ICCJ. Decizia nr. 190/2008. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 190/2008
Dosar nr. 18413/3/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă, înregistrată la data de 23 mai 2006 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, reclamanta SC A.R.A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC G.A. SA şi G.H.V. AG, anularea hotărârilor nr. 1 şi 2 adoptate de A.G.E.A. SC G.A. SA din data de 26 aprilie 2006, având ca obiect majorarea capitalului social al societăţii prin aporturi în numerar şi mandatarea Consiliului de administraţie ca, în termen de 45 zile de la expirarea termenului de preemţiune al acţionarilor să constate numărul total de acţiuni subscrise şi să stabilească forma finală a art. 6 din contract şi art. 7 din statut în funcţie de numărul de acţiuni repartizate fiecărui acţionar.
În motivare, reclamanta a susţinut că adoptarea celor două hotărâri de către adunarea generală s-a făcut cu încălcarea unor dispoziţii legale imperative din Legea societăţilor comerciale, respectiv art. 129 alin. (2), art. 212 alin. (1), art. 131 alin. (1), dispoziţii care îşi găseau incidenţa în cauză, iar, pe de altă parte, operaţiunea de majorare a capitalului social a avut un scop ilegal, respectiv diminuarea artificială a cotei sale de participare la capitalul social, prin abuzul de drept şi presiunea economică a acţionarului majoritar, pârâta G.H.V. AG.
La data de 16 iunie 2006, pârâta SC G.A. SA a formulat întâmpinare la acţiunea introductivă, susţinând că motivele de nulitate invocate sunt neîntemeiate, hotărârile fiind adoptate cu o majoritate reprezentând 83,03% din capitalul social al societăţii şi cu respectarea dreptului de preemţiune al acţionarilor drept de care reclamanta s-a şi prevalat notificând în termenul acordat de 45 zile societatea cu privire la intenţia sa de a subscrie acţiunile emise.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa comercială nr. 10261 pronunţată la data de 16 noiembrie 2006 a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de reclamanta.
Examinând motivele de nulitate pe care reclamanta şi-a întemeiat cererea în anulare, Tribunalul a reţinut că dispoziţiile art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, vizând verificarea de către secretarii adunării a respectării formalităţilor cerute de lege şi actul constitutiv pentru ţinerea adunării, trebuie interpretate în sensul că activitatea secretarilor poate fi sprijinită de cenzori, fără ca, aceştia din urmă să se substituie secretarilor sau să le poată controla activitatea, or, în cauză, cerinţele impuse de textul de lege au fost îndeplinite.
Referitor la încălcarea prevederilor art. 212 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, potrivit cărora societatea pe acţiuni îşi va putea majora capitalul social, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute pentru constituirea societăţii, ceea ce în opinia reclamantei impunea regula unanimităţii sub aspectul cvorumului, Tribunalul apreciază că susţinerile sale sunt neîntemeiate, deoarece sunt ignorate astfel dispoziţiile legale care privesc operaţiunea de majorare de capital, ca modificare a actului constitutiv.
În sfârşit, Tribunalul înlătură, ca nesusţinerile de dovezi criticile referitoare la pretinsa cauză ilicită a operaţiunii de majorare de capital, cu atât mai mult cu cât operaţiunea de majorare s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale şi statutare care o reglementează.
Apelul declarat de reclamanta împotriva sentinţei pronunţată de Tribunal, a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 259 din data de 18 mai 2007.
Răspunzând motivelor de apel, motive axate pe interpretarea greşită şi încălcarea dispoziţiilor legale pe care reclamanta şi-a fundamentat acţiunea în anulare, Curtea de Apel constată că dispoziţiile art. 129 alin. (2) din Legea societăţilor comerciale nu au fost încălcate câtă vreme procesul - verbal al şedinţei a fost întocmit de secretarul desemnat de adunare, cenzorii nefiind abilitat cu astfel de atribuţii, deoarece prin A.G.E.A. din data de 20 martie s-a aprobat eliminarea din actele constitutive a dispoziţiilor privitoare la cenzori.
Cu privire la încălcarea art. 212 alin. (1) din lege, Curtea a confirmat interpretarea dată de către tribunal, în sensul coroborării acestor dispoziţii cu prevederile art. 113 lit. f) şi art. 115 din Legea societăţilor comerciale, care reglementează atribuţiile A.G.E.A. şi cvorumul de prezenţă şi vot pentru hotărârile adoptate, prevederi ce au fost respectate în cauză.
La data de 26 iulie 2007, reclamanta a declarat recurs, în termen legal, împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel, în cauză, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului şi pe fond, a acţiunii în anularea hotărârilor nr. 1 şi 2 adoptate de A.G.E.A. din data de 26 aprilie 2006.
- În motivarea recursului, recurenta a reiterat susţinerile sale privind încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (2), art. 212 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În sinteză, argumentele sale, în sprijinul acestei critici, au vizat obligaţia legală a întocmirii procesului verbal de către Comisia de cenzori, impusă de dispoziţiile art. 129 alin. (2) din Legea societăţilor comerciale, care nu conţin nicio condiţionare şi nicio derogare, contrar celor reţinute de instanţe, care au acordat prioritate unei hotărâri a adunării generale de renunţare la comisia de cenzori, deşi legea română nu permite o asemenea derogare.
Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 212 alin. (1) din Legea societăţilor comerciale recurenta a susţinut că, în cauză trebuia făcută aplicarea prioritară a dispoziţiilor speciale în materia majorării de capital, respectiv art. 212 alin. (1) şi nu a dispoziţiilor generale cuprinse în art. 113 lit. f) şi art. 115 din acelaşi act normativ şi aceasta deoarece specialul se aplică prioritar faţă de general, principiu ce a fost încălcat de instanţe prin interpretarea făcută.
