ICCJ. Decizia nr. 1749/2008. Comercial. Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1749/2008
Dosar nr. 4049/44/2006
Şedinţa publică de la 22 mai 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea arbitrală nr. 3/2006, Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi a respins excepţia invocată de pârâta SC D. SA, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.M. Basarabi şi a respins acţiunea ca prescrisă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa arbitrală a avut în vedere următoarele:
În baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3318/2002 încheiat între părţi reclamanta SC M.S. SA Galaţi a livrat o cantitate de 166,4 tone de ulei de creozot polimerizat, în valoare de 3.773.153.000 lei (Rol) conform facturilor anexate la cererea de arbitrare, prin care s-a solicitat obligarea, în solidar, a pârâtelor SC D. SA şi S.M. Basarabi la plata sumei de 9.678.266.319 lei potrivit facturilor fiscale nr. 9790208 şi 9790207 din 29 martie 2005.
Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi, verificându-şi competenţa materială, constată legală investirea pentru soluţionarea litigiului prin existenţa clauzei compromisorii inserate în contractul de vânzare-cumpărare nr. 3318/2002 la art. 11 – Litigii, respingând astfel excepţia invocată de pârâta SC D. SA Constanţa privind necompetenţa materială de soluţionare a litigiului.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.M. Basarabi, invocată de pârâta SC D. SA, se reţine că potrivit certificatelor de înmatriculare J 13/2608/1995 Sucursala nu avea personalitate juridică în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare neavând drept de reprezentare şi angajare a societăţii în relaţiile cu terţii.
În aceste condiţii excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.M. Basarabi, a fost admisă.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei SC M.S. SA Galaţi invocată de pârâtă a reţinut că potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Termenul de prescripţie extinctivă, având caracter general, aplicabil raporturilor civile obligaţionale, cele care au în conţinutul lor drepturi de creanţă şi îndatoriri corelative este instituit de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 şi anume „termenul de prescripţie este de 3 ani”.
Dobânda şi penalităţile calculate fiind un accesoriu al creanţei principale prescripţia dreptului la acţiune în realizarea acestuia atrage şi prescripţia dreptului la acţiune pentru plata acestora, fiind de principiu că accesoriul este supus aceloraşi consecinţe ca şi principiul.
În acest sens, obligaţia de plată a accizelor izvorăşte din lege şi nu din decizia organului de control, acciza devenind exigibilă, deci datorată către stat, din momentul fiecărei livrări şi facturări în parte.
Având în vedere că părţile au perfectat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3318/2002 în luna februarie 2002 şi acesta s-a derulat în cursul aceluiaşi an, ultima livrare de produse fiind efectuată la data de 10 decembrie 2002, conform facturii fiscale nr. 2598724, iar acţiunea arbitrală a fost înregistrată la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi la data de 4 ianuarie 2006 a reţinut că neexistând nici un act sau cauză care să fi întrerupt sau suspendat cursul prescripţiei, termenul general de prescripţie, de 3 ani, a fost depăşit, astfel că excepţia invocată a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat acţiune în anulare reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin sentinţa civilă nr. 25 din 6 noiembrie 2006, a admis acţiunea în anulare formulată de reclamanta SC M.S. SA Galaţi, a respins excepţia prescripţiei invocată de pârâta SC D. SA, a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive, a respins acţiunea reclamantei ca nefondată şi a luat act că pârâta SC D. SA nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel pentru a hotărî astfel, a reţinut că în funcţie de solicitarea reclamantei de antrenare a răspunderii contractuale a pârâtei nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 82 C. proc. fisc., privind prescripţia creanţelor fiscale ci dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 care stabileşte termenul de prescripţie de 3 ani.
În fapt reclamanta nu solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii produsului livrat, când termenul de prescripţie ar curge de la data fiecărei livrări ci solicită obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru prejudiciul produs urmare a încălcării dispoziţiilor privind utilizarea uleiului de creozot, fapt pentru care devin aplicabile dispoziţiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, prescripţia curgând în acest caz, de la data la care reclamanta trebuie să cunoască paguba şi pe făptuitor.
Rezultă, aşadar, că termenul de prescripţie de 3 ani a început să curgă de la data de 16 martie 2004 atunci când s-a încheiat de D.G.F.P. Galaţi procesul verbal înregistrat sub nr. 3667 din 1 aprilie 2004 el nefiind îndeplinit la data introducerii acţiunii arbitrale.
În ceea ce priveşte pe pârâta S.M. Basarabi se reţine că aceasta nu are capacitate de exerciţiu, cererea faţă de ea urmând a fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală pasivă.
