ICCJ. Decizia nr. 1549/2008. Comercial. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1549/2008
Dosar nr. 8918/2/2006
Şedinţa publică de la 8 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 9694 din 14 septembrie 2006, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de către intimata A.D.S. şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatoarea SC A.P. SA cu sediul social în localitatea Plugari judeţul Iaşi în contradictoriu cu intimata A.D.S. cu sediul social în Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, cu motivarea că, potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005 dispoziţiile cap. VIII, IX şi X din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare se aplică şi A.D.S., în calitatea de instituţie implicată în procesul de privatizare. Astfel, conform dispoziţiilor art. 45 din actul normativ menţionat, cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S. sunt de competenţă Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau după caz domiciliul pârâtului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 139 din 18 iunie 2007, a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC A.P. SA în contradictoriu cu A.D.S. Bucureşti, în sensul că a anulat titlul executoriu emis în baza contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 105 din 27 decembrie 2000. De asemenea, a fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 9.186 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că, la data de 27 decembrie 2000, între M.A.A. şi A.S.A.P. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 105 având drept obiect înstrăinarea unui număr de 79.119 acţiuni, cumpărătorul obligându-se să efectueze în societate, din surse proprii sau surse atrase pe numele său, pe o durată de 5 ani, începând cu anul 2001, o investiţie aport de capital social în valoare de 39.851 DOLARI S.U.A.
Cumpărătoarea SC A. SA Plugari, la data de 9 iulie 2001, s-a divizat în două societăţi comerciale, respectiv în SC A. SA Plugari şi SC A. SA Andrieşeni, cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 31/1990, făcându-se menţiuni în acest sens la Registrul Comerţului.
Coroborând toate înscrisurile cu concluziile raportului de expertiză contabilă, potrivit cărora SC A. SA Plugari şi SC A. SA Andrieşeni au realizat împreună, în perioada 2001 - decembrie 2004, investiţii majorări de capital în valoare de 1.392.525.000 Rol, reprezentând 43.596 DOLARI S.U.A., faţă de obligaţia din contract de 39.851 DOLARI S.U.A., s-a apreciat că cele două societăţi menţionate şi-au îndeplinit întocmai obligaţiile asumate contractual şi în consecinţă titlul executoriu emis de către intimată nu are suport legal.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 139 din 18 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta A.D.S. Bucureşti, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în baza art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea comunicării raportului de expertiză.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că divizarea SC A.P. SA nu are efect asupra derulării contractului de vânzare-cumpărare în lipsa unui act adiţional, care să prevadă obligaţiile fiecăreia dintre societăţi. Astfel, contractul de vânzare-cumpărare îşi produce efectele numai faţă de părţile care au convenit la încheierea acestuia, respectiv SC A. SA Plugari.
De asemenea, instanţa de fond nu a comunicat raportul de expertiză pentru a se lua cunoştinţă de concluziile acestuia şi pentru a se formula eventuale obiecţiuni. Deşi prin întâmpinare a fost invocată excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, aceiaşi instanţă a soluţionat cauza fără a se pronunţa asupra acesteia.
Intimata debitoare SC A. SA Plugari a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul creditoarei A.D.S. Bucureşti pentru următoarele considerente:
Este adevărat că art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 prevede că reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază şi după caz interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanţă, iar judecătorul nu va primi cererea fără dovada privind îndeplinirea obligaţiei de comunicare.
Chiar dacă contestatorul nu a făcut dovada comunicării cererii şi a actelor pe care se întemeiază, aşa cum constant jurisprudenţa a evidenţiat, nu este aplicabil regimul sancţionator excesiv al considerării cererii de chemare în judecată ca fiind prematur formulată.
De asemenea, nu poate fi îngrădit nici accesul liber la justiţie al contestatoarei pe de o parte, iar pe de altă parte intimata A.D.S. nu a fost cu nimic prejudiciată, nici dreptul ei la apărare încălcat, prin aceea că în faza procesuală a fondului, aceasta a avut acces efectiv la toate actele despre a căror necesitate de a fi comunicate s-a expus anterior.
Nejustificată este critica vizând încălcarea formelor de procedură, prin necomunicarea către A.D.S. a raportului de expertiză contabilă, pentru a se lua cunoştinţă de conţinutul său şi formularea de eventuale obiecţiuni, cu consecinţa încălcării şi a dreptului la apărare.
Din verificarea întregii documentaţii, este de necontestat, că pe tot parcursul soluţionării contestaţiei la executare formulată de contestatoarea SC A.P. SA intimata A.D.S., deşi legal citată la termenele acordate, respectiv 18 decembrie 2006, 22 ianuarie 2007, 5 martie 2007, 23 aprilie 2007 şi 4 iunie 2007 nu s-a prezentat pentru a-şi formula apărările necesare.
De remarcat că termenul din 18 decembrie 2006, instanţa de fond a încuviinţat contestatoarei probei cu expertiză contabilă. La acest termen, după cum s-a expus anterior, intimata A.D.S. a lipsit, context în care, dacă ar fi fost prezentă, şi-ar fi putut exercita dreptul la apărare, prin stabilirea poziţiei procesuale faţă de cererea contestatoarei de admitere a probei cu expertiză contabilă, posibilitatea de a formula obiective la expertiză, de a solicita desemnarea unui expert consilier şi alte apărări necesare pentru susţinerea intereselor sale.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit de expert G.E., apare fără echivoc că A.D.S. a fost convocată, prin scrisoare cu confirmare de primire, ca pentru data de 5 martie 2007 ora 12, la sediul său din Str. Ştirbei Vodă să pună la dispoziţie expertului desemnat de instanţă, copie după documentaţia de care dispune, pentru efectuarea expertizei.
Raportul de expertiză contabilă a fost înregistrat la registratura instanţei la data de 16 aprilie 2007, iar prin încheierea din 23 aprilie 2007 a fost acordat termen pentru a se lua cunoştinţă de conţinutul expertizei, intimata având suficient timp până la data de 4 iunie să o studieze.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile au îndatorirea, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalitatea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările. Intimata A.D.S., prin lipsa nejustificată la toate termenele, nu a formulat cereri şi nu a solicitat probe în justificarea interesului său procesual, iar instanţa nu se poate substitui părţilor în proces, pentru a le formula apărări.
Pe fondul cauzei, corect a fost stabilită situaţia de fapt şi de drept, constatându-se că obligaţiile asumate contractual de contestatoare au fost îndeplinite cu rigurozitate, impunându-se anularea titlului executor emis de A.D.S.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge, ca nefundat, recursul declarat de creditoarea A.D.S. Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 139 din 18 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurenta A.D.S. Bucureşti la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC A. SA Plugari.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de creditoarea A.D.S. Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 139 din 18 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC A. SA Plugari.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1546/2008. Comercial. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 1557/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