- Sub un al doilea aspect, recurenta a invocat ca motiv de nelegalitate şi ipoteza reglementată de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, susţinând, în argumentarea acestei critici că instanţa de apel nu a răspuns tuturor motivelor ce au făcut obiectul cererii de apel, iar o serie de considerente sunt de oportunitate şi nu de legalitate.
- Ultima critică formulată de recurenta se referă la înlăturarea ca nedovedită a cauzei ilegale invocate, în adoptarea hotărârilor a căror anulare se solicită, în condiţiile în care existau dovezi care să confirme o astfel de susţinere, dovezi referitoare la pierderile financiare de circa 150 miliarde lei pe care intimata încearcă să le acopere cu majorările succesive de capital.
Asupra recursului.
Înalta Curte examinând Decizia atacată în contextul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
1. Dispoziţiile art. 129 (2) din Legea societăţilor comerciale, dispoziţii cuprinse în secţiunea a II-a. Despre adunările generale, stabilesc o serie de reguli, de formă privind constituirea valabilă a adunărilor generale, de natură să garanteze libera exprimare a acţionarilor şi o anumită disciplină a dezbaterilor şi, în acest sens secretarului sau secretarilor aleşi de adunare le revine obligaţia de a verifica dacă au fost respectate toate formalităţile cerute de lege sau actul constitutiv pentru ţinerea adunării.
2. Procesul - verbal întocmit de cenzori pentru constatarea numărului de acţiuni depuse, la care se referea art. 129 alin. (2), vizează numai ipoteza societăţilor comerciale pe acţiuni al căror capital este reprezentat prin acţiuni la purtător, concluzie care se desprinde din dispoziţiile art. 123 alin. (1) din lege, care prevede expres în acest sens „la adunările generale, acţionarii care posedă acţiuni la purtător le vor depune (…) cu cel puţin 5 zile înainte de adunare, cenzorii urmând a constata, printr-un proces - verbal, depunerea la timp a acţiunilor".
3. Majorarea capitalului social al unei societăţi comerciale constituie o modificare a actului constitutiv, după art. 204 din Legea societăţilor comerciale coroborat cu art. 210 şi urm. din lege, dispoziţii care fac obiectul titlului IV – Modificarea actului constitutiv.
Potrivit textului de lege menţionat actul constitutiv se poate modifica prin hotărârea adunării generale adoptată în condiţiile legii.
Prin urmare, legalitatea unei operaţiuni de majorare a capitalului social, impune printre altele, verificarea respectării dispoziţiilor care stabilesc competenţa adunării generale extraordinare în această materie şi a celor care stabilesc cvorumul de prezenţă şi vot (art. 115 din Legea societăţilor comerciale) pentru adoptarea hotărârii de majorare.
4. Textul invocat de recurentă, ca fiind încălcat [art. 212 alin. (1) din Legea societăţilor comerciale] potrivit cu care „societatea pe acţiuni îşi va putea majora capitalul social, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute pentru constituirea societăţii" instituie o regulă de principiu, în sensul respectării aceloraşi dispoziţii legale, la constituire sau la majorarea capitalului, cu privire la subscrierea şi vărsarea capitalului, menţionarea felului aporturilor, a numărului de acţiuni acordate, dispoziţii cuprinse în capitolul IV secţiunea I – Despre acţiuni.
5. Raţionamentul recurentei în sensul că dispoziţiile art. 212 alin. (1) se referă, implicit la regula unanimităţii pentru majorarea capitalului social, nu are fundament legal, deoarece prin această interpretare, înlătură, fără nici o explicaţie celelalte dispoziţii care reglementează modificarea actului constitutiv prin majorarea capitalului social.
Cu alte cuvinte, interpretarea dispoziţiilor art. 212 alin. (1) din Legea societăţilor comerciale nu se poate face în afara celorlalte prevederi aplicabile operaţiunii de majorare de capital care poate fi dispusă numai de către adunarea generală extraordinară, în condiţiile de prezenţă şi de vot stabilite imperativ de art. 115 din actul normativ menţionat.
6. Singura excepţie de la dispoziţiile art. 115 este prevăzută expres în art. 210 alin. (4) din lege care instituie regula unanimităţii numai pentru situaţia majorării capitalului social prin majorarea valorii nominale a acţiunilor, ipoteză care nu se aplică în speţă.
Concluzia, însă, se impune cu forţa evidenţei, în chestiunea interpretării textului de lege, care face obiectul examinării, în sensul că, per a contrario, în situaţia majorării capitalului social prin emisiunea de acţiuni noi hotărârea adunării generale extraordinare se adoptă în condiţiile de prezenţă şi vot statuate de art. 115 din Legea societăţilor comerciale.
7. Critica de nemotivare nu subzistă, în condiţiile în care instanţa de apel a răspuns prin considerente clare, precise şi la obiect, motivelor de nulitate invocate prin acţiune şi reiterate în apel.
Faptul că aceleaşi chestiuni de drept sunt reluate şi încadrate formal în motive de apel distincte, nu obligă instanţa să urmeze în considerentele hotărârii aceiaşi structură a expunerii cu atât mai mult cu cât instanţa de apel menţinând hotărârea fondului şi-a însuşit motivele de fapt şi de drept reţinute de prima instanţă.
8. Aprecierea instanţei de apel cu privire la nedovedirea cauzei ilegale a majorării de capital, nu constituie un argument străin de natura pricinii, aşa cum susţine recurenta, ci reprezintă concluzia instanţei întemeiată pe examinarea probatoriile administrate pe acest motiv de nulitate, prin urmare pe un capăt de cerere, aşa încât această critică apare ca fiind pur formală.
Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.R.A. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 259 din 18 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 189/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 191/2008. Comercial → |
---|