ICCJ. Decizia nr. 1471/2008. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1471/2008
Dosar nr. 513/64/2006
Şedinţa publică de la 11 aprilie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 9/2006 la Tribunalul Braşov, prin declinare de competenţă de la Judecătoria Braşov, reclamanta A.P.A.B. cu sediul în Braşov a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC T. SRL Bucureşti să se constate nulitatea contractului nr. 51 din 18 mai 1997 încheiat de I.D. şi P.V. în numele A., şi obligarea pârâtei: să ridice panoul şi resturile de la panourile desprinse şi doi suporţi montaţi la nivelul etajului 10 pe calcanul din stânga şi dreapta; să demonteze cele 4 reflectoare amplasate la etajul 10 şi 4 al blocului; să repare stricăciunile produse prin folosirea necorespunzătoare a suprafeţelor exterioare ale blocului; să refacă terasa-acoperiş, necirculabilă, în caz contrar să fie autorizată reclamanta să demonteze panourile şi să refacă stricăciunile care vor fi precizate în urma efectuării unei lucrări de expertiză tehnică construcţii, pe cheltuiala pârâtei.
La data de 22 februarie 2006 reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului pentru lipsa a două elemente constitutive ale contractului, respectiv consimţământul şi capacitatea şi a întemeiat în drept acţiunea pe dispoziţiile art. 948, 949, 966 şi 1073 C. civ.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1127/ C din 14 iunie 2006, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtă şi a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că cele două persoane fizice I.D. şi P.V. nu au încheiat contractul nr. 51/1997 în calitate de reprezentanţi ai asociaţiei de locatari nr. 116, ci în nume propriu, deci actul nu este lovit de nulitate absolută. Reclamanta a recunoscut valabilitatea contractului care a fost pus în executare, dar ulterior a încercat să renegocieze clauzele acestuia.
Prin decizia nr. 87 din 7 iunie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, s-a admis în parte apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului ce a fost schimbată în parte, în sensul că s-a admis în parte acţiunea reclamantei şi pârâta a fost obligată la 6.680 lei contravaloarea stricăciunilor produse de panoul publicitar ce formează obiectul contractului nr. 51/1997.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei şi pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată la fond şi în apel.
S-a reţinut în considerentele deciziei că nu se poate reţine lipsa consimţământului la încheierea contractului întrucât acesta a fost semnat de locatarii de la scara de bloc la care a fost amplasat panoul publicitar, fiind fără relevanţă că ceilalţi membrii ai asociaţiei nu l-au semnat, deoarece nu au fost afectaţi de montarea acestuia.
A fost admisă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei 6.680 lei reprezentând contravaloarea stricăciunilor produse de panoul montat potrivit contractului nr. 51/1997 stabilite prin raportul de expertiză efectuat în această fază procesuală.
Cu privire la degradările produse la apartamentul 44 evaluate separat de expert s-a reţinut că pârâta nu poate fi obligată la plata acestora, deoarece au format obiectul litigiilor în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 9067 din 26 octombrie 2004 şi nr. 5726 din 17 iunie 2005 de Judecătoria Braşov.
Instanţa de apel a reţinut că nu se impunea efectuarea concilierii directe conform dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., deoarece petitul principal nu este evaluabil.
Împotriva acestei decizii reclamanta şi pârâta au declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au susţinut că a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale.
Reclamanta A.P.A.B. cu sediul în Braşov a arătat că societatea pârâtă a încheiat contractul nr. 51/1997 cu două persoane ai blocului 76 calea Bucureşti care au obţinut 28 semnături de la locatari, în loc de 88 de semnături ai tuturor locatarilor blocului.
S-a invocat că lipsa de consimţământ este un motiv de nulitate absolută a contractului, aşa încât soluţia pronunţată sub acest aspect este nelegală.
Instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor autoritatea de lucru judecat cu privire la stricăciunile aferente apartamentului 44 şi a respins pretenţiile formulate cu motivarea că părţile s-au mai judecat în alt dosar, soluţie care este nelegală.
Reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii şi a capătului de cerere privind nulitatea absolută a contractului şi obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat blocului 76 şi în porţiunea aferentă apartamentului 44.
Pârâta SC T.M. SRL cu sediul în Bucureşti în recursul său întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de apel a schimbat natura şi obiectul litigiului pe care l-a transformat într-unul evaluabil în bani şi a admis acest capăt de cerere, fără să se fi efectuat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7201 şi urm. C. proc. civ. şi fără ca reclamanta să timbreze acest capăt de cerere.
A susţinut recurenta că soluţia adoptată de instanţa de apel se întemeiată pe grave erori în aprecierea probelor şi a fost obligată la plata unor daune în urma efectuării unei expertize care nu a avut în vedere obiecţiunile acesteia în sensul că nu s-a dovedit că stricăciunile au fost produse de pârâtă şi mai mult expertiza s-a efectuat în anul 2007, iar reclamanta a susţinut că terasa a fost reparată în perioada octombrie 2006, ianuarie şi aprilie 2007 când
Ambele recursuri sunt nefondate.
