ICCJ. Decizia nr. 1411/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1411/2008
Dosar nr. 240/39/2007
Şedinţa publică din 9 aprilie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă;
Reclamantul S.S. a solicitat constatarea nulităţii absolute a licitaţiilor organizate în octombrie şi decembrie 2005 de către pârâta SC M. SA Suceava şi a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate în urma acestor licitaţii.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că administratorul şi Consiliul de administraţie al SC M. SA Suceava au organizat, în mod fraudulos două licitaţii în octombrie şi decembrie 2005 pentru vânzarea unor active imobile, cămin, magazin şi teren aferent, proprietatea societăţii, fără a obţine aprobarea adunării generale extraordinare încălcându-se dispoziţiile art. 112 şi art. 150 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Întrucât bunurile imobile ce au făcut obiectul licitaţiilor şi a celor două contracte de vânzare - cumpărare depăşesc valoarea de 800.000 mii lei, contactele sunt lovite de nulitate absolută.
Tribunalul Suceava, prin sentinţa civilă nr. 2758 din 12 octombrie 2006, a respins ca nefondată acţiunea reclamantei reţinând că, potrivit art. 146 din Legea nr. 31/1990, în prezent abrogat, administratorii pot înstrăina până la ½ din valoarea contabilă a activelor astfel că vânzarea la licitaţie a fost legală.
În apelul reclamantei, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat acest apel.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că nu se aplică în cauză art. 150 din Legea nr. 31/1990 că art. 146 din aceeaşi lege a fost respectat deoarece valoarea activelor vândute era sub ½ din valoarea contabilă.
Celelalte motive de apel au fost respinse ca încălcând dispoziţiile art. 292 alin. (1) C. proc. civ. ele nefiind invocate ca apărări la fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ.
Se susţine că, prin hotărârea A.G.A. din 26 aprilie 2005 s-a aprobat valorificarea activelor neperformante neproductive sau conexe procesului de producţie şi nu vânzarea de imobile – terenuri şi clădiri.
Cum nu a existat o hotărâre A.G.A. extraordinară care să aprobe reducerea capitalului social rezultă că procesele - verbale de licitaţie din 17 noiembrie 2005 şi din 29 decembrie 2005, cât şi contractele de vânzare din 19 decembrie 2005 şi din 25 ianuarie 2006 sunt lovite de nulitate absolută.
Recurenta mai arată că vânzarea de terenuri nu putea fi efectuată fără acordul A.V.A.S. întrucât acţiunile cumpărate de societate nu fuseseră achitate integral fiind sub gaj.
Se consideră că a fost aplicat greşit art. 146 din Legea nr. 31/1990 acesta nefiind aplicabil în speţă.
Recurenta susţine că administratorul poate înstrăina bunuri din patrimoniul societăţii a căror valoare nu depăşeşte jumătate din valoarea contabilă dar nu din capitalul social, aceasta putându-se face numai cu aprobarea A.G.E.A., în condiţiile art. 115 din Legea nr. 31/1990.
Şi art. 26 alin. (4) şi art. 322 din OUG nr. 88/1997 cât şi art. 207 din Legea nr. 31/1990 se consideră că au fost încălcate prin încheierea contractelor numai de către administrator.
Fiind o reducere de capital social, hotărârea trebuia luată de o A.G.E.A. conform art. 113 lit. g) din Legea nr. 31/1990.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 150 din Legea nr. 31/1990 iar instanţele au stabilit corect că acest text nu este aplicabil în speţă el referindu-se la ipoteza în care administratorul, în nume propriu, înstrăinează sau dobândeşte bunuri către sau de la societate, având o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete.
Instanţele au aplicat dispoziţiile art. 146 din Legea nr. 31/1990 care prevede că administratorii pot înstrăina active, fără aprobarea A.G.A., dacă acestea nu depăşesc jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii.
În ceea ce priveşte critica referitoare la confuzia între valorificarea activelor neperformante şi vânzarea de imobile terenuri sau clădiri, se constată că nu există nicio confuzie, deoarece un activ neperformant poate include şi terenuri sau construcţii. Esenţial este că activele imobilizate sunt transformate prin vânzare în lichidităţi necesare funcţionării societăţii susţinând performanţele acesteia şi nu rămânând imobilizate şi neperformante.
Textul art. 146 din Legea nr. 31/1990 se referă la active şi vânzările în litigiu nu au depăşit jumătate din valoarea contabilă a activelor.
Nefiind necesară aprobarea A.G.A. nu se mai analizează motivele referitoare la ce fel de adunare era competentă, A.G.A. ordinară sau extraordinară.
De altfel, instanţa de apel a reţinut corect că reclamantul face apărări pe care nu le-a folosit la fond încălcând dispoziţiile art. 292 C. proc. civ.
Nu au fost încălcate nici dispoziţiile art. 26 alin. (4) şi art. 322 din OUG nr. 88/1997 pentru motivele deja menţionate.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.S. împotriva Deciziei nr. 68 din 2 martie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1409/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1418/2008. Comercial → |
|---|
