ICCJ. Decizia nr. 1228/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1228/2008
Dosar nr. 1020/105/2007
Şedinţa publică din 26 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 76 din 30 ianuarie 2007 Judecătoria Sinaia a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC C. SA Sinaia împotriva pârâtei D.L.C. în favoarea Tribunalului Prahova, secţia comercială, reţinând că litigiul dedus judecăţii este un litigiu comercial şi potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a C. proc. civ. competenţa de soluţionare a cererii revine Tribunalului Prahova, secţia comercială.
Tribunalul Prahova, soluţionând cauza a pronunţat sentinţa nr. 663 din 7 mai 2007 prin care a admis cererea formulată de reclamanta SC C. SA Sinaia în contradictoriu cu pârâta D.L.C. şi a dispus evacuarea pârâtei şi a familiei sale din imobilul proprietatea reclamantei, situat în Sinaia, județul Prahova, a obligat pârâta să plătească reclamantei contravaloarea în lei a sumei de 112 dolari S.U.A. la cursul de schimb B.N.R. din ziua plăţii, a respins cererea reconvenţională ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin contractul de închiriere din 18 noiembrie 2002 reclamanta în calitate de proprietară a închiriat pârâtei apartamentul situat în Sinaia, județul Prahova pe o durată de 1 an, a cărui valabilitate a fost prelungită prin acte adiţionale succesive, ultima prelungire a contractului de închiriere făcându-se la data de 7 septembrie 2005 până la data de 31 ianuarie 2006, dată la care efectele contractului de închiriere au încetat şi în temeiul dispoziţiilor art. 480 C. proc. civ. a dispus evacuarea pârâtei şi a familiei sale din imobil.
Cum pârâta a folosit spaţiul fără niciun titlu valabil în temeiul dispoziţiilor art. 483 C. civ. a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 112 dolari S.U.A. la cursul de schimb B.N.R. din ziua plăţii.
Instanţa a respins ca inadmisibilă cererea reconvenţională întrucât prin încheierea din 12 martie 2007 s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat a capătului de cerere privind obligarea reclamantei pârâte la încheierea contractului de vânzare - cumpărare asupra apartamentului în favoarea pârâtei.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta D.L.C. prin procurator C.S. şi prin Decizia nr. 200 din 8 octombrie 2007 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii declarării apelului invocată de intimata SC C. SA, a respins ca tardiv declarat apelul formulat de pârâta D.L.C. prin procurator C.S., a respins ca neîntemeiată cererea intimatei de aplicare a amenzii prevăzute de art. 1081 C. proc. civ.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că legal comunicarea sentinţei apelate s-a făcut la domiciliul apelantei - pârâte indicat în întâmpinare şi cererea reconvenţională, având în vedere că ulterior formulării întâmpinării şi cererii reconvenţionale apelanta - pârâtă nu a solicitat printr-o cerere să i se comunice actele de procedură la domiciliul mandatarei sale, avocat C.S. şi că faţă de data comunicării sentinţei apelate, 16 iunie 2007, rezultă că apelul declarat la data de 27 iulie 2007 este tardiv.
În ce priveşte cererea formulată de intimatade aplicare a amenzii prevăzute art. 1081 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instanţa a reţinut că această cerere este neîntemeiată, nefiind dovedită reaua-credinţă, condiţie prevăzută expres de aceste dispoziţii legale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta reclamantă D.L.C. prin mandatar C.S. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5 raportat la art. 261 pct. 5 C. proc. civ. şi art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susţinut în esenţă că a solicitat Curţii de Apel prin motivele de apel ca în temeiul art. 296 C. proc. civ. raportat la art. 297 alin. (2) teza finală C. proc. civ. să anuleze hotărârea, fiind încălcate dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. deoarece după repunerea pe rol a cauzei ca urmare a pronunţării încheierii din 12 martie 2007 nu a fost legal citată prin mandatarul său, deşi la dosarul cauzei a fost depusă procura autentificată din 2006 şi împuternicire avocaţială, că mandatara trebuia să primească toate actele de procedură şi nu apelanta şi că instanţa de apel nu a analizat acestă apărare.
Totodată s-a arătat că pentru termenul când s-a pronunţat hotărârea apelată, respectiv 7 mai 2007, citaţia emisă pentru apelantă a fost înmânată socrului ei D.P. care se pretinde că ar fi semnat acest act procedural, ceea ce este un fals deoarece socrul său nu locuieşte cu apelanta în imobil, având un alt domiciliu şi că a cerut a se constata falsul în condiţiile art. 180 – art. 184 C. proc. civ., art. 100 alin. (4) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cerere asupra căreia Curtea de Apel nu s-a pronunţat, că este nulă comunicarea hotărârii fiind încălcate dispoziţiile art. 100 alin (4) pct. 5 C. proc. civ. prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi prevederile art. 88 alin. (2) C. proc. civ. în condiţiile în care în cuprinsul procesului - verbal nu s-a trecut data pronunţării sentinţei; că pe de altă parte citaţia trebuia înmântă potrivit art. 92 C. proc. civ. personal celui citat care va semna adeverinţa de primire.