Referitor la recursul declarat de reclamanta A.P.A.B. cu sediul în Braşov, Înalta Curte reţine următoarele:
Reclamanta a solicitat prin acţiune astfel cum a fost precizată, la data de 22 februarie 2006, să se constate nulitatea absolută a actului juridic, respectiv a contractului nr. 51/1997 şi obligarea pârâtei la restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului, sau să fie autorizată pe cheltuiala acesteia la repararea faţadei blocului depreciată din culpa pârâtei.
Prin contractul încheiat pe o durată nedeterminată între pârâta SC T. SRL Braşov şi locatarii blocului 76 (28 persoane) reprezentaţi de I.D. şi P.V. s-a convenit închirierea suprafeţelor exterioare ale clădiri blocului situate deasupra parterului pentru amplasarea unor panouri şi reclame publicitare.
Susţinerea recurentei întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că acest contract este nul absolut deoarece îi lipsesc două elemente constitutive respectiv consimţământul şi capacitatea şi astfel a fost încălcată o dispoziţie imperativă a legii în sensul dispoziţiilor art. 948 C. civ., nu poate fi reţinută.
Nulitatea unui act juridic este sancţiunea încălcării la data încheierii acestuia a unei dispoziţii legale, care reglementează condiţiile de valabilitate şi care sunt prevăzute de art. 948 C. civ., respectiv: capacitatea, consimţământul, obiectul şi cauza.
În speţă, afirmaţia recurentei că acestui contract îi lipseşte un element esenţial şi anume consimţământul, nu a fost dovedită cât timp actul a fost semnat de locatarii scării de bloc la care a fost amplasat panoul publicitar.
Nici critica recurentei privind lipsa unui alt element esenţial al contractului, respectiv capacitatea, nu poate fi reţinută, deoarece contractul a fost semnat de locatari în nume propriu şi nu în calitate de reprezentanţi ai asociaţiei de locatari, aşa cum recurenta a susţinut.
Afirmaţia reclamantei că se impune nulitatea contractului nr. 51/1997 şi pe considerentul că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate, chiar dacă ar fi fost dovedită, nu constituie motiv de nulitate prevăzut de dispoziţiile art. 948 C. civ.
În situaţia în care aceasta nu mai este de acord sub acest aspect cu derularea contractului încheiat între părţi, are la îndemână acţiunea în reziliere a acestei convenţii.
De altfel, recurenta a avut o atitudine oscilantă în sensul că pe de o parte a fost de acord cu acest contract şi a hotărât în Adunarea Generală ca sumele primite cu titlu de chirie de la intimată să fie folosite exclusiv pentru reparaţii, iar pe de altă parte pretinde că actul este lovit de nulitate absolută pentru că ar fi fost încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 948 C. civ., ce reglementează condiţiile de valabilitate a actului juridic.
Susţinerea recurentei că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv invocat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât nu a fost pusă în discuţia părţilor autoritatea de lucru judecat cu privire la stricăciunile aferente apartamentului 44, nu are temei deoarece, părţile sau instanţa nu au pus în discuţie această excepţie pentru a fi soluţionată cu prioritate conform dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Instanţa în urma aprecierii probelor a statuat că degradările produse la apartamentul nr. 44 nu pot fi reţinute deoarece au format obiectul unor alte litigii dintre părţi conform hotărârilor judecătoreşti depuse la dosar.
Pentru considerentele reţinute urmează ca potrivit art. 312 (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefundat, recursul reclamantei.
Referitor la recursul declarat de pârâta SC T.M. SRL Înalta Curte reţine următoarele:
Critica recurentei întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel a schimbat natura şi obiectul litigiului şi l-a transformat în unul evaluabil în bani, a admis capătul de cerere fără însă a se fi efectuat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7201 şi urm. C. proc. civ. şi a obligat reclamanta la plata taxei de timbru nu este fondată.
Astfel, reclamanta a solicitat prin acţiune astfel cum a fost precizată la data de 22 februarie 2006 în principal să se constate nulitatea absolută a contractului nr. 51 din 18 mai 1997 şi pârâta să fie obligată la restabilirea situaţiei anterioare încheierii convenţiei, sau reclamanta să fie autorizată pe cheltuiala pârâtei la repararea faţadei blocului, depreciată din culpa pârâtei.
În raport de obiectul litigiului şi de faptul că primul capăt de cerere nu este evaluabil, nu se impunea efectuarea în cauză a procedurii prealabile a concilierii prevăzute de art. 7201 C. proc. civ.
Criticile recurentei referitoare la aprecierea probelor de către instanţă şi la obligarea sa la plata unor daune în baza unei expertize care nu a avut în vedere şi obiecţiunile formulate de aceasta se referă la aspecte legate de netemeinicie şi nu de nelegalitate a deciziei recurate, şi faţă de dispoziţiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ., nu pot fi cenzurate de instanţa de control judiciar.
Aşa fiind, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, şi recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A.P.A.B. şi pârâta SC T.M. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 87/ Ap din 7 iunie 2007 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1355/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 1475/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
