ICCJ. Decizia nr. 1475/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1475/2008
Dosar nr. 1366/107/2006
Şedinţa publică de la 16 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub dosar nr. 1366/107/2006 reclamanta SC A.V. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC H.S. SRL Sebeş şi B.C.R. SA, sucursala Borşa, să se constate:
I a) în principal, încetarea la data de 12 februarie 2006 a contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de garanţie nr. 134/12 ianuarie 2006 încheiat între reclamanţi şi pârâta de ordin I, prin revocare bilaterală.
b) în subsidiar, încetarea fortuită, la data de 14 martie 2006 a contractului de garanţie nr. 134 din 12 ianuarie 2006 încheiat între reclamantă şi pârâta de ordin I.
II – rezilierea, în temeiul art. 1020 – art. 1021 C. civ., a contractului de vânzare-cumpărare cu executare succesivă nr. 134 din 12 ianuarie 2006.
III a) în principal, încetarea la data de 16 februarie 2006, a contractului de garanţie imobiliară (ipotecă) încheiat între reclamantă şi pârâta de ordin I la data de 13 ianuarie 2006, autentificat sub nr. 133 din 16 ianuarie 2006 de notarul public D.N., cu consecinţa radierii din foaia sarcinilor a CF 6029, Vama, a ipotecii de rangul V, înscrisă în favoarea pârâtei, precum şi a interdicţiei de înstrăinare şi grevare.
b) în subsidiar, încetarea contractului anterior menţionat la data de 14 martie 2006, cu aceeaşi consecinţă.
IV – nulitatea absolută a clauzei cuprinsă în art. 5 lit. a) din contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de garanţie nr. 134 i n 12 ianuarie 2006 încheiat între reclamantă şi pârâta de ordin I.
V a) în principal, nulitatea filei CEC seria BH 30001564441 emis de BCR Borşa în data de 28 iulie 2006
b) în subsidiar, caducitatea filelor CEC, cu seriile BH 30001564442 şi BH 300015644441 emise de B.C.R. SA
VI – să se dispună anularea înscrierii în Fişierul naţional al persoanelor cu risc (F.N.P.R.) a incidentului de plată produs cu fila CEC seria 30001564441, cu consecinţa radierii societăţii reclamante din Centrala Incidentelor de Plăţi (C.I.P.) şi a încetării interdicţiei bancare, obligând pârâta de rang 2, în calitate de persoană declarantă, la formularea cererii de anulare a incidentului de plată prevăzut de art. 36 alin. (2) din regulamentul privind organizarea şi funcţionarea la B.N.R. a Centralei Incidentelor de Plăţi.
În motivare, se arată că, la data de 12 ianuarie 2006, între reclamantă, în calitate de furnizor, şi pârâta de ordin 1, în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul nr. 134 din 12 ianuarie 2006, prin care reclamanta şi-a asumat obligaţia de a livra cumpărătorului lemn de lucru, pârâta de ordin 1 achitând un avans cu titlu de garanţie de 500.000 EURO, exclusiv T.V.A. la cursul B.N.R. din ziua plăţii. Totodată, părţile au încheiat un contract de garanţie imobiliară (ipotecă) autentificat sub nr. 133 din 16 ianuarie 2006 de către notarul public D.N.
Se mai arată că, ulterior, la data de 16 februarie 2006, a fost încheiat contractul nr. 167, prin care s-a convenit revocarea bilaterală a tuturor contractelor încheiate anterior între părţi, inclusiv a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de garanţie nr. 134 din 12 ianuarie 2006.
Reclamanta susţine că, începând cu data de 16 februarie 2006, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de garanţie nr. 134 din 12 ianuarie 2006 a fost revocat, între părţi intervenind o nouă convenţie, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 167 din 16 februarie 2006. Ca urmare a faptului că obligaţia principală s-a stins, reclamanta învederează faptul că, potrivit principiului accesoriul urmează soarta principalului, şi obligaţia de garanţie, instituită prin contractul de garanţie imobiliară, s-a stins.
Referitor la petitul subsidiar, vizând încetarea fortuită la data de 14 martie 2006 a contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de garanţie nr. 134 din 12 ianuarie 2006, reclamanta susţine că sistarea lucrărilor forestiere pe raza Direcţiei Silvice Suceava, prin Ordinul nr. 3333 din 15 februarie 2006, constituie o cauză de forţă majoră, de natură a stinge obligaţia asumată, împreună cu garanţiile şi accesoriile sale, conform art. 1156 C. civ., cu excepţia cazului în care debitorul şi-a asumat în mod expres răspunderea şi pentru unele cazuri de forţă majoră, ceea ce nu este cazul în situaţia de faţă.
Cu privire la solicitarea de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de garanţie nr. 134 din 12 ianuarie 2006, se relevă faptul că pârâta de ordin 1 nu şi-a îndeplinit în mod culpabil obligaţiile asumate prin faptul că a calculat penalităţi în mod abuziv şi a completat instrumentul de garantare, fără a notifica în prealabil această necesitate şi fără a acorda termenul de graţie contractual de 5 zile pentru plata acestuia.
De asemenea, reclamanta afirmă că prin recuperarea de către pârâta de ordinul 1 a sumelor achitate cu titlu de preţ, element care reprezintă obligaţia caracteristică a contractului, în privinţa reclamantei, aceasta a denunţat unilateral contractul şi a creat reclamantei prejudicii materiale şi morale.
Referitor la solicitarea de constatare a nulităţii clauzei prevăzută de art. 5 lit. a) din contractul nr. 134 din 12 februarie 2006, reclamanta precizează că părţile pot stabili clauze contractuale doar în limitele legii, iar ceea ce excede prevederilor legale este sancţionată cu nulitatea.
În ceea ce priveşte petitul ce vizează constatarea nulităţii filei CEC, reclamanta invocă faptul că părţile au nesocotit dispoziţiile imperative ale Legii nr. 59/1934 modificată prin Legea nr. 83/1994, precum şi a normelor Cadru B.N.R. nr. 7/1994, prin care se stabileşte că CEC-ul este un instrument de plată la vedere, utilizat de către titularii de conturi bancare cu privire la disponibilul existent în acele conturi, astfel că părţile au deturnat scopul filei CEC prin considerarea acesteia ca un instrument de garantare bancară şi nu de plată. Reclamanta învederează şi faptul că fila CEC a fost completată cu menţiunea la ordin, menţiune care nu se regăseşte printre cele prevăzute de art. 1 din Legea cec-ului şi de către o persoană neautorizată şi fără acordul prealabil al trăgătorului.
În final, reclamanta învederează, cu referire la ultimul petit, că fila CEC în baza căreia s-a făcut înregistrarea în C.I.P. nu este una validă, astfel că se impune anularea acestei înscrieri.
În drept, se invocă dispoziţiile art. 969 alin. (2), art. 1156, 1800 C. civ., dispoziţiile Legii nr. 59/1934 modificată prin Legea nr. 83/1994, Normele cadru B.N.R. nr. 7 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea la B.N.R. a Centralei Incidentelor de Plăţi.
Pârâta B.C. Braşov SA, Sucursala Judeţeană Maramureş, a formulat întâmpinare prin care învederează că anularea înscrierii din Fişierul naţional al persoanelor cu risc – F.N.P.R. a incidentului de plată produs cu fila CEC seria BH 30001564441, se poate face numai la cererea persoanei declarante (bancă) sau în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, precum şi faptul că nu se opune admiterii cererii reclamantului.
Pârâta SC H.S. SRL Sebeş, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea acţiunii reclamantei ca nefondată şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, motivând că solicitarea reclamantei de încetare a Contractului nr. 134 din 12 ianuarie 2006 este neîntemeiată deoarece contractul nr. 167 din 16 februarie 2006 se referă doar la acele contracte pe care reclamanta a încasat diferite sume de bani cu titlu de avans şi care totaliza suma de 140.000 EURO, aceasta neavând nici o influenţă asupra contractului nr. 134 din 12 ianuarie 2006, în care suma de bani achitată cu titlu de avans este de 500 EURO şi a fost plătită după data de 31 decembrie 2005.
Prin Sentinţa civilă nr. 1112/CA/2006 pronunţată în dosar nr. 1366/107/2006 de Tribunalul Alba s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta SC A.V. SRL Borşa împotriva pârâtelor SC H.S. SRL şi B.C.R., sucursala Borşa şi pe cale de consecinţă:
S-a constatat nulitatea clauzei cuprinse de art. 5 lit. a) din contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de garanţie nr. 134 din 12 ianuarie 2006, s-a dispus anularea filei CEC seria BH 30001564441 emis la data de 28 iulie 2006 de către B.C.R. Borşa şi s-a dispus anularea înscrierii în Fişierul naţional al persoanelor de risc (F.N.P.R.) a incidentului de plată produs cu fila CEC şi radierea societăţii reclamante din Centrala incidentelor de plăţi precum şi încetarea interdicţiei bancare.
