ICCJ. Decizia nr. 1496/2008. Comercial. Rezoluţiune contract. Recurs



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 1496/2008

Dosar nr. 669/3/2002

Şedinţa publică de la 6 mai 2008

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 5220 din 17 aprilie 2007 a admis în parte acţiunea formulată de A.V.A.S. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC F.E. SRL Bucureşti şi a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 1996. De asemenea, a obligat pârâta la plata următoarelor sume:

- 239.577,24 lei, reprezentând dobânzi aferente ratelor 1-16 calculate până la 30 septembrie 2006, precum şi dobânzile conform art. 4 lit. b) alin. (2) din contract, calculate în continuare până la data rămânerii irevocabile a hotărârii;

- 2.440.757,4 lei, reprezentând penalităţi aferente ratelor 1-16 calculate până la 30 septembrie 2006, precum şi penalităţile conform art. 4 lit. b) alin. (5) din contract, calculate în continuare până la data rămânerii irevocabile a hotărârii;

- 125.000 lei, reprezentând penalităţi pentru neefectuarea investiţiilor conform art. 7.5 din contract;

- 10.225,4 lei, reprezentând dividende încasate de pârâtă pe perioada de derulare a contractului.

Au fost respinse restul pretenţiilor, adică suma de 450.000 lei, prejudicii cauzate societăţii privatizate SC M. SA respectiv contravaloarea investiţiilor neefectuate, reţinându-se că atât timp cât reclamanta a solicitat rezoluţiunea contractului, nu mai este îndreptăţită să solicite executarea prin echivalent.

A fost respinsă şi cererea pentru plata sumei de 611.267,70 lei, prejudiciu pretins de A.V.A.S. constând în diferenţa de valoare a acţiunilor, conform calculului expertizei contabile.

Instanţa a reţinut că reclamanta nu a dovedit legătura de cauzalitate dintre prejudiciul prevăzut prin expertiza contabilă şi neexecutarea contractului de către pârâtă. Nu se poate susţine că, dacă reclamanta ar fi păstrat pachetul de acţiuni vândut pârâtei, l-ar fi putut înstrăina altei persoane cu o valoare mai mare, mai ales că acţiunile vândute în speţă, reprezentau 7,1344% din capitalul social.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel susţinând că respingerea capetelor de cerere privind sumele de 450.000 lei şi 611.267,70 lei este criticabilă.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 447 din 18 octombrie 2007, a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:

- greşit s-au respins pretenţiile privind suma de 450.000 lei, prejudicii cauzate prin privatizarea SC M. SA, precum şi plata sumei de 611.267,70 lei, prejudicii produse prin diferenţa de valoare a acţiunilor pârâtei care nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate.

Recursul este nefondat şi urmează să fie respins pentru următoarele motive:

Instanţa de apel, sub aspect procedural, a reţinut întemeiat că pretenţiile privind cele două capete de cerere, 450.000 lei prejudicii cauzate prin neefectuarea investiţiilor şi 611.267,70 lei prejudicii prin scăderea acţiunilor vândute pârâtei, nu se încadrează în ipoteza art. 132 alin. (2) pct. 2, nefiind o majorare de acţiune, întrucât nu au fost formulate capete de cerere privind asemenea pretenţii.

În adevăr, potrivit art. 112 pct. 3 C. proc. civ., în cererea de chemare în judecată trebuie să se cuprindă obiectul cererii şi valoarea, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă.

Deşi, este neîndoios că reclamantul putea să facă o determinare valorică a pretenţiilor şi să prevadă valoarea daunelor, a cerut generic „alte prejudicii”, astfel că, la precizarea pretenţiilor după expertiza dispusă în cauză, cererea reclamantei întemeiat a fost reţinută de instanţa de apel ca fiind o pretenţie nouă, cu încălcarea normelor procedurale menţionate.

Instanţa de apel, a făcut, însă şi o analiză pe fond a susţinerilor reclamantei şi a reţinut justificat că fără temei s-au formulat în cadrul aceleaşi acţiuni, o cerere pentru rezoluţiunea contractului şi o cerere pentru daune de neexecutare, cereri care se exclud.

Pe de altă parte prejudiciile invocate, scăderea în valoare a acţiunilor, nu sunt dovedite, daunele nefiind certe şi produse în patrimoniul reclamantei.

Aşa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva Deciziei nr. 447 din 18 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat .

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2008.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1496/2008. Comercial. Rezoluţiune contract. Recurs