ICCJ. Decizia nr. 1476/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1476/2008
Dosar nr. 11347/1/2007
Şedinţa publică din 16 aprilie 2008
La data de 7 octombrie 2003, reclamantele A.S.C. şi SC F.A. SA Timişoara au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A.I.E. SA să se constate nulitatea absolută a plasamentului de capital în sumă de 6.109.205.000 lei vechi efectuat de pârâtă la societatea reclamantă şi să se dispună totodată anularea majorării de capital intervenită la societatea reclamantă urmare acestui plasament.
În motivare, reclamantele au arătat că hotărârea de majorare a capitalului social al SC F.A. SA prin plasament primar privat de acţiuni de către investitorul sofisticat SC A.I.E. SA a fost anulată irevocabil prin sentinţa civilă nr. 1743 din 23 octombrie 2001 a Tribunalului Timiş, astfel că toate actele efectuate în temeiul ei sunt nule, respectiv plasamentul cât şi majorarea de capital intervenită urmare acestuia.
În cauză au formulat cereri de intervenţie în interes propriu SC H.P. SA şi SC M. AG Elveţia, care în calitate de acţionari ai SC F.A. SA, au solicitat, la rândul lor, constatarea nulităţii absolute a plasamentului de capital efectuat de pârâtă, cereri de intervenţie ce au fost admise în principiu de tribunal.
Prin sentinţa civilă nr. 318 din data de 29 martie 2005 Tribunalul Timiş, secţia comercială, a admis acţiunea introductivă formulată de reclamanta A.S.C. precum şi cererile de intervenţie în interes propriu şi în consecinţă a constatat nulitatea absolută a plasamentului de capital efectuat de pârâta SC A.I.E. SA Bucureşti la SC F.A. SA şi a dispus anularea majorării capitalului social cu suma de 6.109.385.000 lei.
Acţiunea formulată de reclamanta SC F.A. SA a fost respinsă potrivit art. 247 C. proc. civ. instanţa constatând că reclamanta a renunţat la însuşi dreptul pretins.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut din examinarea probatoriilor administrate că pârâta nu îndeplinea condiţiile prevăzute de lege pentru a fi calificată ca investitor sofisticat, iar pe de altă parte termenul de valabilitate a plasamentului astfel cum a fost avizat de C.N.V.M., de 20 zile, a fost cu mult depăşit, virarea banilor pentru plata acţiunilor făcându-se în perioada 26 - 30 octombrie 2000, după expirarea celor 20 zile prevăzute în avizul C.N.V.M. din 31 august 2000.
Totodată tribunalul a constatat că hotărârea A.G.E.A. din data de 31 mai 2000 de majorare a capitalului social al societăţii prin plasament privat, a fost anulată irevocabil de instanţă, ceea ce atrage nulitatea tuturor actelor subsecvente acesteia şi îndeplinite în temeiul ei, deci şi a plasamentului privat şi a majorării capitalului social în baza acestuia.
Excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă în apărare a fost respinsă de instanţă cu motivarea că litigiile anterioare dintre părţi soluţionate irevocabil, au vizat nulitatea avizului C.N.V.M. pentru alte cauze de nulitate decât cele invocate prin prezenta acţiune, care vizează întreaga operaţiune de majorare a capitalului social astfel cum a fost efectuată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta SC F.A. SA şi pârâta SC A.I.E. SA Bucureşti, apeluri ce au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 191/A din data de 23 noiembrie 2005.
Cu privire la apelul reclamantei SC F.A. SA, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 247 C. proc. civ. au fost corect aplicate de prima instanţă care a respins acţiunea în ce o priveşte urmare renunţării reclamantei la însuşi dreptul pretins.
În ce priveşte apelul pârâtei Curtea a confirmat ca legală şi temeinică sentinţa fondului sub aspectul situaţiei de fapt şi de drept reţinute „constatând că nu sunt motive de schimbare sau desfiinţare a acesteia".