Prin aceeaşi sentinţă s-au respins celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că, la data de 12 ianuarie 2006, între reclamantă, în calitate de vânzător şi pârâtă, în calitate de cumpărător, a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de garanţie nr. 134 din 12 ianuarie 2006, prin care reclamanta s-a obligat să livreze pârâtei lemn de lucru rezultat din exploatarea a 15.000 m.c., iar pârâta s-a obligat să plătească volumul de lemn de lucru livrat şi să achite furnizorului un avans, cu titlu de garanţie, de 500.000 Euro, exclusiv TVA, în echivalent în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, din care se va scădea contravaloarea lemnului, iar diferenţa rămasă se va restitui.
Conform contractului, marfa urma să fie livrată în tranşe lunare în volum de 1000 m.c. în intervalul de timp 2006. În cazul în care până la sfârşitul lunii furnizorul nu a livrat întreaga cantitate de marfă, el datorează penalităţi de întârziere de 0,3% pe zi de întârziere, calculate din valoarea lemnului rămas nelivrat.
În contract, s-a mai stipulat că pentru a garanta furnizarea lemnului şi, eventual, plata penalităţilor de întârziere şi a diferenţei de avans, reclamanta a predat pârâtei două cecuri cu seria BH 30001564442 şi, respectiv BH 30001564441, pe care nu au fost trecute suma şi data, astfel ca în cazul în care reclamanta nu îşi îndeplinea obligaţiile asumate, pârâta să le poată înainta băncii şi încasa.
Prin decizia nr. 25/ A din 15 iunie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, apelul declarat de pârâta SC H.S. SRL Sebeş împotriva Sentinţei civile nr. 1112/CA/2006 a Tribunalului Alba a fost admis şi în consecinţă schimbă, în parte, sentinţa atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind anularea filei CEC seria BH 30001564441 emis la 28 iulie 2006 de B.C.R. Borşa precum şi capătul de cerere privind anularea înscrierii în Fişierul naţional al persoanelor cu risc (F.N.P.R.) a incidentului de plată produs cu fila CEC menţionată precum şi radierea societăţii reclamante din Centrala incidentelor de plăţi şi încetarea interdicţiei bancare.
Menţine în rest sentinţa atacată.
Respinge apelul declarat de reclamanta SC A.V. SRL Borşa împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen, legal timbrat şi motivat reclamanta SC A.V. SRL BORŞA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând motivele din apel sub forma criticilor în recurs, susţinând, în esenţă, că:
1. a - instanţa de apel a interpretat în mod greşit dispoziţiile Legii nr. 54/1934 şi a normelor cadru nr. 7/1995 ale B.N.R. când a apreciat că posibilitatea anulării filei CEC era posibilă în contextul procedurii execuţionale cambiale.
b. - instanţa de apel a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 3 şi 29 din Legea nr. 59/1934 şi dispoziţiile de la pct. 2, 34, 35, 157 şi 158 din normele cadrul nr. 7/1994 ale B.N.R. precum şi prevederile art. 67, 68, 69 din Normele cadru nr. 7/1994 reţinând că la momentul emiterii CEC-ului exista provizionul corespunzător valorii şi că în cazul CEC-ului în alb numai semnătura trăgătorului era necesară, celelalte menţiuni putând fi completate când posesorul prezintă CEC-ul la plată.
c. - instanţa de apel a comis o eroare gravă respingând capătul de cerere privind anularea în F.N.P.R. a incidentului produs cu fila CEC seria BH nr. 300015664441 din 28 iulie 2007 precum şi radierea societăţii reclamante din Centrala incidentelor de plăţi şi încetarea interdicţiei bancare în contextul în care la 4 august 2007 această dispoziţie a rămas caducă prin împlinirea unui an de la data intrării în incidenţă de plată şi nelegală de vreme ce a vizat un CEC nevalid din punct de vedere juridic.
2. - Alte critici ale deciziei atacate se referă la respingerea propriului apel susţinând că;
a. - instanţa de apel a interpretat greşit prevederile art. 1 alin. (2) şi (3) din contractul nr. 167 din 16 februarie 2006, când afirmă că pentru executarea contractelor anterioare datei de 31 decembrie 2005 s-a plătit de pârâtă suma de 140.000 EURO şi că părţile au înţeles să anuleze numai contractele de până la data de 31 decembrie 2005.
b. – instanţa de apel a interpretat greşit restituirea sumei de 500.000 EURO în contul altei datorii către pârâtă rezultă din contractul nr. 3826/2004.
c. - instanţele au încălcat obligaţia de a avea un rol activ, prevăzut de art. 129 C. proc. civ., omiţând să invoce, din oficiu, excepţia nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 134/2006 pentru lipsa preţului vânzării din acest contract fiind, astfel, lipsit de obiect.
