ICCJ. Decizia nr. 1501/2008. Comercial. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 1501/2008

Dosar nr. 5495/1/2007

Şedinţa publică de la 6 mai 2008

Asupra contestaţiei în anulare de faţă:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta A.V.A.B. a chemat în judecată pe pârâta SIF M. SA solicitând obligarea ei la plata sumei de 45.219.890.444,22 lei reprezentând creanţa preluată de la Bancorex conform contractului de cesiune din 7 iulie 1999.

Curtea de Apel Bacău, prin sentinţa civilă nr. 160 din 30 noiembrie 2003, a respins acţiunea, considerând că nulitatea biletelor la ordin ca urmare a absenţei formei prescrisă de lege nu poate fi acoperită convenţional de către părţile raportului cambial şi nici unilateral de una dintre ele şi nu se poate pretinde producerea unei conversiuni a actelor juridice.

Prin Decizia 4497 din 5 octombrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul reclamantei, a modificat sentinţa atacată şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1.980.000 dolari SUA în echivalentul monedei naţionale.

Instanţa de recurs a reţinut că, reclamanta a preluat creanţa neperformantă acordată de Bancorex debitoarei SC S.E. SRL Bacău, garantată de debitor prin emiterea unor bilete la ordin avalizate de F.P.P. M., actualmente SIF M. SA. Biletele la ordin avalizate de autoarea pârâtei nu mai produc efectele cambiale, dar operează fidejusiunea.

Contestaţia în anulare formulată de pârâtă, împotriva deciziei astfel pronunţate a fost respinsă prin Decizia nr. 553 din 6 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, considerându-se că pârâta intimată nu poate invoca omisiunea cercetării unui motiv de recurs, pentru că numai recurenta poate justifica un interes şi un prejudiciu prin omisiunea instanţei de a analiza vreunul dintre motivele de casare.

Revizuirea formulată de pârâta intimată împotriva aceleiaşi decizii pronunţate în calea de atac a recursului, a fost respinsă prin Decizia nr. 553 din 6 februarie 2007, considerându-se că, motivele invocate (art. 322 pct. 3 C. proc. civ. - obiectul pricinii nu se află în fiinţă - şi art. 322 pct. 7 - hotărâri potrivnice) nu sunt întemeiate; obiectul pricinii este o sumă de bani a cărui existenţă poate fi înlocuită cu plata în bani, iar acţiunea în constatarea nulităţii biletelor la ordin şi exonerarea de plata obligaţiei rezultată dintr-un raport cambial nu se confundă cu acţiunea privind obligarea la plată a fidejusiunii.

Prin contestaţia în anulare formulată la 4 iunie 2007, pârâta intimată SIF M. SA, a solicitat anularea Deciziei nr. 4492 din 27 noiembrie 2005 susţinând încălcarea prevederilor de ordine publică privind competenţa materială.

Contestatoarea susţine că instanţa de fond a soluţionat pricina pe excepţia inadmisibilităţii conversiunii obligaţiei rezultată dintr-un raport cambial iar instanţa de recurs s-a pronunţat asupra fondului fără a observa că judecata la instanţa de fond a avut în vedere numai excepţia.

Contestatoarea mai susţine că Decizia nr. 553 din 6 februarie 2007 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 4497 din 27 aprilie 2005 a aceleiaşi instanţe, nu a analizat unul dintre motivele invocate: încălcarea competenţei materiale a instanţei.

Contestaţia în anulare urmează a fi respinsă pentru considerentele ce se vor expune.

Dispoziţiile art. 321 C. proc. civ. închid calea unei noi contestaţii în anulare pentru motive ce au existat la data celei dintâi, iar prin contestaţia în anulare formulată la 22 iunie 2006, contestatoarea a invocat atât prevederile art. 317 pct. 1 alin. (2) cât şi pe cele ale art. 318 C. proc. civ.

Este adevărat că instanţa ce a soluţionat contestaţia în anulare nu a analizat şi necompetenţa materială a instanţei, aceasta a soluţionat recursul, determinată de lipsa argumentelor expuse de contestatoare în motivarea ulterioară a cererii. Astfel, la fila 14 a Dosarului nr. 10199/1/2006 al instanţei supreme, contestatoarea invocă omisiunea instanţei de a observa pronunţarea numai asupra excepţiei la instanţa de fond, caracterizând astfel temeiul juridic al cererii ca fiind art. 318 teza a II-a C. proc. civ.

Contestatoarea încearcă însă speculativ inacceptabil, abuzând de drepturile procesuale, să inducă în eroare asupra chestiunii excepţiilor de procedură sau a celor de fond, dar şi asupra analizei hotărârii judecătoreşti pronunţată de către instanţa de fond.

Prin Decizia nr. 160 din 30 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bacău respinge ca nefondată acţiunea, motivând care sunt condiţiile de fond pentru acceptarea la plată a avalului, ignorând însă jurisprudenţa constantă relativă la conversiunea actelor juridice dar şi prevederile art. 978 şi 1652 C. civ. şi art. 42 şi 46 C. com., iar instanţa de recurs a reformat hotărârea potrivit competenţelor sale determinate de lege.

Confuzia contestatoarei este şi relativă la interpretarea prevederilor art. 317 pct. 1 alin. (2) cpc, motiv de contestaţie ce priveşte numai necompetenţa absolută.

Necompetenţa este situaţia în care se află o instanţă judecătorească care este sesizată cu o pricină civilă pe care nu are capacitatea de a judeca, iar prevederile art. 159 C. proc. civ. reglementează imperativ cele trei situaţii care atrag necompetenţa de ordine publică (când pricina nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti sau este de competenţa unei instanţe de alt grad sau a unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura)

Aşa fiind, instanţa va respinge ca nefondată contestaţia în anulare declarată împotriva Deciziei nr. 4497 din 27 noiembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SIF M. SA Bacău împotriva Deciziei nr. 4497 din 5 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2008.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1501/2008. Comercial. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs