ICCJ. Decizia nr. 1500/2008. Comercial. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1500/2008
Dosar nr. 4001/1/2007
Şedinţa publică de la 6 mai 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 700 din 23 iunie 2005 pronunţată în Dosarul nr. 10/2005 al Tribunalului Comercial Mureş s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C.P. SA Târgu Mureş împotriva pârâtei SC S. SA Târgu Mureş având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 2.429.520.614 lei reprezentând diferenţă preţ neachitat din contravaloarea lucrărilor de investiţii efectuate.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că între părţi s-a încheiat contractul de subantrepriză de lucrări, în temeiul căruia reclamanta subantreprenor a executat îmbrăcăminţi asfaltice la investiţia „modernizată str. X”, în favoarea investitorului Primăria Municipiului Târgu Mureş. Că, pretenţiile subantreprenorului nu sunt întemeiate întrucât depăşesc valorile alocate de beneficiar, stabilite prin contractul de execuţie încheiat între acesta şi pârâtă, în calitate de antreprenor general.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis prin Decizia nr. 4 din 23 ianuarie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 2758/2005 al Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, iar hotărârea atacată schimbată în tot în sensul admiterii acţiunii reclamantei şi obligării pârâtei la plata sumei de 2.429.520.614 lei (vechi) cu titlu de debit şi penalităţi de întârziere în cuantum de 0,15 % începând cu data de 2 aprilie 2003 şi până la achitarea integrală a debitului, precum şi restituirea sumei reţinute cu titlu de garanţie de bună execuţie în sumă de 7% din valoarea contractului, cu 7.242 lei cheltuieli de judecată în primă instanţă şi 2.914,6 lei în apel.
Împotriva deciziei instanţei de apel, pârâta, antreprenor general, a declarat recurs susţinând, în principal, că suma pretinsă de subantreprenor nu este datorată întrucât depăşeşte plafonul valoric al lucrărilor stabilite în contractul de antrepriză. Faptul acceptării facturii subantreprenorului şi plata parţială, nu reprezintă recunoaşterea debitului.
S-a mai susţinut lipsa unui proces verbal de recepţie cantitativă şi calitativă a lucrărilor.
Cu Decizia nr. 3976 din 6 decembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins recursul pârâtei ca nefondat.
În esenţă, instanţa de recurs a reţinut că refuzul plăţii lucrărilor de către antreprenorul general este neîntemeiat faţă de recepţionarea şi acceptarea lucrărilor prin procesul verbal de recepţie finală din 21 decembrie 2004, fără obiecţiuni cantitative şi calitative şi, ca urmare, beneficiarul lucrărilor a achitat preţul acestora către antreprenorul general, astfel că la rândul său, acesta avea obligaţia achitării preţului către reclamanta, subantreprenor.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC S. SA a declarat la 25 aprilie 2007 contestaţie în anulare invocând drept temei art. 317-321 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea deciziei instanţei de recurs şi în rejudecare să fie admis recursul împotriva Deciziei nr. 4 din 25 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, modificarea acestei hotărâri şi respingerii apelului reclamantei, cu menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii primei instanţe, de respingere a cererii.
Contestatoarea a susţinut că instanţa de recurs nu a analizat toate motivele invocate, ci a făcut o motivare succintă şi neconvingătoare. Nu a răspuns susţinerilor potrivit cărora subantreprenorul nu este îndreptăţit la plata lucrărilor care depăşesc contravaloarea lucrărilor din contractul de antrepriză.
Contestaţia în anulare, întemeiată pe art. 318 alin. (1), teza a II-a, C. proc. civ. este nefondată.
Litigiul în cauză priveşte refuzul antreprenorului general de a achita subantreprenorului preţul lucrărilor, motivat de depăşirea valorii acestora faţă de sumele contractate.
Instanţa de recurs, pe baza probelor dosarului, a răspuns la criticile recurentei pârâte împotriva hotărârii instanţei de apel, prin care s-a reţinut ca întemeiată cererea privind plata lucrărilor.
Prin decizia atacată, instanţa de control judiciar, analizând probele dosarului a respins criticile pârâtei, reţinând problema esenţială, şi anume că, atât timp cât lucrările subantreprenorului reclamant au fost acceptate de beneficiarul investiţiei, prin procesul verbal de recepţie şi au fost achitate de acesta, refuzul pârâtei, antreprenor general pentru plata către subantreprenor, partener contractul, este fără temei.
Nu este întemeiată contestaţia în anulare pe motiv că instanţa de recurs nu a răspuns fiecărui argument al recurentei în dezvoltarea motivelor de recurs.
Se reţine că instanţa de recurs, grupând criticile recurentei, a răspuns motivelor invocate printr-un raţionament global, esenţial, ce a dezlegat pricina.
Aşa fiind, contestaţia în anulare urmează să fie respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC S. SA Târgu-Mureş împotriva Deciziei nr. 3976 din 6 decembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1499/2008. Comercial. Reziliere contract.... | ICCJ. Decizia nr. 1501/2008. Comercial. Pretenţii. Contestaţie... → |
|---|