În consecinţă, recurenta-reclamantă, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat, în scris, modificarea, în tot, a deciziei atacate, admiterea apelului propriu şi respingerea apelului pârâtei-intimate.
Recursul este nefondat, pentru următoarele motive.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, rezultă că ambele instanţe, în mod corect şi judicios, au apreciat probatoriile administrate în speţă şi au pronunţat hotărâri temeinice şi legale care nu pot fi reformate prin recursul declarat de reclamantă.
Criticile formulate de recurenta-reclamantă împotriva deciziei atacate prin care s-a admis apelul pârâtei-intimate, grupate la pct. 1 a, b şi c sunt neîntemeiate.
Instanţa de apel a apreciat, în mod corect şi legal că anularea filei CEC nu se putea face decât în condiţiile formulării unei opoziţii la executare în contextul procedurii execuţionale cambiale în raport de dispoziţiile art. 54 – art. 55 din Legea nr. 59/1934 coroborat cu pct. 256 lit. a) din Normele cadru nr. 7/1994 a B.N.R., ceea ce în cauză nu s-a realizat.
Neîntemeiată este şi critica privind interpretarea greşită de instanţa de apel a dispoziţiilor art. 3, 29 din Legea nr. 59/1934 şi pct. 2, 34, 35, 157, 158 din Normele cadru nr. 7/1994 a B.N.R., precum şi a prevederilor de la pct. 67, 68 şi 69 alin. (2) din Normele cadru 7/1994 în condiţiile în care s-a apreciat că nu există obligaţia legală de a notifica debitoarea „să-şi alimenteze contul” la momentul utilizării CEC-ului.
Instanţa de Apel în mod corect a apreciat că reţinerea de către instanţa de fond a unei atare obligaţii în sarcina beneficiarei apelantei-pârâte SC H.S. SRL Sebeş este nelegală contrară textelor de lege, menţionate mai sus, care prezumă în sarcină trăgătorului existenţa provizionului la momentul emiterii cecului.
Instanţa de apel a interpretat, în mod judicios dispoziţiile legale, menţionate mai sus reţinând corect că dispoziţia instanţei de fond de anulare a filei CEC precum şi a înscrisurilor constatatoare a incidentului de plată ivit în lipsa acoperirii lui de către pârâtă s-a dovedit a fi nelegală motiv pentru care a fost înlăturată prin admiterea apelului pârâtei, în acest sens.
De asemenea şi criticile referitoare la respingerea propriului apel sunt neîntemeiate întrucât din examinarea actelor dosarului şi a actelor normative incidente cauzei rezultă că instanţa de apel, în mod judicios a apreciat apelul declarat de reclamantă, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, care nu poate fi reformată.
Criticile recurentei că instanţa de apel a interpretat greşit scopul plăţii sumei de 140.000 lei precum şi al restituirii sumei de 500.000 EURO sunt neîntemeiate ambele instanţe lămurind pe deplin şi în mod corect finalitatea reală şi juridică a acestor tranzacţii, efectuând o interpretare judicioasă a prevederilor art. 1 alin. (2) din contractul nr. 167 din 16 februarie 2006.
De asemenea, în critica referitoare la eroarea de judecată a instanţelor inferioare prin lipsa unui rol activ conform art. 129 C. proc. civ., omiţând să invoce din oficiu excepţia nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 134/2006 pe motiv că nu avea preţul stabilit, fiind lipsit astfel de obiect, este neîntemeiată.
Potrivit principiului „non omissa media” instanţa de apel a reţinut corect că nu era obligată să invoce, din oficiu, această excepţie în condiţiile, în care în întregul său, s-a aflat în discuţia părţilor prin cererea introductivă.
De altfel, în preambulul contractului nr. 134 din 12 ianuarie 2006 se face trimitere la contractul nr. 70/2006, care este un contract simplificat, care cuprinde calităţile şi preţurile materialului lemnos.
Ori, potrivit art. 60 C. com., raportat la art. 964 alin. (2) C. civ., vânzarea este valabilă dacă părţile, prin convenţie, au stabilit un mod prin care să determine preţul unitar pentru că preţul global este inserat expres.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.V. SRL BORŞA împotriva deciziei nr. 25/ A din 15 iunie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1471/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 1522/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
