ICCJ. Decizia nr. 1409/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1409/2008
Dosar nr. 9488/105/2006
Şedinţa publică din 9 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta SC L. SA Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC O. SRL Ploieşti, solicitând instanţei de judecată să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 83.641,77 ron, reprezentând preţ neachitat şi a sumei de 51.253,07 ron cu titlu de penalităţi de întârziere aferente perioadei 13 septembrie 2005 – 1 noiembrie 2006, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în temeiul contractului de vânzare - cumpărare cu livrare succesivă şi a comenzilor efectuate de pârâta i-a livrat acesteia marfă în valoare totală de 242.515,83 lei. Pentru plata acesteia a emis facturi fiscale, iar pârâta a emis 3 file CEC, care în momentul introducerii lor în bancă pentru decontare au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibile.
La data de 18 ianuarie 2006 s-a încheiat protocolul prin care SC A.G. SRL Ploieşti şi SC S.P. SRL Brăila s-au obligat să achite debitul restituit către SC O. SRL Ploieşti în sumă de 91.091,54 lei. Din suma datorată s-a compensat la data încheierii protocolului numai suma de 7.449,77 lei, rămânând de achitat diferenţa de 83,641,77 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în temeiul protocolului încheiat la data de 18 ianuarie 2006, potrivit căruia suma datorată va fi achitată de SC S.P. SRL Brăila şi SC A.G. SA şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neefectuarea producerii prealabile a concilierii directe (art. 7201 C. proc. civ.).
Prin sentinţa nr. 363 din 14 martie 2007, Tribunalul Prahova a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi a respins acţiunea reclamantei, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Tribunalul Prahova a apreciat că este neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, deoarece la dosar se află dovada convocării pârâtei la conciliere directă, fiind respectate de către reclamantă dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei prima instanţa a constatat că reclamanta a încheiat cu SC S.P. SRL Brăila şi SC A.G. SA, protocolul din 18 ianuarie 2006, prin care aceste două societăţi s-au obligat să achite datoria pe care pârâta SC O. SRL Ploieşti o avea faţă de reclamantă în valoare de 91.091,54 lei, protocolul fiind semnat de reprezentanţii legali ai reclamantei.
Tribunalul Prahova, a înlăturat susţinerile pârâtei, privind aplicarea prevederilor art. 1132 C. civ., în baza căruia respectivul protocol ar reprezenta o delegaţie imperfectă, vechiul debitor nefiind descărcat de obligaţia de plată către reclamanta creditoare, deoarece delegaţia este convenţia prin care un debitor aduce creditorului său angajamentul unui al doilea debitor, alături de el sau în locul lui, în speţă convenţia cuprinsă în protocolul din 2006 reprezentând angajamentul celor doi noi debitori faţă de reclamanta debitoare de a achita datoria pârâtei, convenţia fiind semnată de reprezentanţii reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC L. SA Bucureşti, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reluând argumentele pentru care a solicitat admiterea acţiunii la instanţa de fond, în sensul că în mod greşit s-a considerat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1132 C. civ., potrivit căruia „delegaţia prin care un debitor dă creditorului un alt debitor ce se obligă către dânsul nu operează novaţiunea, dacă creditorul nu a declarat expres că descarcă pe debitorul ce a făcut delegaţia".
Apelanta a susţinut că în cuprinsul protocolului din 18 ianuarie 2006 nu s-a prevăzut declaraţia sa expresă cum că descarcă pârâta debitoare de obligaţia de plată, fiind deci o delegaţie imperfectă, mai ales că renunţarea la un drept nu se prezumă. S-a arătat că prin încheierea respectivului protocol nu s-a urmărit o novaţie, ci o garantare a încasării unui debit, un drept al apelantei asupra căruia prima instanţă în mod greşit a considerat că aceasta ar fi renunţat.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 144 din 4 iulie 2007 respinge, ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC L. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 363 din 14 martie 2007, pronunţată de Tribunalul Prahova.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat, reclamanta SC L. SA criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate invocând ca motive de recurs prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, prin reiterarea motivelor din apel sub forma criticilor în recurs, că ambele instanţe în mod greşit au apreciat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1132 C. civ. întrucât protocolul nu cuprinde nicio referire a creditorului de a descărca de obligaţia de plată pe debitorul principal astfel că nu poate opera novaţiunea.
În consecinţă, recurenta - reclamantă, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris.
Recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Din examinarea actelor de la dosar, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că, în mod corect şi judicios ambele instanţe au interpretat actul juridic dedus judecăţii pronunţând hotărâri temeinice şi legale care nu pot fi reformate prin recursul de faţă.
Criticile formulate de recurentă invederând că ambele instanţe au interpretat greşit protocolul din 18 ianuarie 2006 şi că în speţă pârâta, ca debitor iniţial nu este descărcată de obligaţie, sunt neîntemeiate.
În mod corect ambele instanţe au reţinut că protocolul din 18 ianuarie 2006 încheiat între recurenta - reclamantă şi cele două societăţi comerciale care au preluat datoria de 91.091,54 lei a SC O. SRL către reclamantă, are caracterul unei delegaţii perfecte.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC L. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 144 din 4 iulie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1407/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1411/2008. Comercial → |
|---|
