ICCJ. Decizia nr. 1484/2008. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1484/2008
Dosar nr. 537/64/2006/
Şedinţa publică de la 6 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 20 mai 2005, cu modificările ulterioare, reclamanta SC R.C.-C.F. T. SRL, în contradictoriu cu pârâtul M.T.C.T. – D.G.E.R.B. Bucureşti şi pârâtele C.N. C.F.R. SA şi S.N.T.F. C. SA Bucureşti a solicitat obligarea în solidar a acestora la plata sumei de 89.841,21 lei cu titlu de deconturi de încasat pentru perioada septembrie 2004-ianuarie 2005 în urma facilităţilor (diferenţa de tarife) acordate la transportul feroviar al elevilor şi studenţilor pe ruta Braşov – Zărneşti, activitate exercitată conform H.G. nr. 27/2004 şi potrivit contractului nr. 9/67 din 3 august 2004 şi a sumei de 505.009,86 lei cu titlu de subvenţii la transportul feroviar de călători pe anul 2004 de care reclamanta nu a beneficiat cu toate că S.N.T.F. C. a încasat pentru anul 2004 subvenţia acordată de guvern şi pentru secţia Bartolomeu-Zărneşti, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Braşov, secţia comercială de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1253/ S din 29 iunie 2006, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive ridicate de pârâţi prin întâmpinări.
A admis în parte acţiunea aşa cum a fost precizată şi completată ulterior, formulată de reclamanta SC R.C.-C.F. T. SRL în contradictoriu cu pârâţii M.T.C.T. S.N.T.F.C. C.F.R. C. SA şi C.N.C.F. C.F.R. SA şi în consecinţă:
A obligat pe pârâţi, în solidar să plătească reclamantei suma de 89.791,90 lei RON cu titlu de facilităţi acordate elevilor şi studenţilor, 50 % diferenţă de preţ/bilet de călătorie şi abonamente la transportul feroviar pe ruta Braşov-Zărneşti pentru perioada septembrie – decembrie 2004 şi suma de 366.902,74 lei RON cu titlu de subvenţii la transportul feroviar de călători pe anul 2004.
A respins restul pretenţiilor.
A obligat pârâţii să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 5886 lei RON din care 3543 lei RON reprezintă taxe judiciare iar 2343 lei RON reprezintă onorariu expert.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că între reclamantă şi pârâta C.N.C.F. C.F.R. SA s-a încheiat contractul de închiriere a secţiei de circulaţie Bartolomeu-Zărneşti. Urmare contractului încheiat, reclamanta a preluat şi obligaţiile legale privind acceptarea la transport a călătorilor care beneficiază de facilităţi de călătorie la transportul pe căile ferate, acordate prin acte normative, iar pârâtele C.N.C.F. C.F.R. SA şi S.N.T.F.C. C.F.R. C. SA au obligaţia asigurării condiţiilor de desfăşurare a activităţii de transport.
S-a reţinut şi obligaţia M.T.C.T., ca ordonator de credite de a asigura compensaţiile corespunzătoare pentru reducerile acordate, până la nivelul tarifului aprobat.
Împotriva acestei hotărâri, cele trei pârâte au declarat apel.
Cu decizia 20 din 6 februarie 2007, Curtea de apel Braşov, secţia comercială, a respins excepţiile necompetenţei materiale, a inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive a M.T.C.T.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor S.N.T.F.C. C.F.R. C. SA şi S.N.C.F. – C.F.R. SA şi ca urmare au fost admise apelurile acestor pârâte împotriva sentinţei atacate, care a fost schimbată în sensul respingerii acţiunii împotriva acestora.
Prin aceeaşi hotărâre a fost respins apelul M.T.C.T. şi s-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
În pronunţarea acestei hotărâri, s-a reţinut, în principal, că obligaţia acoperirii reducerilor de tarif, acordate anumitor categorii de călători, revine pârâtului M.T.C.T., reclamanta fiind îndreptăţită să beneficieze de la bugetul de stat de subvenţiile şi facilităţile acordate tuturor operatorilor de transport public.
