ICCJ. Decizia nr. 178/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 178/2008
Dosar nr. 4875/42/2006
Şedinţa publică din25 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari, reclamanţii D.C. şi D.M. au chemat în judecată pe pârâtul C.A., în calitate de reprezentant legal al SC L. SRL Titu, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 10.000.000 lei, reprezentând plata ocazionată de zugrăvirea apartamentului, a sumei de 30.000.000 lei cu titlu de daune interese şi a cheltuielilor de judecată.
Prin precizarea de acţiune reclamantul a arătat că solicită obligarea societăţii al cărui reprezentant legal este pârâtul la repararea acoperisului blocului în dreptul apartamentului proprietatea acestora, acoperiş deteriorat din cauza activităţii desfăşurate de societate al cărei reprezentant este cel chemat în judecată.
Acţiunea fost întemeiată pe dispoziţiile art. 998, art. 1076, art. 1082, art. 1084 şi art. 1088 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 59 din 13 ianuarie 2006 a Judecătoriei Răcari în baza art. 158 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. cu referire la art. 159 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 896 din 27 aprilie 2006, soluţionând cauza în primă instanţă a respins acţiunea formulată de reclamanţi.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că deşi reclamanţii au făcut dovada unui prejudiciu ce reiese din stricăciunile aduse apartamentului datorate infiltrăii apei de ploaie din acoperişul blocului, nu s-a făcut dovada faptei păgubitoare a pârâtei care a avut ca efect naşterea acestui prejudiciu. În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la construirea unui acoperiş, instanţa a reţinut că în cauza de faţă nu există raport juridic de obligaţie între cele două părţi stabilit prin voinţa acestora sau determinat de lege, în consecinţă respins şi acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, iar prin Decizia nr. 35 din 1 martie 2007 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul promovat.
Curtea de Apel a reţinut că în raport de actele administrate în cauză nu s-a demonstrat îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 998 C. civ. cu referire la culpa pârâtei în ceea ce priveşte prejudiciul produs reclamanţilor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. prin care au solicitat admiterea recursului, iar pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtei să repare acoperişul blocului şi obligarea la plata sumei de 10.000.000 lei reprezentând contravaloarea materialelor şi manoperei ocazionată de zugrăvirea apartamentului, precum şi obligarea la plata sumei de 30.000.000 lei daune - interese.
Prin criticile dezvoltate recurenţii reclamanţi au arătat că instanţa de apel nu a reţinut concluziile raportului de expertiză, care a concluzionat că în zona în care s-au montat stâlpii de susţinere a antenelor, lipseşte o placă de tablă care a făcut posibilă infiltrarea apei prin pereţii apartamentului şi degradarea zugrăvelilor.
Prin întâmpinarea formuată în raport de cererea de recurs, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Din expunerea argumentelor evocate de recurenţi în susţinerea criticilor aduse deciziei recurată, rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (1) – (9) C. proc. civ.
Având în vedere că recursul este cale de atac extraordinară, de reformare, nedevolutivă, recurenţilor le revenea obligaţia să arate motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază criticile formulate, întrucât în recurs se analizează doar legalitatea hotârării.
Din acest punct de vedere criticile referitoare la interpretarea corectă a probelor existente la dosarul dosarul cauzei, dezvoltate de către recurenţi prin cererea de recurs, nu pot face obiect al controlului de legalitate de către instanţa de recurs.
În consecinţă, pentru motivele anterior arătate care vizează condiţiile de promovare şi susţinere a recursului cât şi, în raport de susţinerile recurenţilor prin care se invocă netemeinicia şi nu nelegalitatea soluţiei anterioare, potrivit art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii D.C.şi D.M. împotriva deciziei nr. 35 din 1 martie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 172/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 182/2008. Comercial → |
|---|
