ICCJ. Decizia nr. 1502/2008. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1502/2008
Dosar nr. 9802/1/2007
Şedinţa publică de la 6 mai 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 17 mai 2006 reclamantul C.V.M. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA Timişoara pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. a SC M. SA din 11 aprilie 2006.
Prin sentinţa civilă nr. 113 din 23 iunie 2006, Tribunalul Timiş a respins acţiunea reclamantului, cu cheltuieli de judecată de 700 lei.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 6 din 15 ianuarie 2007, a admis apelul reclamantului, a schimbat sentinţa civilă de mai sus, în sensul că a admis acţiunea şi a constatat nulitatea hotărârii A.G.E.A. din 11 aprilie 2006, obligând pe pârâtă la 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 3213 din 18 octombrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul pârâtei, a modificat decizia de mai sus, în sensul că a constatat nulitatea apelului declarat de reclamant, care nu poartă semnătura apelantului, fiind semnat de avocat, iar împuternicirea avocaţială nefiind semnată de reclamant.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, reclamantul a formulat contestaţie în anulare, potrivit art. 317 şi 318 C. proc. civ., arătând că din eroare instanţa de recurs a anulat apelul său, fără a pune în discuţia părţilor lipsa semnăturii sale.
În legătură cu contestaţia în anulare de faţă se reţin următoarele:
Potrivit prevederilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmăreşte anularea unei hotărâri definitive dacă la pronunţarea ei nu s-au observat neregularităţile actelor de procedură ori dacă soluţia este rezultatul unei erori materiale evidente (art. 317 şi 318 C. proc. civ.).
Prevederea cuprinsă în art. 318 C. proc. civ., potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greşeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cu respingerea greşită a unui recurs tardiv, anularea greşită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate şi altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, greşelile instanţei de recurs care pot deschide calea contestaţiei în anulare sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
În cazul în care contestaţia în anulare priveşte şi omisiunea examinării unui motiv de recurs, aceasta nu înseamnă că pot fi repuse în discuţie pe această cale motive de casare care au format obiect de preocupare pentru instanţe de recurs, chiar dacă soluţia pronunţată ar fi rezultatul unei greşite aprecieri a probelor sau a aplicării legii.
Astfel, contestaţia în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar şi greşite, date în recurs, întrucât instanţa este ţinută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege şi nu poate să examineze justeţea soluţiei pronunţate.
Cu alte cuvinte, chiar dacă petiţionara consideră că prin soluţia la care s-a oprit instanţa de recurs ar cuprinde greşeli de judecată pe fond, acestea nu pot fi corectate pe această cale procesuală, a contestaţiei în anulare, care este o cale de retractare şi nu de reformare a soluţiei atacate.
În speţă, contestatorul consideră că instanţa de recurs a fost în eroare când i-a anulat apelul pentru lipsa semnăturii potrivit art. 287 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., fără să pună în discuţia părţilor această chestiune.
Este de reţinut că, practic contestatorul invocă o greşală de judecată a recursului, care nu poate fi corectată pe această cale procedurală, în raport de prevederile legale menţionate.
Iar pe de altă parte, se constată că excepţia lipsei semnăturii reclamantului apelant a fost invocată şi discutată la dezbaterea publică a recursului formulat de pârâtă, aşa cum se menţionează şi în practicaua deciziei civile atacate prin contestaţia de faţă.
În consecinţă nefiind întrunite condiţiile legale prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare formulată de reclamant va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.V.M. împotriva Deciziei nr. 3213 din 18 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1501/2008. Comercial. Pretenţii. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1562/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
