ICCJ. Decizia nr. 1483/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1483/2008
Dosar nr. 166/118/2006
Şedinţa publică din 6 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC I. SA a chemat în judecată pe pârâta SC M.E. SRL cu sediul în Medgidia şi a solicitat evacuarea pârâtei şi obligarea acesteia să ridice construcţia provizorie amplasată pe terenul pentru care contractul de închiriere a expirat.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 406 din 23 ianuarie 2007, a admis acţiunea şi a dispus evacuarea pârâtei de pe suprafaţa de teren de 184,2 mp cu consecinţa ridicării construcţiei provizorii şi a obligat-o la 318,30 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin contractul de închiriere 4236 din 17 noiembrie 2005, părţile au convenit la închirierea suprafeţei de 184,2 mp teren, cu termen la 31 decembrie 2005, prelungit până la data de 30 iunie 2006 astfel că pârâta are îndatorirea să predea reclamantei bunul închiriat în starea în care a fost la momentul încheierii contractului.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 93/ com din 12 aprilie 2007, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, considerând că tacita relocaţiune nu a operat, cât timp reclamanta a notificat chiriaşului concediul folosinţei bunului, iar ridicarea construcţiei provizorii a fost expres prevăzută în contract.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs fără a preciza temeiul în baza căruia critică Decizia atacată.
Recurenta susţine că instanţa de apel a încălcat principiile oralităţii, contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, refuzând amânarea cauzei deşi apărătorul său nu s-a prezentat din motive medicale dovedite.
Mai susţine recurenta că acţiunea în evacuare este inadmisibilă când este vorba de suprafeţe de teren; atât timp cât contractul de închiriere nu mai există, proprietarul are numai calea acţiunii în revendicare.
O altă critică pe care recurenta înţelege să o aducă deciziei curţii de apel, este aceea privind prelungirea tacită a contractului de închiriere prin acceptarea de către proprietar a chiriei, situaţie în care nu putea cere evacuarea.
Pe de altă parte, construcţiile executate nu au caracter provizoriu fiind realizate pe platforme betonate cu grinzi, pereţi şi plafoane finisate cu gresie şi marmură.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Prevederile art. 156 C. proc. civ., stabilesc dreptul instanţei de a acorda un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, iar dacă refuză amânarea va amâna pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
Amânând pronunţarea până la data de 12 aprilie 2007, instanţa de apel a respectat prevederile legale privind dreptul la apărare.
Principiul oralităţii statuează asupra dezbaterilor verbale a pricinilor, fără însă a interzice, când părţile lipsesc, judecata asupra actelor de la dosar.
Prin apelul declarat, pârâta, fără a aduce noi dovezi, şi-a manifestat aceeaşi atitudine (apărări şi excepţii) pe care a avut-o şi în faţa instanţei de fond, aşa încât oralitatea ca modalitate de verificare a legalităţii, temeiniciei şi transparenţei întregii proceduri judiciare, nu-şi mai regăsesc scopul, în condiţiile în care partea care o invocă a lipsit.
În privinţa contradictorialităţii procesului civil, acesta constă în dreptul părţilor aflate pe poziţii cu interese contrare, de a propune şi administra probe şi de a pune concluzii în legătură cu problemele de fapt şi de drept care interesează dezlegarea pricinii.
Cererea adresată instanţei de apel nu a arătat alte situaţii de fapt sau de drept şi nici nu a arătat alte dovezi pe care aceasta se sprijină, pentru a considera insuficiente dezbaterile fondului. Excepţia de inadmisibilitate a acţiunii în evacuare este inacceptabilă. Prevederile art. 1431 C. civ., stabilesc obligaţia locatarului să restituie lucrul în starea în care l-a primit la sfârşitul locaţiunii.
Singurul titlu pe care chiriaşul îl poate opune chiar şi proprietarului este contractul de închiriere. Dacă nu-şi mai produce efectele din cauza ajungerii la termen sau anunţării concediului contractului, locatarul nu devine decât un detentor precar împotriva căruia este suficientă acţiunea în evacuare. Alternativa acţiunii în revendicare, pentru compararea titlurilor pretinşilor proprietari, sau a acţiunii în evacuare, împotriva uzurpatorului, o are însă numai reclamantul.
Nu subzistă nici critica, contradictorie de altfel, întemeiată pe greşita interpretare a tacitei relocaţiuni. În condiţiile în care contractul cu termen determinat s-a prelungit tacit, prin folosinţa de către chiriaş a lucrului şi primirea de către proprietar a preţului intervine tacita relocaţiune, care însă încetează odată cu notificarea concediului [(art. 1436 alin. (2) C. civ)]. Reclamanta prin adresa 2650 din 26 iulie 2006 a anunţat concediul contractului cu obligaţia pârâtei de a restitui terenul „în starea corespunzătoare în care l-a primit, adică liber".
Indiferent de caracterul definitiv sau provizoriu a construcţiilor edificate pe terenul închiriat, obligaţia chiriaşului era, conform art. 10 lit. e) din contract, să restituie terenul liber, astfel încât în sarcina acestuia incumbă toate celelalte îndatoriri privind eliberarea suprafeţei de teren de 184,2 mp.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei civile 93/ com din 12 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC M.E. SRL Medgidia împotriva deciziei nr. 93 din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios-administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1481/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1488/2008. Comercial → |
|---|