Împotriva acestei ultime hotărâri pârâtul M.T.C.T. a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 3, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- instanţa comercială nu era competentă să se pronunţe cu privire la aplicarea legii, întrucât M.T. este o instituţie a administraţiei publice centrale, iar obligaţiile izvorăsc din lege iar nu din contract, astfel că, competenţa revine instanţei de Contencios Administrativ şi Fiscal a Curţii de Apel (art. 1 din Legea nr. 554/2004);
- acţiunea era prematură, întrucât nu a fost îndeplinită procedura concilierii prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.;
- greşit s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, ignorându-se faptul că acesta nu este parte în contractul de închiriere a Secţiei de Circulaţie Bartolomeu – Zărneşti;
- instanţa de apel a pronunţat o hotărâre contradictorie: pe de o parte reţine că pretenţiile în cauză au natură comercială, dar, pe de altă parte îşi fundamentează admiterea acţiunii pe un ordin al ministrului, adică pe un act administrativ;
- O.U.G. nr. 12/1998 nu a stabilit pentru minister obligaţia de plată a compensaţiilor, ci doar obligaţia de a modifica actele care acordă asemenea compensaţii, obligaţie îndeplinită. Pentru anul 2004, lipsa prevederilor legale a făcut să nu poată fi acordate subvenţii de la bugetul de stat pentru transportul public de călători decât pentru C.N.T.F.C. C.F.R. - C.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins întrucât:
Privitor la competenţa materială de soluţionare, instanţele de fond şi apel au reţinut întemeiat că pretenţiile reclamantei îşi au temeiul în raporturile comerciale şi anume închirierea secţiei de circulaţie feroviară Bartolomeu – Zărneşti.
Recurenta M.T.C.T. nu a fost chemată în judecată în calitate de autoritate publică, care printr-un act administrativ sau nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri a adus vătămări unei persoane (art. 1 din Legea nr. 554/2004) ci, pretenţiile reclamantei îşi au temeiul într-un contract comercial, astfel că nu poate fi primită susţinerea privind competenţa instanţei de contencios administrativ.
Este fără temei şi critica privind prematuritatea cererii, prin nerespectarea prevederilor art. 7201 C. proc. civ.
Instanţele, pe baza probelor din dosar, au reţinut că, prin mai multe adrese, părţile şi-au exprimat punctele de vedere asupra pretenţiilor în cauză. Dar, s-a realizat şi o procedură de conciliere formală, cu adresa din 11 martie 2005.
În ce privesc susţinerile din apel, reiterate şi în recurs referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive, se reţin următoarele:
Contractul de închiriere a secţiei de circulaţie Bartolomeu – Zărneşti nr. 9 din 3 august 2004 intervenit între C.N.C.F. CFR SA (locator) şi reclamanta SC R.C.-C.F. T. SRL Braşov (locatar), nu prevede, la capitolul obligaţiile locatorului plata către locatar a 50 % diferenţe de preţ/bilet de călătorie şi abonamente la transportul feroviar, reduceri pe care locatarul avea obligaţia să le acorde în temeiul H.G. nr. 309/1996.
Expertiza contabilă dispusă de instanţa de fond în urma verificărilor efectuate a stabilit că în perioada septembrie – decembrie 2004, reclamanta în urma facilităţilor acordate, 50 % diferenţa de preţ/bilet şi abonamente la transportul feroviar elevilor şi studenţilor pe ruta Braşov-Zărneşti, a înregistrat un deficit de 89.791,89 lei.
Plata acestor sume se asigură de la bugetul de stat, M.T., fiind ordonator de credite şi având competenţa şi obligaţia reglementării acordării sumelor necesare.
Emiterea cu întârziere a Normelor Metodologice, care să permită acoperirea facilităţilor; prevăzute de lege pentru elevi şi studenţi, şi către alţi operatori de transport feroviar şi nu numai de S.N.T.F.C., este imputabilă M.T.C.T., astfel că întemeiat instanţa de apel a reţinut că, sub acest aspect, singura pârâtă ce are calitate procesuală pasivă este recurenta.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul M.T. împotriva deciziei nr. 20 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1450/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 1527/2008. Comercial → |
|---|
