ICCJ. Decizia nr. 1557/2008. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1557/2008
Dosar nr. 23431/3/2005
Şedinţa publică de la 8 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanţii au chemat în judecată pe pârâta SC U. SA Bucureşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea pronunţată, să se dispună anularea hotărârii A.G.O.A. din 28 aprilie 2005, efectuarea menţiunilor în registrul comerţului şi publicarea în M. Of. a hotărârii.
Prin sentinţa nr. 2751 din 1 martie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a anulat cererea reclamanţilor B.F., M.H., M.A., SC A.C. SRL Bucureşti, SC A.S. SRL Cluj Napoca, SC A.M. SA Cluj Napoca, R.I., C.I., T.G. şi V.T., pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant a avocatului care a semnat cererea de chemare în judecată. Prin aceiaşi sentinţă, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei D.E.V. şi a respins acţiunea acesteia, a admis acţiunea reclamanţilor V.M., C.G., A.M., P.M., M.N., C.V., S.A., C.D.E., G.E., M.A., C.E., N.A., C.M. şi C.B., a anulat hotărârea A.G.O.A. din 28 aprilie 2005 şi a dispus menţionarea hotărârii în Registrul Comerţului şi publicarea în M. Of. după rămânerea irevocabilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că reclamanţii au solicitat anularea hotărârii A.G.O.A. din 28 aprilie 2005, motivat de nerespectarea în mod legal a procedurii de convocare, neîntrunirea cvorumului legal şi nerespectarea procedurii votului secret în ceea ce priveşte revocarea şi numirea administratorilor şi cenzorilor.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că (M. Of. nr. 1160/8.04.2005) a fost publicată convocarea pentru Adunarea generală a acţionarilor din data de 25 aprilie 2005, cu ordinea de zi stabilită, însă înştiinţarea nu cuprindea şi data pentru cea de-a doua adunare, în situaţia în care cea dintâi nu s-ar fi putut ţine, conform art. 118 alin. (1) din aceeaşi lege. A mai reţinut instanţa că nerespectarea cerinţelor convocării pentru desfăşurarea celei de-a doua adunări, atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate în data de 28 aprilie 2005.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, care prin decizia nr. 458 din 22 octombrie 2007, a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi a respins ca nefondat apelul pârâtei SC U. SA Bucureşti.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel a reţinut că a doua convocare a adunării generale nu a fost publicată în M. Of., fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Cu privire la motivul de apel privind incompatibilitatea judecătorului în soluţionarea cauzei, curtea a reţinut că participarea acestuia în calitate de judecător delegat la O.R.C., la soluţionarea unei cereri de înregistrare în registrul comerţului a unei hotărâri, nu poate fi asimilată soluţionării aceleiaşi pricini, având în vedere obiectul diferit al cauzelor şi caracterul procedurii, contencios în prezenta pricină şi necontencios în soluţionarea cererii de înregistrare în registrul comerţului. A mai reţinut curtea că partea care a invocat acest motiv, nu l-a ridicat în faţa instanţei de fond, exercitând cu rea credinţă drepturile procesuale, în sensul că a lăsat judecătorul să se pronunţe asupra cauzei, pentru ca în apel să invoce incompatibilitatea acestuia.
Împotriva deciziei curţii de apel, a declarat recurs pârâta SC U. SA Bucureşti, pentru motivele prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea spre rejudecare.
În argumentarea motivului prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit împuternicirea avocaţială, contractul de asistenţă juridică şi adiţionalul la contractul de asistenţă juridică, schimbând natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora. A mai susţinut recurenta că instanţa de apel a interpretat greşit înscrisurile privind dovada calităţii de moştenitor a numiţilor C.M. şi C.B., precum şi înscrisurile ce atestă îndeplinirea de către recurentă a formalităţilor legale de convocare a A.G.O.A., de cvorum şi votare a cenzorilor şi administratorilor.
Prin cel de-al doilea motiv, prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a criticat decizia recurată sub aspectul greşitei soluţionări de către instanţă a nulităţii absolute a hotărârii A.G.O.A., având în vedere că acelaşi judecător care a soluţionat cauza la instanţa fondului, anterior s-a pronunţat în calitate de judecător delegat la O.R.C., admiţând cererea de înregistrare a menţiunilor cuprinse în hotărârea A.G.O.A. din 28 aprilie 2005.