În contra acestei decizii au declarat recurs, în termen legal atât reclamanta SC F.A. SA cât şi pârâta SC A.I.E. SA Bucureşti.
Recurenta - reclamantă a solicitat prin cerere de recurs, modificarea deciziei şi sentinţei pronunţată în cauză în sensul respingerii acţiunii reclamantei şi a cererilor de intervenţie în interes propriu formulate, susţinând în motivarea cererii sale că urmare renunţării sale la însăşi dreptul pretins, instanţele trebuiau să respingă acţiunea şi cererile de intervenţie, motivele de nulitate invocate nemaisubzistând.
Recurenta - pârâtă a solicitat prin cererea de recurs, modificare în tot a deciziei şi sentinţei pronunţate în cauză şi în rejudecare, respingerea acţiunii şi a cererilor de intervenţie în interes propriu formulate, reiterând în susţinerea recursului apărările formulate în faţa tribunalului cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a lipsei calităţii procesual active a intervenientelor şi a lipsei de interes.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 1198 din 15 martie 2007 respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC F.A. SA Timişoara şi pârâta SC A.I.E. SA Bucureşti, împotriva Deciziei nr. 191 din 23 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă reclamanta la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC M. AG Elveţia Sarmen.
Obligă pârâta la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC M. AG Elveţia Sarmen.
Împotriva acestei ultime hotărâri, la data de 20 decembrie 2007, pârâta SC A.I.E. SA Bucureşti a formulat contestaţie în anulare, în temeiul art. 318 teza finală C. proc. civ. susţinând în esenţă, că instanţa nu a analizat motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. privind critica că instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti substituindu-se C.N.V.M. prin faptul că ambele instanţe de fond şi de apel, apreciind asupra calităţii pârâtei „de investitor sofisticat".
În consecinţă, contestatoarea, în temeiul art. 318 C. proc. civ. solicită anularea hotărârii atacate şi rejudecarea recursului.
Intimata SC H.P. SA Timişoara a formulat întâmpinare invocând excepţiile de tardivitate şi inadmisibilitate a contestaţiei în evaluare, susţinând, în esenţă, că:
1. contestaţia în anulare este tardiv formulată în raport de prevederile art. 369 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu a fost introdusă în termenul de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărârea atacată.
2. contestaţia în anulare este inadmisibilă întrucât, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 318 teza a doua C. proc. civ. întrucât este inadmisibilă formularea unei contestaţii în anulare prin care să se invoce faptul că instanţa supremă ar fi omis din greşeală să se pronunţe cu privire la motive de recurs invocate tardiv respectiv motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ.
În consecinţă, intimata solicită în principal respingerea contestaţiei în anulare ca tardiv formulată, iar, în subsidiar, respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă.
Înalta Curte, analizând, va respinge excepţiile invocate de intimată, întrucât, din analiza acestora prin prisma motivelor invocate, a actelor de la dosar şi a dispoziţiilor legale incidente acestora, rezultă că contestaţia a fost formulată în termenul legal fiind şi admisibilă deoarece a fost formulată cu menţiunea că instanţa a omis din greşeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare a hotărârii, conform art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speţă, contestatoarea invocă faptul că instanţa a omis, din greşeală, să cerceteze motivul de recurs prevăzut de art. 309 pct. 4 C. proc. civ.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor contestaţiei şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de recurs invocate inclusiv asupra motivelor la care se referă contestatoarea dacă instanţa de apel avea dreptul să se pronunţe asupra calităţii de investitor sofisticat al recurentei.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, va respinge excepţiile de tardivitate şi inadmisibilitate şi contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, excepţiile de tardivitate şi inadmisibilitate a contestaţiei în anulare.
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de SC A.I.E. SA Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 1198 din 15 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casţie şi Justiţie, secţia comercială
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1474/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2008/2008. Comercial → |
|---|