În ce priveşte cererea formulată în contradictoriu cu pârâta SC D. SA Constanţa, pe fondul cauzei, Curtea a reţinut că pârâta nu a încălcat nici o obligaţie contractuală sau legală astfel încât fapta ei de a consuma produsul ca şi combustibil nu are caracter ilicit, atâta timp cât prin contract nu s-a limitat dreptul cumpărătoarei de a folosi după cum crede de cuviinţă cu singura excepţie inserată în anexa la contract de a se exporta sau neexporta în ţările C.E.
Împotriva sentinţei civile nr. 25 a Curţii de Apel Galaţi au declarat recurs atât reclamanta SC M.S. Galaţi SA cât şi pârâta SC D. SA criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului său întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., reclamanta SC M.S. Galaţi SA critică sentinţa pentru: - nelegala citare a pârâtei S.M. Basarabi încălcându-se, în opinia sa, principiul contradictorialităţii şi dispoziţiile art. 85 şi art. 107 C. proc. civ.
- motivarea dată de instanţa de judecată cu privire la faptul că existenţa înscrierii pe factură a interdicţiei de utilizare a uleiului drept combustibil, nu înseamnă că această obligaţie a şi fost acceptată de pârâtă,
- hotărârea instanţei se sprijină pe motive contradictorii întrucât a statuat că în cauză debitoarea nu a încălcat nici o obligaţie contractuală sau legală deşi a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 care sunt aplicabile, în opinia recurentei, răspunderii civile delictuale.
Recurenta SC D. SA în motivarea recursului său a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 susţinând în esenţă greşita aplicare a dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958.
Prin întâmpinările depuse la dosar, atât reclamanta cât şi pârâta, au solicitat admiterea propriului recurs.
Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, va respinge recursurile ca nefondate.
Astfel, criticile formulate de recurenta-reclamantă privitor la încălcarea formelor prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin necitarea S.M. Basarabi la instanţa de fond, sunt neîntemeiate.
Conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Nulitatea relativă poate fi invocată în recurs în următoarele condiţii: poate fi ridicată numai de partea ocrotită prin norma încălcată, partea interesată să fi ridicat excepţia de nulitate în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă, în condiţiile art. 108 alin. (3) C. proc. civ., neregularitatea să nu se datoreze părţii care o invocă, instanţa să fi respins excepţia sau să fi omis să se pronunţe asupra ei.
În speţă, S.M. Basarabi era singura care se putea considera vătămată în privinţa hotărârii pronunţate pe motiv că nu a fost citată şi totodată respingându-se acţiunea reclamantei nici nu avea motive de a ataca decizia Curţii de Apel Galaţi întrucât norma o proteja.
În ce priveşte lipsa capacităţii procesuale a S.M. Basarabi, instanţa de apel a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 87 pct. 3 C. proc. civ., apreciind că aceasta nu are capacitate de exerciţiu atâta timp cât este o entitate fără personalitate juridică dar nu este asociaţie.
Nici critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că hotărârea este nelegală întrucât nu a reţinut vinovăţia pârâtei cu privire la modalitatea de utilizare a produsului achiziţionat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3318/2002 nu este întemeiată.
Instanţa de apel a apreciat corect că prin contractul de vânzare-cumpărare nu s-a limitat dreptul cumpărătoarei de a folosi după cum crede de cuviinţă uleiul creozot polimerizat, cu singura excepţie din anexa la contract de a se exporta sau neexporta în ţările C.E., precum şi faptul că menţinerile înserate pe unele facturi fiscale nu reprezintă decât manifestarea de voinţă a reclamantei, iar nu un acord de voinţă al părţilor.
Şi cel de al treilea motiv de recurs invocat de recurenta reclamantă privitor la motivele contradictorii ale hotărârii instanţei de apel nu este fondat, întrucât din examinarea criticilor şi a hotărârii recurate nu se constată contradicţiile precizate de recurenta-reclamantă.
Recursul recurentei pârâte SC D. SA referitor la interpretarea şi aplicarea în mod greşit a dispoziţiilor imperative privind prescripţia extinctivă este nefondat. Astfel, instanţa de fond a apreciat corect momentul începerii curgerii prescripţiei extinctive ca fiind de la data la care reclamanta trebuie să cunoască paguba cât şi pe cel care răspunde de ea fiind aplicabile dispoziţiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958.
Pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., se vor respinge recursurile declarate de reclamanta SC A.M. Galaţi SA (fosta M.S. Galaţi SA) şi pârâta SC D. SA împotriva sentinţei civile a instanţei de fond, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC A.M. Galaţi SA şi de pârâta SC D. SA Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 25 din 6 noiembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 22 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1738/2008. Comercial. Evacuare. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1759/2008. Comercial. Reziliere contract.... → |
|---|