În final, recurenta susţine că magistratul ce a soluţionat cauza în fond, pe baza aceloraşi probe, se prezumă că nu mai putea fi imparţial, ceea ce impunea ca acesta să nu mai facă parte din completul de judecată.
Recursul este nefondat.
1. Motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., vizează schimbarea înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii, prin interpretarea greşită a acestuia.
În argumentarea acestui motiv, s-a susţinut că instanţa a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al împuternicirii avocaţiale nr. 145623 din 15 iunie 2005, contractului de asistenţă juridică din 7 iunie 2005 şi adiţionalul la contractul de asistenţă juridică din 15 iunie 2005, acte ce fac dovada calităţii de reprezentant a avocatului C.C.D. A mai susţinut recurenta că dispoziţiile art. 68 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 69 acelaşi cod, prevăd în mod expres că în lipsa unei procuri speciale, prin care persoana reprezentată îl împuterniceşte pe mandatarul său cu exerciţiul actelor procesuale de dispoziţie, nu se poate presupune că acestuia din urmă i-a fost conferit şi dreptul de a acţiona în instanţă.
Analizând decizia recurată sub acest aspect, se constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect că împuternicirea avocaţială poartă semnătura unora dintre reclamanţi, iar din contractul de asistenţă juridică şi actul adiţional, rezultă că reclamanţii cu privire la care instanţa fondului a apreciat că au calitate procesuală activă, au semnat aceste înscrisuri. Mai mult decât atât, se constată că în cuprinsul contractului şi actului adiţional, se precizează că obiectul contractului îl reprezintă asigurarea asistenţei juridice şi a reprezentării clienţilor în toate fazele procesuale ale litigiilor, în faţa instanţelor judecătoreşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, avocatul are dreptul să asiste şi să reprezinte persoanele fizice şi juridice în faţa instanţelor judecătoreşti, iar potrivit art. 3 din acelaşi act normativ, activitatea avocatului se realizează printre altele, prin redactarea de acte juridice, asistenţă şi reprezentare, activităţi efectuate de apărătorii reclamanţilor, în baza mandatului acordat.
Faţă de aceste considerente, Curtea constată că instanţa de apel a analizat şi interpretat în mod judicios înscrisurile depuse la dosarul cauzei, având în vedere şi dispoziţiile art. 68 C. proc. civ., iar soluţia pronunţată pe excepţia lipsei calităţii de reprezentant, este la adăpost de orice critică.
Critica privind greşita interpretare a înscrisurilor depuse în dovedirea calităţii de moştenitori a reclamanţilor C.B. şi C.M., se dovedeşte de asemenea a fi nefondată, având în vedere că urmare a decesului numitului C.I., drepturile sale procesuale au fost preluate de cei doi moştenitori, urmare a acceptării şi dezbaterii succesiunii defunctului.
Referitor la critica privind greşita interpretare a înscrisurilor depuse de recurentă, cu privire la îndeplinirea formalităţilor de convocare a A.G.O.A., cvorum şi votul secret, Curtea constată că recurenta nu a dezvoltat această susţinere, astfel încât nu a dat posibilitatea instanţei de a analiza şi sub acest aspect, decizia recurată.
2. Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acest motiv are de regulă în vedere, încălcarea legii de drept substanţial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situaţia de fapt dedusă judecăţii sau extinderea normei de drept la situaţii neaplicabile în speţă.
Faţă de dispoziţiile legale sus citate, Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în dezvoltarea acestui motiv, dispoziţiile legale încălcate sau aplicate greşit, iar criticile aduse deciziei recurate nu se regăsesc în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În aceste condiţii, Înalta Curte fiind sesizată cu o cale extraordinară de atac nedevolutivă, nu poate trece la examinarea unor eventuale motive de netemeinicie, întrucât este ţinută de dispoziţiile art. 3021 lit. c) şi art. 304 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Este de observat că, în realitate, recurenta a reiterat criticile formulate în apel, privind pretinsa incompatibilitate a magistratului ce a soluţionat cauza la fond, critici asupra cărora curtea de apel s-a aplecat în mod judicios, analizându-le prin prisma dispoziţiilor legale în vigoare. Astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că pentru a deveni incompatibil, judecătorul trebuie să fi pronunţat o hotărâre prin care se dezleagă o problemă litigioasă, iar în prezenta cauză, participarea magistratului în calitate de judecător delegat la O.R.C. nu poate fi asimilată soluţionării aceleiaşi pricini, în sensul dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ.
Aşa fiind, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC U. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 458 din 22 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1549/2008. Comercial. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 1568/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
