta a invocat în susţinerea motivului sus menţionat, argumente privind aplicarea greşită, respectiv încălcarea dispoziţiilor H.G. nr. 55/1998 şi a Ordinului Ministerului Privatizării nr. 62/1998.
Analizând critica formulată, din perspectiva argumentelor expuse de recurentă, se va reţine că potrivit dispoziţiilor art. 12 din Anexa nr. 4 a Ordinului nr. 62/1998, părţile contractante aveau posibilitatea modificării clauzelor contractuale, clauză stipulată de altfel de către părţi şi în contractul de leasing imobiliar.
Aşa fiind, se constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect că modificarea clauzelor contractuale, prin încheierea actelor adiţionale, este perfect legală, inclusiv cea referitoare la reducerea preţului contractului, în raport de suprafaţa reală transmisă spre exploatare.
Pe cale de consecinţă, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
În considerarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.I. SA Baloteşti, împotriva Deciziei nr. 525 din 2 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 1.700 lei cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei SC A.C.I. SRL Găneasa.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 3 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1330/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1376/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs → |
|---|
