ICCJ. Decizia nr. 172/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 172/2008
Dosar nr. 3098/44/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă :
Din examinare lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanta SC F.E.M.N. Ploieşti – S.D.F.E.E. Brăila a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Brăila pentru a fi obligată să-i plătească suma de 773.978,57 lei reprezentând contravaloare majorări de tarif şi penalităţi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza raporturilor comerciale stabilite cu pârâta a livrat energie electrică ce a fost achitată cu întârziere, că pârâta a fost convocată pentru conciliere dar aceasta nu a achitat suma pretinsă.
Prin sentinţa nr. 137/FCOM din 10 mai 2006 Tribunalul Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâta la plata sumei de 773.978,57 lei reprezentând majorări de tarif şi penalităţi de întârziere pe perioada 9 mai 1999 – 25 iunie 2001, 15 octombrie 1997 – 29 aprilie 1999 şi 15 iulie 2003 – 5 mai 2004. Totodată a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reţinut că între părţi s-a încheiat un protocol prin care pârâta a preluat elementele de activ şi pasiv aferente activităţilor de producere, distribuţie şi furnizare a energiei termice şi apei calde menajere, iar printre elementele de pasiv se regăseşte şi suma ce face obiectul prezentei cereri. Cu privire la incidenţa dispoziţiilor OUG nr. 37/2004, instanţa a arătat că acest act normativ nu este incident în cauză, întrucât Consiliul Concurenţei nu a emis o autorizare de anulare a sumelor solicitate. De asemenea, cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, Tribunalul a reţinut că au avut loc mai multe întreruperi ale cursului acesteia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimp şi fluvială, prin Decizia nr. 137/A din 30 octombrie 2006 a respins, ca nefondat apelul promovat, a menţinând ca legală şi temenică sentinţa de fond, în considerarea faptului că pârâta nu a probat existenţa unei autorizări de anulare a datoriilor de către Consiliul Concurenţei.
Decizia Curţii de Apel a fost recurată de către pârâtă, fără a fi indicate motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază recursul, solicitând în principal, admiterea recursului, pentru lipsa calităţii procesuale active a Sucursalei de Distribuţie în promovarea unei astfel de acţiuni, iar în subsidiar a solicitat casarea deciziei recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de noi probe.
În ceea ce priveşte excepţia invocată, recurenta a susţinut că sucursala unei societăţi comerciale, spre deosebire de filială este o structură interioară fără personalitate juridică. În concluzie a arătat că reclamanta nu a făcut dovada unui mandat special în promovarea unei astfel de acţiuni.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurenta a susţinut că nu datorează suma de 773.978,57 lei reprezentând majorări şi penalităţi de întârziere întrucât această sumă pretinsă intră sub incidenţa art. 1 alin. (4) din OUG nr. 37/2004. În baza plăţilor efectuate în temeiul acestui act normativ, SC C. SA Brăila a solicitat anularea penalităţilor şi majorărilor cu adresa din 14 iunie 2004 la care intimata nu a dat niciun răspuns. Cu referire la această susţinere, recurenta a arătat că ambele instanţe nu au ţinut cont de faptul că a făcut toate demersurile pentru autorizarea şi încadrarea în prevederile OUG nr. 37/2004 și Legii nr. 143/1999.
Prin întâmpinarea formulată în raport de cererea de recurs, intimata - reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în principal având în vedere că recurenta nu a efectuat nicio dovadă cu privire la notificarea Comisiei Europene în vederea autorizării unui ajutor de stat.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte analizând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.D.F.E.E. Brăila în promovarea unei astfel de acţiuni, invocată de către recurentă, constată că aceasta este neîntemeiată având în vedere mandatul acordat de societatea mamă E. SA sucursalelor sale, mandat care decurge din actele normative care reglementează organizarea SC D.F.E.E.E. SA. Pe de altă parte, cererea de chemare în judecată, a fost promovată de către E.M.N. SA, S.D.F.E.E. Brăila, pentru SC S.D.F.E.E.
Din expunerea argumentelor evocate de recurentă în susţinerea criticilor aduse deciziei în ceea ce priveşte fondul cauzei, rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fapt, de netemeinicie care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (1) – (9) C. proc. civ.
Având în vedere că recursul este cale de atac extraordinară, de reformare, nedevolutivă, recurentei îi revenea obligaţia să arate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază criticile formulate, întrucât în recurs se analizează doar legalitatea hotârării.
Din acest punct de vedere criticile referitoare la interpretarea corectă a probelor existente la dosarul cauzei, dezvoltate de către recurentă prin cererea de recurs, nu pot face obiect al controlului de legalitate de către instanţa de recurs. Faptul că se invocă anumite legi – OUG nr. 37/2004, Legea nr. 143/1999 nu poate să atragă nicio analiză întrucât indicarea formală a acestora nu înseamnă dezvoltarea motivelor aşa cum prevede art. 302 indice 1 litera c) C. proc. civ.
În consecinţă, pentru motivele anterior arătate care vizează condiţiile de promovare şi susţinere a recursului cât şi în raport de susţinerile recurentei prin care se invocă netemenicia şi nu nelegalitatea soluţiei anterioare, potrivit art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C. SA Brăila împotriva deciziei civile nr. 137 A din 30 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galţi, secţia comercială maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 170/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 178/2008. Comercial → |
|---|