În legătură cu fondul cauzei recurenta a arătat că instanţa nu a avut rol activ, a încălcat dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii, că reclamanta nu a respectat procedura prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., că greşit s-a dispus evacuarea sa din imobil în temeiul art. 480 C. civ. şi a fost obligată la lipsa de folosinţă în temeiul art. 483 C. civ.
Referitor la cererea reconvenţională, recurenta a susţinut că greşit a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat şi respinsă ca inadmisibilă cererea reconvenţională.
Intimata SC C. SA Sinaia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat întrucât procedura de citare a fost îndeplinită legal cu pârâta la domiciliul său situat în Sinaia, județul Prahova, indicat în acţiune şi în întâmpinarea şi cererea reconvenţională formulată de pârâtă.
Citarea s-a făcut procedural prin afişare la domiciliul pârâtei indicat în întâmpinare şi cererea reconvenţională, cât şi în acţiune, fiind respectate dispoziţiile art. 90, art. 91 şi art. 92 C. proc. civ., din procesul - verbal de îndeplinire a procedurii de citare rezultând că persoana citată nu s-a găsit la domiciliu.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect că nici prin întâmpinare şi nici prin cererea reconvenţională şi nici ulterior formulării întâmpinării şi cererii reconvenţionale pârâta nici personal şi nici prin avocatul mandatar nu a solicitat printr-o cerere ca actele de procedură să fie comunicate procuratoarei sale, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 93 C. proc. civ. invocate de pârâtă.
De asemenea, se constată că întâmpinarea, cererea reconvenţională au fost formulate de recurentă în nume propriu şi nu prin mandatar, în cereri nemenţionându-se o asemenea calitate, aşa cum cer dispoziţiile art. 112 pct. 2 C. proc. civ., încât critica invocată sub acest aspect nu este întemeiată.
Ca atare susţinerile recurentei că instanţa de apel nu a analizat această apărare nu poate fi primită.
Susţinerea recurentei în sensul că procedura de citare pentru termenul când s-a pronunţat hotărârea apelată este lovită de nulitate nu poate fi primită, deoarece din examinarea acestui act procedural rezultă că primirea sa a fost confirmată prin semnătură de socrul pârâtei D.P.
Cum în cauză pârâta nu a înţeles să mai stăruie în declaraţia sa, aceasta lipsind la termenele de judecată de la 16 aprilie 2007 şi 7 mai 2007 şi în lipsa dovezii înscrierii în fals în mod legal instanţa de fond a apreciat procedura legal îndeplinită cu pârâta şi cauza în stare de judecată, astfel că nu au fost nesocotite dispoziţiile legale.
Motivul de recurs fundamentat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat întrucât instanţa de apel a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile procedurale reţinând că legal comunicarea sentinţei apelate s-a făcut la domiciliul pârâtei indicat în întâmpinare şi cererea reconvenţională având în vedere că pârâta nu a solicitat printr-o cerere să i se comunice actele de procedură la domiciliul mandatarei sale, avocat C.S.
Faptul că pe dovada de comunicare a sentinţei s-a menţionat numai numărul acesteia, nu şi data pronunţării ei nu este de natură a atrage nulitatea actului de procedură, astfel că apărarea pârâtei nu poate fi primită.
Sentinţa a fost comunicată pârâtei la data de 16 iunie 2007, conform dovezii existentă la dosar nr. 1020/105/2007 al Tribunalului Prahova, secţia comercială, iar apelul a fost formulat la data de 27 iulie 2007, potrivit datei oficiului P.T.T.R. aplicată pe plicul de expediere a apelului cu depăşirea termenului legal de 15 zile de la comunicare, prevăzut de dispoziţiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ., calculat potrivit dispoziţiilor art. 101 C. proc. civ.
Constatând că actul de procedură a fost îndeplinit cu depăşirea termenului imperativ prevăzut de lege, că partea nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a dreptului de a declara apelul printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, instanţa de apel dând eficienţă dispoziţiilor legale citate a dispus corect în sensul respingerii apelului ca tardiv declarat.
Ca o consecinţă a soluţiei adoptate, Înalta Curte apreciază ca fiind de prisos examinarea motivelor de recurs invocate de recurentă ce vizează fondul pricinii.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta D.L.C. împotriva deciziei nr. 200 din 8 octombrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1199/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1229/2008. Comercial → |
|---|
