ICCJ. Decizia nr. 1450/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1450/2008
Dosar nr. 716/64/2007
Şedinţa publică de la 11 aprilie 2008
Deliberând asupra recursului, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 109/ C din 8 februarie 2006, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.L. în contradictoriu cu pârâta SE D.S. SA, sucursala Braşov, având ca obiect obligarea pârâtei de a încheia contractul individual de furnizare a gazului metan.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că instalaţia la care este racordat reclamantul este coproprietatea tuturor locatarilor, contractul de furnizare fiind încheiat cu asociaţia de proprietari, iar instalaţia numai corespunde tehnic, motiv pentru care în lipsa efectuării contorizării individuale, contractul solicitat nu poate fi încheiat.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat apel, în motivarea căruia a susţinut, în esenţă, că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 74, 75 şi 88 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 114/1996, potrivit cărora numai consumurile care se pot stabili individual pe apartamente, se încasează prin asociaţia de locatari, însă, în speţă, reclamantul a rămas singurul beneficiar al instalaţiei de gaz, ceilalţi locatari având centrale individuale, aşa încât facturarea consumului prin intermediul asociaţiei de locatari nu se justifică.
Analizând sentinţa în raport de criticile formulate prin decizia nr. 73 din 1 iunie 2006 a Curţii de Apel Braşov s-a respins apelul reclamantului ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că furnizarea gazului metan la apartamentul reclamantului se realizează prin instalaţia aflată în coproprietate cu toţi locatarii imobilului, în baza contractului încheiat cu asociaţia de proprietari.
Reclamantul a recunoscut că instalaţia de gaz metan este coproprietatea asociaţiei de proprietari, iar acesta deţine contractul de furnizare a gazelor naturale, situaţie în care cererea reclamantului de a prelua acest contract nu se poate efectua în lipsa acordului asociaţiei de proprietari şi a furnizorului de servicii.
Instanţa a mai reţinut că reclamantul nu deţine un sistem propriu de măsurare a consumului de gaze, aşa încât sunt aplicabile dispoziţiile alin. (1) din H.G.R. nr. 1275/2006, potrivit cărora repartizarea cheltuielilor se stabileşte prin hotărârea asociaţiei de proprietari. În consecinţă, în lipsa contorizării individuale a consumului de gaze în mod justificat nu se poate încheia contractul de furnizare gaze.
Prin decizia nr. 941 din 1 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul reclamantului declarat împotriva acestei decizii cu consecinţa desfiinţării cu trimiterea spre rejudecare, pentru a se reanaliza posibilitatea tehnică de asigurare a livrării gazelor direct către reclamant şi dacă asociaţia de proprietari este de acord cu rezilierea contractului.
Prin decizia nr. 95/ A din 21 iunie 2007, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială rejudecând apelul l-a respins ca nefondat.
Instanţa de apel a confirmat soluţia însuşindu-şi motivarea instanţei de fond, în raport de care a statuat că instalaţia nu corespunde din punct de vedere tehnic, deoarece trece prin apartamentul nr. 2 de la parter şi nu este dimensionată pentru a se putea monta o centrală.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs criticând soluţia dată, criticând-o pentru nelegalitate arătând, în esenţă, că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 74,75 şi 88 din H.G. nr. 1275/2000, pentru că toţi locatarii din blocul unde locuieşte au aparate de măsură individuale şi au încheiat contracte individuale.
Critica formulată nu se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fapt pentru care recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ambele instanţe au reţinut corect motivele pentru care nu se poate face, în condiţiile actuale, facturarea gazului direct către reclamant. Aşa cum rezultă din actele de la dosar, facturarea gazului direct către consumator se face numai după contorizarea individuală a contractului în baza unui contract de furnizare gaze.
De reţinut că instanţa la care este racordat reclamantul numai corespunde din punct de vedere tehnic aşa cum prevede Normativul. NT-DPE-01/2004 care prevede la pct. 820 „că este interzisă din alt apartament cu excepţia coloanelor existente; din schiţele prezentate în probatorii a rezultat că în prezent coloana principală este amplasată pe casa scărilor şi vechea instalaţie a reclamantului trece prin apartamentul 2 ca să ajungă în apartamentul 4 pe care reclamantul îl ocupă, ceea ce înseamnă că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de actul normativ incident în speţă.
Corect s-a reţinut că încheierea unui contract de furnizare gaze separat cu societatea pârâtă nu se poate face decât cu respectarea dreptului de proprietate al celorlalţi coproprietari. Acest lucru se face cu respectarea actului normativ NT-DPE-01/2004, respectiv montarea unui contor separat pe casa scării şi scoaterea instalaţiei de utilizare din apartamentul vecin şi redirecţionarea ei conform acestuia actul normativ aşa cum a precizat însăşi pârâta la termenul de judecată la 14 iunie 2007, prilej cu care a indicat două variante legal admisibile şi, totodată reclamantul este obligat să deţină acordul celorlalţi proprietari să se racordeze la instalaţia nou existentă în urma unei estimative despăgubiri.
Or, reclamantul a refuzat să facă demersuri cu privire la încheierea unui contract individual de furnizare gaz metan, împrejurare ce rezultă din adresa emisă de Asociaţia de Proprietari, depusă în dosarul de recurs la fila xx, către reclamant, potrivit căreia aceasta aduce la cunoştinţă că sunt de acord cu efectuarea demersurilor de contractare utilitară.
Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul reclamantului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.L. împotriva deciziei nr. 95/ A din 21 iunie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1444/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 1484/2008. Comercial → |
|---|
